Regulamentul U.E. nr. 1151/2012

REGULAMENTUL (UE) NR 1151/2012 din 21 noiembrie 2012
privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2) şi articolul 118 primul paragraf, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale, având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European JO C 218, 23.7.2011, p. 114. având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, JO C 192, 1.7.2011, p. 28. hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară Poziţia Parlamentului European din 13 septembrie 2012 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi decizia Consiliului din 13 noiembrie 2012. întrucât:

(1)Calitatea şi diversitatea producţiei agricole, piscicole şi de acvacultură din Uniune reprezintă unul dintre punctele forte ale acesteia, reprezentând un avantaj concurenţial pentru producătorii din Uniune şi contribuind în mod semnificativ la patrimoniul său cultural şi gastronomic actual. Acest fapt se datorează competenţelor şi hotărârii agricultorilor şi producătorilor din Uniune, care au păstrat vii tradiţiile şi, în acelaşi timp, au ţinut seama de metodele şi materialele de producţie noi.

(2)Cetăţenii şi consumatorii din Uniune solicită din ce în ce mai frecvent atât produse de calitate, cât şi produse tradiţionale, fiind preocupaţi, de asemenea, de menţinerea diversităţii producţiei agricole în Uniune. Această situaţie generează o cerere de produse agricole sau alimentare cu anumite caracteristici identificabile, în special în ceea ce priveşte originea geografică a acestora.

(3)Producătorii pot continua să ofere o gamă diversificată de produse de calitate numai dacă sunt răsplătiţi în mod corespunzător pentru eforturile depuse. Aceasta presupune ca ei să aibă capacitatea de a informa cumpărătorii şi consumatorii în privinţa caracteristicilor propriilor produse, în condiţii de concurenţă loială. De asemenea, aceasta presupune ca producătorii să îşi poată identifica în mod corect produsele pe piaţă.

(4)Folosirea unor sisteme de calitate pentru producători prin care aceştia să fie recompensaţi pentru eforturile lor de a produce o gamă diversificată de produse de calitate poate fi benefică pentru economia rurală. Acest lucru este valabil în special în cazul zonelor defavorizate, în zonele montane şi în regiunile ultraperiferice, în care sectorul agricol constituie o parte importantă a economiei şi în care costurile de producţie sunt ridicate. Astfel, sistemele de calitate pot completa şi contribui la politica de dezvoltare rurală, dar şi la politicile de sprijin al pieţei şi al veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune (PAC). Acestea pot contribui în special în regiunile în care sectorul agricol are o pondere economică mai importantă şi, mai ales, în regiunile defavorizate.

(5)Priorităţile politice Europa 2020, astfel cum sunt prezentate în Comunicarea Comisiei intitulată „Europa” 2020: O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”, includ obiectivul de a realiza o economie competitivă bazată pe cunoaştere şi inovare şi obiectivul de a promova o economie cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, prin care să se asigure coeziunea socială şi teritorială. Prin urmare, politica în domeniul calităţii produselor agricole ar trebui să ofere producătorilor instrumentele corespunzătoare de identificare şi promovare a acelor produse ale lor care au caracteristici specifice, protejând în acelaşi timp producătorii respectivi împotriva practicilor neloiale.

(6)Setul de măsuri complementare preconizat ar trebui să respecte principiile subsidiaritătii şi proporţionalităţii.

(7)Măsurile de politică în domeniul calităţii produselor agricole sunt stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole; Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea, în special articolul 2; Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului din 30 ianuarie 2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, în special articolul 14; Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare; Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare; Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”), în special partea II titlul II capitolul I secţiunea I şi secţiunea Ia subsecţiunea I; Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice; şi Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase.

(8)Etichetarea produselor agricole şi alimentare ar trebui să fie supusă normelor generale prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora, în special dispoziţiile menite să împiedice etichetarea care poate crea confuzii sau poate induce în eroare consumatorii.

(9)Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind politica în domeniul calităţii produselor agricole a identificat ca prioritate obţinerea unei coerenţe şi consecvenţe generale sporite a politicii în domeniul calităţii produselor agricole.

(10)Sistemul referitor la indicaţiile geografice pentru produsele agricole şi alimentare, precum şi sistemul referitor la specialităţile tradiţionale garantate au anumite obiective şi dispoziţii comune.

(11)De mai multă vreme, Uniunea urmăreşte o abordare menită să simplifice cadrul de reglementare al PAC. Această abordare ar trebui să fie aplicată, de asemenea, regulamentelor privind politica în domeniul calităţii produselor agricole, fără a pune însă sub semnul întrebării caracteristicile specifice ale produselor respective.

(12)Unele dintre regulamentele care fac parte din politica în domeniul calităţii produselor agricole au fost revizuite recent, dar nu au fost încă aplicate integral. Prin urmare, acestea nu ar trebui să fie incluse în prezentul regulament. Totuşi, acestea pot fi incluse într-o etapă ulterioară, după punerea în aplicare în întregime a legislaţiei.

(13)Având în vedere considerentele de mai sus, este necesară reunirea următoarelor dispoziţii într-un singur cadru juridic care să includă dispoziţiile noi sau actualizate ale Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi ale Regulamentului (CE) nr. 510/2006, precum şi acele dispoziţii ale Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi ale Regulamentului 510/2006 care rămân valabile.

(14)Prin urmare, în interesul clarităţii şi transparenţei, Regulamentele (CE) nr. 509/2006 şi (CE) nr. 510/2006 ar trebui abrogate şi înlocuite cu prezentul regulament.

(15)Domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitat la produsele agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat şi la o listă de produse din afara domeniului de aplicare a respectivei anexe care sunt strâns legate de producţia agricolă sau de economia rurală.

(16)Normele prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislaţiei Uniunii în vigoare privind vinurile, vinurile aromatizate şi băuturile spirtoase, produsele agriculturii ecologice sau regiunile ultraperiferice.

(17)Domeniul de aplicare a denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice ar trebui limitat la produsele agricole sau alimentare ale căror caracteristici sunt legate intrinsec de originea geografică. Includerea în sistemul actual doar a anumitor tipuri de ciocolată ca produse de cofetărie este o anomalie care ar trebui corectată.

(18)Obiectivele specifice ale protejării denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice asigură obţinerea de către fermieri şi producători a unui profit echitabil pentru calităţile şi caracteristicile unui anumit produs sau ale metodei de producţie a acestuia şi furnizează informaţii clare privind produsele cu caracteristici specifice legate de originea geografică, permiţând astfel consumatorilor să ia decizii mai informate legate de achiziţie.

(19)Asigurarea respectării uniforme în întreaga Uniune a drepturilor de proprietate intelectuală aferente denumirilor protejate în Uniune reprezintă o prioritate care poate fi îndeplinită cu mai multă eficacitate la nivelul Uniunii.

(20)Un cadru la nivelul Uniunii care protejează denumirile de origine şi indicaţiile geografice prin asigurarea includerii acestora într-un registru facilitează dezvoltarea respectivelor instrumente, deoarece abordarea mai uniformă rezultată asigură o concurenţă loială între producătorii de produse marcate cu astfel de menţiuni şi sporeşte credibilitatea produselor în ochii consumatorilor. Ar trebui să se ia măsuri pentru dezvoltarea denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice la nivelul Uniunii şi pentru a se promova stabilirea unor mecanisme de protecţie a acestora în ţările terţe în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) sau prin acorduri bilaterale sau multilaterale, contribuindu-se astfel la recunoaşterea calităţii produselor şi a modelului de producţie al acestora ca un factor ce aduce valoare adăugată.

(21)În lumina experienţei dobândite din punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare şi a Regulamentului (CE) nr. 510/2006, se impune abordarea anumitor aspecte,clarificarea şi simplificarea anumitor norme şi eficientizarea procedurilor prevăzute de acest sistem.

(22)Având în vedere practica existentă, este necesară definirea în continuare şi menţinerea a două instrumente diferite pentru identificarea legăturii dintre produs şi originea sa geografică, şi anume denumirea de origine protejată şi indicaţia geografică protejată. Fără a schimba conceptele instrumentelor respective, sunt necesare unele modificări ale definiţiilor pentru a se ţine seama într-o mai mare măsură de definiţia indicaţiilor geografice prevăzută în Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală şi pentru a se clarifica şi simplifica înţelegerea acestora de către operatori.

(23)Un produs agricol sau alimentar care prezintă o asemenea descriere geografică ar trebui să îndeplinească anumite condiţii stabilite într-un caiet de sarcini, cum ar fi cerinţe specifice menite să protejeze resursele naturale sau peisajul din zona de producţie sau să crească bunăstarea animalelor din exploataţii.

(24)Pentru a putea fi protejate pe teritoriile statelor membre, denumirile de origine şi indicaţiile geografice ar trebui să fie înregistrate doar la nivelul Uniunii. Cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să aibă capacitatea de a acorda o protecţie provizorie la nivel naţional fără a afecta schimburile comerciale din interiorul Uniunii sau comerţul internaţional. Protecţia oferită de prezentul regulament la înregistrare ar trebui să fie disponibilă, de asemenea, pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice din ţări terţe care îndeplinesc criteriile corespunzătoare şi care sunt protejate în ţara lor de origine.

(25)Procedura de înregistrare la nivelul Uniunii ar trebui să permită oricărei persoane fizice sau juridice cu un interes legitim dintr-un stat membru diferit de cel în care s-a depus cererea sau dintr-o ţară terţă să îşi exercite drepturile făcându-şi cunoscută opoziţia.

(26)Datele introduse în registrul denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate ar trebui, de asemenea, să ofere informaţii consumatorilor şi comercianţilor.

(27)Uniunea negociază, împreună cu partenerii săi comerciali, acorduri internaţionale, printre care acorduri care prevăd protecţia denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice. Pentru a facilita informarea publicului în privinţa denumirilor astfel protejate şi în special pentru a asigura protecţia şi controlul utilizării denumirilor respective, aceste denumiri pot fi introduse în registrul denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate. Cu excepţia cazului în care sunt identificate în mod specific ca denumiri de origine în astfel de acorduri internaţionale, denumirile se introduc în registru ca indicaţii geografice protejate.

(28)Având în vedere caracterul lor specific, este necesară adoptarea unor dispoziţii speciale referitoare la etichetare în ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, care să
impună producătorilor să imprime pe ambalaje simbolurile Uniunii sau menţiunile corespunzătoare. În cazul denumirilor din Uniune, utilizarea acestor simboluri sau menţiuni ar trebui să fie declarată obligatorie, astfel încât această categorie de produse şi garanţiile aferente acestora să devină mai bine cunoscute de către consumatori şi să se permită identificarea mai uşoară a acestor produse pe piaţă, facilitând astfel controalele. Ţinând seama de cerinţele OMC, utilizarea acestor simboluri sau menţiuni ar trebui să fie voluntară în ceea ce priveşte indicaţiile geografice şi denumirile de origine provenite dintr-o ţară terţă.

(29)Denumirile incluse în registru ar trebui protejate, astfel încât să se asigure utilizarea corectă a acestora şi să se prevină practicile care ar putea induce în eroare consumatorii. În plus, mijloacele de asigurare a protecţiei indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ar trebui să fie clarificate, în special în ceea ce priveşte rolul grupurilor de producători şi al autorităţilor competente din statele membre.

(30)Este necesară prevederea unor derogări specifice prin care să se permită, pe perioade tranzitorii, utilizarea unei denumiri înregistrate alături de alte denumiri. Respectivele derogări ar trebui să fie simplificate şi clarificate. În anumite cazuri, pentru a surmonta dificultăţile temporare şi cu obiectivul pe termen lung al asigurării faptului că toţi producătorii respectă caietele de sarcini, respectivele derogări pot fi acordate pentru o perioadă de până la 10 ani.

(31)Este necesară clarificarea domeniului de aplicare a protecţiei oferite în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte acele limitări aplicabile înregistrării de mărci noi specificate în Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci care intră în conflict cu înregistrarea denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate, aşa cum se întâmplă deja în cazul înregistrării unor noi mărci la nivelul Uniunii. O astfel de clarificare este necesară şi în privinţa deţinătorilor de drepturi de proprietate intelectuală anterioare, în special în cazul mărcilor şi al denumirilor omonime înregistrate ca denumiri de origine protejate sau ca indicaţii geografice protejate.

(32)Protecţia denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice ar trebui extinsă la utilizarea abuzivă, la imitaţie şi la evocarea denumirilor înregistrate în cazul unor bunuri şi servicii, pentru a se asigura un nivel de protecţie ridicat şi comparabil cu cel din sectorul vitivi- nicol. În cazul în care sunt utilizate ca ingrediente denumiri de origine protejate şi indicaţii geografice protejate, ar trebui să se ţină seama de Comunicarea Comisiei „Linii directoare privind etichetarea produselor alimentare care folosesc ca ingrediente produse cu denumiri de origine protejate (DOP) şi cu indicaţii geografice protejate (IGP)”.

 (33)Denumirile deja înregistrate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 la 3 ianuarie 2013 ar trebui să continue să fie protejate în temeiul prezentului regulament şi să fie incluse în registru în mod automat.

(34)Obiectivul specific al sistemului referitor la specialităţile tradiţionale garantate este de a-i ajuta pe producătorii de produse tradiţionale să-i informeze pe consumatori cu privire la proprietăţile propriilor produse care oferă valoare adăugată. Cu toate acestea, având în vedere numărul redus de denumiri înregistrate, sistemul actual referitor la specialităţile tradiţionale garantate nu şi-a realizat potenţialul. Prin urmare, dispoziţiile actuale ar trebui îmbunătăţite, clarificate şi adaptate, astfel încât sistemul să devină mai inteligibil, mai uşor de aplicat şi mai atractiv pentru potenţialii solicitanţi.

(35)Sistemul actual oferă opţiunea de înregistrare a unei denumiri în scopuri de identificare, fără ca denumirea să fie rezervată în Uniune. Deoarece această opţiune nu a fost bine înţeleasă de părţile interesate şi dat fiind că funcţia de identificare a produselor tradiţionale poate fi îndeplinită mai bine la nivelul statului membru sau la nivel regional, cu aplicarea principiului subsidiarităţii, ar trebui să se renunţe la această opţiune. Având în vedere experienţa dobândită, sistemul ar trebui să vizeze numai rezervările de denumiri în întreaga Uniune.

(36)Înregistrarea în temeiul sistemului a denumirilor produselor tradiţionale autentice necesită adaptarea criteriilor şi condiţiilor de înregistrare a unei denumiri, în special a acelora privind definiţia termenului „tradiţional”, care ar trebui să cuprindă produsele care au o tradiţie de producţie îndelungată.

(37)Pentru a se asigura că specialităţile tradiţionale garantate respectă caietul de sarcini aferent şi sunt consecvente, producătorii organizaţi în grupuri ar trebui să definească produsul într-un caiet de sarcini. Opţiunea înregistrării unei denumiri ca specialitate tradiţională garantată ar trebui să fie oferită şi producătorilor din ţări terţe.

(38)Pentru a putea fi rezervate, specialităţile tradiţionale garantate ar trebui să fie înregistrate la nivelul Uniunii. Datele introduse în registru ar trebui, de asemenea, să ofere informaţii consumatorilor şi comercianţilor.

(39)Pentru a nu se crea condiţii de concurenţă neloială, toţi producătorii, inclusiv cei dintr-o ţară terţă, ar trebui să poată utiliza o denumire înregistrată a unei specialităţi tradiţionale garantate, cu condiţia ca produsul în cauză să îndeplinească cerinţele din caietul de sarcini corespunzător şi ca producătorul să fie supravegheat prin intermediul unui sistem de controale. În ceea ce priveşte specialităţile tradiţionale garantate produse în interiorul Uniunii, simbolul Uniunii ar trebui indicat pe etichetă şi ar trebui să fie posibil să fie asociat cu menţiunea „specialitate tradiţională garantată”.

(40)Pentru a proteja denumirile înregistrate împotriva utilizării abuzive sau a practicilor înşelătoare pentru consumatori, utilizarea denumirilor ar trebui să facă obiectul unei rezervări.

(41)În cazul acelor denumiri deja înregistrate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 509/2006 care, la 3 ianuarie 2013, nu ar fi altfel cuprinse în domeniul de aplicare a prezentului regulament, aplicarea condiţiilor de utilizare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 509/2006 ar trebui să continue pentru o perioadă de tranziţie.

(42)Ar trebui introdusă o procedură de înregistrare a denumirilor care sunt înregistrate fără rezervarea denumirii, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 509/2006, permiţându-se înregistrarea acestora cu rezervarea denumirii.

(43)Este necesar, de asemenea, să se prevadă măsuri tranzitorii aplicabile cererilor de înregistrare primite de Comisie înainte de 3 ianuarie 2013.

(44)Ar trebui introdusă o a doua serie de sisteme de calitate, bazate pe menţiuni de calitate care aduc valoare adăugată, care să poată fi comunicate pe piaţa internă şi a căror aplicare să fie facultativă. Respectivele menţiuni de calitate facultative ar trebui să se refere la caracteristici orizontale specifice în ceea ce priveşte una sau mai multe categorii de produse, la metodele agricole sau la caracteristicile de prelucrare care se aplică în anumite domenii. Menţiunea de calitate facultativă „produs montan” a îndeplinit, până în prezent, condiţiile şi va asigura produsului o valoare adăugată pe piaţă. Pentru a facilita aplicarea Directivei 2000/13/CE în cazul în care etichetarea produselor alimentare poate produce confuzii în rândul consumatorilor în ceea ce priveşte menţiunile de calitate facultative, în special „produsele montane”, Comisia poate adopta orientări.

(45)Pentru a sprijini producătorii din zonele montane cu un instrument eficient pentru a-şi comercializa mai bine produsele şi pentru a reduce riscurile concrete de confuzie a consumatorilor legate de provenienţa montană a produselor de pe piaţă, ar trebui să se prevadă o definiţie la nivelul Uniunii a menţiunii de calitate facultative pentru produsele montane. Definirea zonelor montane ar trebui să se bazeze pe criteriile generale de clasificare folosite pentru identificarea unei zone montane din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA).

(46)Valoarea adăugată a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate depinde de încrederea clientului. Aceasta este credibilă numai dacă este însoţită de metode eficace de verificare şi control. Respectivele sisteme de calitate ar trebui să fie supuse unui sistem de monitorizare format din controale oficiale, în conformitate cu principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor  şi ar trebui să includă un sistem de controale în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei. Pentru a ajuta statele membre în vederea unei mai bune aplicări a dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 882/2004 în ceea ce priveşte controalele care vizează indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate, în prezentul regulament ar trebui să fie făcute trimiteri către articolele cele mai relevante.

(47)Pentru a garanta consumatorului caracteristicile specifice ale indicaţiilor geografice şi ale specialităţilor tradiţionale garantate, operatorii ar trebui să fie supuşi unui sistem care verifică conformitatea cu caietul de sarcini al produsului.

(48)Pentru a se asigura că sunt imparţiale şi eficiente, autorităţile competente ar trebui să îndeplinească o serie de criterii operaţionale. Ar trebui avute în vedere dispoziţii privind delegarea către organisme de control a unora dintre sarcinile specifice de control.

(49)Standardele europene (standarde EN) dezvoltate de Comitetul European de Standardizare (CEN) şi standardele internaţionale dezvoltate de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) ar trebui să fie aplicate atât pentru acreditarea organismelor de control, cât şi de către aceste organisme pentru operaţiunile lor. Acreditarea acestor organisme ar trebui să aibă loc în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor.

(50)Planurile de control naţionale multianuale şi raportul anual pregătit de statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 ar trebui să conţină informaţii privind activităţile de control care vizează indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate.

(51)Statele membre ar trebui să fie autorizate să perceapă o taxă pentru acoperirea costurilor suportate.

(52)Normele existente privind continuarea utilizării denumirilor generice ar trebui să fie clarificate, astfel încât termenii generici care sunt similari cu sau incluşi într-o denumire sau menţiune protejată sau rezervată să îşi menţină statutul generic.

(53)Data pentru stabilirea seniorităţii unei mărci şi a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice ar trebui să coincidă cu data cererii de înregistrare a mărcii în Uniune sau în statele membre şi cu data cererii către Comisie de protejare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice.

(54)Ar trebui să se aplice în continuare dispoziţiile privind refuzul sau existenţa concomitentă a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice ca urmare a unui conflict cu o marcă anterioară.

(55)Criteriile pe baza cărora mărcile ulterioare ar trebui să fie refuzate sau (dacă sunt înregistrate) invalidate pe motivul existenţei unui conflict cu o denumire de origine sau indicaţie geografică anterioară ar trebui să se regăsească în domeniul de aplicare a protecţiei unei denumiri de origine sau indicaţii geografice stabilite.

(56)Dispoziţiile sistemelor de stabilire a drepturilor de proprietate intelectuală, în special ale celor prevăzute de sistemul de calitate referitor la denumirile de origine şi indicaţiile geografice sau de legislaţia privind mărcile, nu ar trebui să fie afectate de rezervarea denumirilor şi stabilirea menţiunilor şi simbolurilor în temeiul sistemelor de calitate referitoare la specialităţile tradiţionale garantate şi la menţiunile de calitate facultative.

(57)Rolul grupurilor ar trebui să fie clarificat şi recunoscut. Grupurile au un rol esenţial în procedurile de solicitare a înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale
garantate, precum şi în modificarea caietelor de sarcini şi a cererilor de anulare. De asemenea, grupul poate dezvolta activităţi de supraveghere a protejării denumirilor înregistrate, de asigurare a conformităţii producţiei cu caietul de sarcini, de informare şi promovare a denumirii înregistrate precum şi, în general, orice activitate prin care se urmăreşte creşterea valorii denumirilor înregistrate şi a eficienţei sistemelor de calitate. De asemenea, grupul ar trebui să monitorizeze poziţia produselor pe piaţă. Totuşi, aceste activităţi nu ar trebui să faciliteze sau să conducă la măsuri anticoncurenţiale, incompatibile cu articolele 101 şi 102 din tratat.

(58)Pentru a asigura faptul că denumirile de origine, indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament, cererile ar trebui examinate de autorităţile naţionale din statul membru în cauză, în conformitate cu dispoziţiile comune minime, printre care se numără o procedură naţională de opoziţie. Comisia ar trebui să examineze ulterior cererile, pentru a se asigura că nu există erori flagrante şi că au fost luate în considerare legislaţia Uniunii şi interesele părţilor interesate din afara statului membru în care se depune cererea.

(59)Denumirile de produse originare din ţări terţe ar trebui să poată fi înregistrate ca denumiri de origine, indicaţii geografice şi ca specialităţi tradiţionale garantate dacă îndeplinesc condiţiile stabilite de prezentul regulament.

(60)Simbolurile, menţiunile şi abrevierile care identifică participarea la un sistem de calitate, precum şi drepturile aferente pe teritoriul Uniunii ar trebui protejate atât în Uniune, cât şi în ţările terţe, astfel încât să existe garanţia că acestea sunt utilizate pentru produse autentice şi că nu există cazuri de inducere în eroare a consumatorilor în privinţa calităţilor produselor. În plus, pentru a asigura o protecţie eficientă, Comisia ar trebui să aibă acces la resurse bugetare rezonabile şi centralizate, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)  şi în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune.

(61)Procedura de înregistrare pentru denumirile de origine protejate, indicaţiile geografice protejate şi specialităţile tradiţionale garantate, inclusiv perioada de cercetare şi cea de opoziţie, ar trebui redusă şi ameliorată, în special în ceea ce priveşte procesul decizional. Comisia, la ale cărei hotărâri contribuie, în anumite condiţii, statele membre, ar trebui să aibă responsabilitatea procesului decizional privind înregistrarea. Este necesară stabilirea de proceduri care să permită modificarea caietului de sarcini al produsului după înregistrare şi anularea denumirilor înregistrate, în special atunci când produsul nu mai este conform cu caietul de sarcini al produsului sau când o denumire nu mai este utilizată pe piaţă.

(62)Ar trebui să se prevadă proceduri adecvate pentru a facilita aplicarea transfrontalieră a înregistrării comune a denumirilor de origine protejate, a indicaţiilor geografice protejate sau a specialităţilor tradiţionale garantate.

(63)Pentru a completa sau modifica anumite elemente neesenţiale ale prezentului regulament, competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din tratat, ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte completarea listei produselor care figurează în anexa I la prezentul regulament; stabilirea de restricţii şi derogări cu privire la sursele de hrană pentru animale în cazul denumirii de origine; stabilirea de restricţii şi derogări cu privire la sacrificarea animalelor vii sau la provenienţa materiilor prime; stabilirea unor norme care limitează informaţiile incluse în caietul de sarcini; stabilirea simbolurilor Uniunii; stabilirea de norme tranzitorii suplimentare pentru a proteja drepturile şi interesele legitime ale producătorilor sau ale părţilor interesate în cauză; stabilirea detaliilor suplimentare privind criteriile de eligibilitate pentru denumirile de specialitate tradiţională garantată; stabilirea unor norme detaliate privind criteriile pentru menţiunile de calitate facultative; rezervarea unei menţiuni de calitate facultative suplimentare, stabilirea condiţiilor de utilizare a acesteia şi modificarea acelor condiţii; stabilirea de derogări cu privire la utilizarea menţiunii „produs montan” şi stabilirea de metode de producţie şi alte criterii relevante pentru aplicarea respectivei menţiuni de calitate facultative, în special stabilind condiţiile în care sunt permise materii prime sau furaje din afara zonelor montane; instituirea unor norme suplimentare de stabilire a caracterului generic al menţiunilor; norme detaliate privind utilizarea unei denumiri de soi de plantă sau de rasă de animal; definirea normelor pentru realizarea procedurii naţionale de opoziţie pentru cererile comune privind mai multe teritorii naţionale şi completarea normelor privind procedura de cerere, procedura de opoziţie, procedura de modificare a cererii şi procedura de anulare în general. Este deosebit de important ca Comisia să desfăşoare consultări adecvate pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi în mod adecvat, a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(64)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte stabilirea unor norme privind forma caietului de sarcini; stabilirea normelor detaliate privind forma şi conţinutul registrului denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate; definirea caracteristicilor tehnice ale simbolurilor Uniunii şi ale menţiunilor, precum şi a normelor privind utilizarea acestora pentru produs, inclusiv a versiunilor lingvistice corespunzătoare care urmează a fi utilizate; acordarea şi prelungirea perioadelor de tranziţie pentru derogări temporare pentru utilizarea de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice protejate; stabilirea unor norme detaliate privind forma şi conţinutul registrului pentru denumirile de specialităţi tradiţionale garantate; stabilirea unor norme referitoare la protejarea specialităţilor tradiţionale garantate; stabilirea tuturor măsurilor privind formularele, procedurile sau alte detalii tehnice, necesare pentru aplicarea titlului IV; stabilirea unor norme referitoare la utilizarea menţiunilor de calitate facultative; stabilirea unor norme în vederea protejării uniforme a menţiunilor, abrevierilor şi simbolurilor referitoare la sistemele de calitate; stabilirea unor norme detaliate privind procedura, forma şi prezentarea cererilor de înregistrare şi a opoziţiilor; respingerea cererii; decizia în privinţa înregistrării unei denumiri în cazul în care nu s-a ajuns la un acord; stabilirea unor norme detaliate privind procedurile, forma şi prezentarea cererilor de modificare; anularea înregistrării unei denumiri de origine protejate, a unei indicaţii geografice protejate sau a unei specialităţi tradiţionale garantate şi stabilirea unor norme detaliate privind procedura şi forma anulării şi privind prezentarea cererilor de anulare. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie.

(65)În ceea ce priveşte instituirea şi menţinerea la zi a unor registre ale denumirilor de origine protejate, ale indicaţiilor geografice protejate şi ale specialităţilor tradiţionale garantate recunoscute în temeiul acestui sistem; definirea metodelor prin care sunt făcute publice numele şi adresele organismelor de certificare a produselor şi înregistrarea unei denumiri în cazul în care nu există niciun act de opoziţie sau nicio declaraţie de opoziţie motivată admisibilă sau în cazul în care există, dar s-a ajuns la un acord, Comisia ar trebui să dispună de competenţa de a adopta acte de punere în aplicare fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I: DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Scop

(1)Prezentul regulament are scopul de a-i ajuta pe producătorii de produse agricole şi alimentare în vederea informării cumpărătorilor şi consumatorilor cu privire la caracteristicile şi proprietăţile de producţie agricolă ale produselor agricole şi alimentare respective, asigurând astfel:

a)concurenţă loială pentru fermierii şi producătorii de produse agricole şi alimentare cu caracteristici şi proprietăţi care oferă valoare adăugată;

b)punerea la dispoziţia consumatorilor de informaţii corecte referitoare la aceste produse;

c)respectarea drepturilor de proprietate intelectuală; şi

d)integritatea pieţei interne.

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt destinate sprijinirii activităţilor agricole şi de prelucrare, precum şi a sistemelor agricole asociate produselor de înaltă calitate, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor politicii de dezvoltare rurală.

(2)Prezentul regulament stabileşte „sisteme de calitate” care oferă baza identificării şi, după caz, a protejării denumirilor şi menţiunilor care, în special, indică sau descriu produse agricole cu:

a)caracteristici care oferă valoare adăugată; sau

b)proprietăţi care oferă valoare adăugată ca rezultat al metodelor agricole sau de prelucrare utilizate pentru producţia acestora sau al locului de producere sau comercializare.

Art. 2: Domeniu de aplicare

(1)Prezentul regulament vizează produsele agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat şi alte produse agricole şi alimentare enumerate în anexa I la prezentul regulament. Pentru a se ţine seama de angajamentele internaţionale sau de noile metode sau materiale de producţie, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 56, care să completeze lista produselor care figurează în anexa I la prezentul regulament. Astfel de produse sunt strâns legate de produsele agricole sau de economia rurală.

(2)Prezentul regulament nu se aplică băuturilor spirtoase, vinurilor aromatizate şi produselor vitivinicole, astfel cum sunt definite în anexa XIb la Regulamentul (CE) nr. 1243/2007, cu excepţia oţeturilor din vin.

(3)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii specifice ale Uniunii referitoare la plasarea produselor pe piaţă şi în special privind organizarea comună a pieţelor şi etichetarea alimentelor.

(4)Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale nu se aplică sistemelor de calitate instituite prin prezentul regulament.

Art. 3: Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1.„sisteme de calitate” înseamnă sistemele instituite de titlurile II, III şi IV;

2.„grup” înseamnă orice asociere, indiferent de forma sa juridică, formată în principal din producători sau prelucrători ai aceluiaşi produs;

3.„tradiţional” înseamnă utilizare dovedită pe piaţa naţională pentru o perioadă de timp care permite
transmiterea între generaţii; această perioadă este de cel puţin 30 de ani;

4.„etichetare” înseamnă menţiunile, indicaţiile, mărcile de fabrică sau de comerţ, imaginile sau semnele care se referă la un produs alimentar şi care figurează pe orice ambalaj, document, anunţ, etichetă, inel sau manşetă care însoţesc sau se referă la acest produs alimentar;

5.„caracter specific” al unui anumit produs înseamnă proprietăţile de producţie caracteristice care disting în mod clar un produs de alte produse similare din aceeaşi categorie;

6.„menţiuni generice” înseamnă denumiri ale produselor care, deşi sunt legate de locul, regiunea sau ţara în care a fost produs sau comercializat iniţial produsul, au devenit denumirea comună a unui produs din Uniune;

7.„etapă de producţie” înseamnă producerea, procesarea sau pregătirea;

8.„produse prelucrate” înseamnă produsele alimentare care rezultă din prelucrarea produselor neprelucrate. Produsele prelucrate pot să conţină ingrediente necesare fabricării lor sau care le conferă caracteristici specifice.

TITLUL II: DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE ŞI INDICAŢII GEOGRAFICE PROTEJATE

Art. 4: Obiectiv 

Se instituie un sistem referitor la denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate care să-i ajute pe producătorii de produse legate de o zonă geografică, prin:

(a)asigurarea unui profit echitabil, adecvat în raport cu calităţile produselor lor;

(b)asigurarea unei protecţii uniforme a denumirilor, sub formă de drept de proprietate intelectuală pe teritoriul Uniunii;

(c)informarea clară a consumatorilor în privinţa proprietăţilor produsului care oferă valoare adăugată.

Art. 5: Cerinţe privind denumirile de origine şi indicaţiile geografice

(1)În sensul prezentului regulament, „denumire de origine” este o denumire care identifică un produs:

a)originar dintr-un anumit loc, regiune sau, în cazuri excepţionale, ţară;

b)a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali şi umani proprii; şi

c)ale cărui etape de producţie se desfăşoară, toate, în zona geografică delimitată.

(2)În sensul prezentului regulament, „indicaţie geografică” este o denumire care identifică un produs:

a)originar dintr-un anumit loc, regiune sau ţară;

b)în cazul căruia o anumită calitate, reputaţie sau o altă caracteristică poate fi atribuită în principal originii geografice a produsului; şi

c)atunci când cel puţin una dintre etapele de producţie se desfăşoară în zona geografică delimitată.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (1), anumite denumiri sunt asimilate denumirilor de origine, chiar dacă materiile prime ale produselor în cauză provin dintr-o zonă geografică mai mare decât sau diferită de zona geografică delimitată, cu condiţia ca:

a)zona de producţie a materiilor prime să fie delimitată;

b)să existe condiţii speciale pentru producţia materiilor prime;

c)să existe măsuri de control care să asigure îndeplinirea condiţiilor menţionate la litera (b); şi

d)denumirile de origine respective au fost recunoscute ca atare în ţara de origine înainte de 1 mai 2004. Numai animalele vii, carnea şi laptele pot fi considerate materii prime în sensul prezentului alineat.

(4)Pentru a ţine seama de caracterul specific al producţiei produselor de origine animală, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind restricţiile şi derogările cu privire la sursele de hrană pentru animale în cazul denumirii de origine. În plus, pentru a ţine seama de caracterul specific al anumitor produse sau zone, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind restricţiile şi derogările cu privire la sacrificarea animalelor vii sau la provenienţa materiilor prime. Aceste restricţii sau derogări ţin seama, pe baza unor criterii obiective, de calitate sau de utilizare, precum şi de cunoştinţele recunoscute sau de factorii naturali.

Art. 6: Caracter generic, coincidenţe cu denumiri de soiuri de plante şi de rase de animale, cu denumiri omonime şi mărci

(1)Menţiunile generice nu sunt înregistrate ca denumiri de origine protejate sau ca indicaţii geografice protejate.

(2)O denumire nu poate fi înregistrată ca denumire de origine sau indicaţie geografică atunci când coincide cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale şi poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului.

(3)O denumire propusă pentru înregistrare care este omonimă sau parţial omonimă cu o denumire deja înregistrată în registrul instituit în temeiul articolului 11 nu poate fi înregistrată decât dacă există, în practică, o distincţie suficientă între condiţiile de utilizare locală şi tradiţională şi prezentarea denumirii omonime înregistrate ulterior, pe de o parte, şi denumirea introdusă deja în registru, pe de altă parte, luând în considerare necesitatea de a asigura un tratament echitabil al producătorilor în cauză şi de a nu induce în eroare consumatorii. O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

(4)O denumire propusă spre înregistrare ca denumire de origine sau indicaţie geografică nu se înregistrează în situaţia în care, date fiind reputaţia şi renumele unei mărci, precum şi durata utilizării acesteia, înregistrarea denumirii propuse ca denumire de origine sau indicaţie geografică este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate a produsului.

Art. 7: Caietul de sarcini

(1)O denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată trebuie să fie conformă cu un caiet de sarcini care să includă cel puţin:

a)denumirea care urmează a fi protejată ca denumire de origine sau indicaţie geografică, astfel cum este folosită în limbajul comercial sau în limbajul comun, şi numai în limbile care sunt sau au fost folosite în mod tradiţional în descrierea unui produs specific în zona geografică delimitată;

b)descrierea produsului, inclusiv materiile prime, dacă este cazul, precum şi principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale produsului;

c)definirea zonei geografice delimitate cu privire la legătura menţionată la litera (f) punctul (i) sau punctul (ii) de la prezentul alineat şi, dacă este cazul, detalii care să indice respectarea condiţiilor prevăzute la articolul 5 alineatul (3);

d)dovada faptului că produsul este originar din zona geografică delimitată menţionată la articolul 5 alineatele (1) sau (2);

e)descrierea metodei de obţinere a produsului şi, după caz, a metodelor locale autentice şi invariabile, precum şi a informaţiilor legate de ambalare, atunci când grupul solicitant stabileşte şi oferă o justificare suficientă, specifică produsului, pentru care ambalarea trebuie să aibă loc în zona geografică delimitată în scopul de a păstra calitatea, de a garanta originea sau de a asigura controlul, ţinând seama de legislaţia Uniunii, în special de legislaţia privind libera circulaţie a mărfurilor şi libera furnizare a serviciilor;

f)elemente care să stabilească:

(i)legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului şi mediul geografic menţionat la articolul 5 alineatul (1); sau

(ii)după caz, legătura dintre o anumită calitate, reputaţia sau o altă caracteristică a produsului şi originea geografică menţionată la articolul 5 alineatul (2);

g)numele şi adresa autorităţilor sau, dacă sunt disponibile, numele şi adresa organismelor care verifică respectarea dispoziţiilor caietului de sarcini, în temeiul articolului 37, precum şi sarcinile precise ale acestora;

h)orice normă specifică de etichetare a produsului în cauză.

(2)Pentru a garanta caracterul relevant şi succint al informaţiilor conţinute în caietul de sarcini, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a unor norme care
limitează informaţiile incluse în caietul de sarcini menţionat la alineatul (1) din prezentul articol, atunci când această limitare este necesară pentru a evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru stabilirea unor norme privind forma caietului de sarcini. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 8: Conţinutul cererii de înregistrare

(1)O cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice, în temeiul articolului 49 alineatul (2) sau (5), trebuie să includă cel puţin:

a)numele şi adresa grupului solicitant şi ale autorităţilor sau, dacă sunt disponibile, ale organismelor care verifică respectarea dispoziţiilor caietului de sarcini;

b)caietul de sarcini prevăzut la articolul 7;

c)un document unic care conţine:

(i)elementele principale ale caietului de sarcini: denumirea, descrierea produsului, inclusiv, după caz, normele specifice aplicabile ambalării şi etichetării, precum şi o scurtă delimitare a zonei geografice;

(ii)descrierea legăturii produsului cu mediul geografic sau cu originea geografică menţionate la articolul 5 alineatul (1) sau alineatul (2), după caz, inclusiv, dacă este necesar, elementele specifice descrierii produsului sau metodei de producţie care justifică legătura.

Cererea menţionată la articolul 49 alineatul (5) trebuie să conţină, de asemenea, elemente care dovedesc că denumirea produsului este protejată în ţara de origine.

(2)Dosarul de cerere menţionat la articolul 49 alineatul (4) trebuie să conţină:

a)denumirea şi adresa grupului solicitant;

b)documentul unic prevăzut la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol;

c)o declaraţie a statului membru care să precizeze că acesta consideră că cererea care a fost depusă de grup şi care este eligibilă pentru o decizie favorabilă îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezentul regulament şi respectă dispoziţiile adoptate în temeiul acestuia;

d)trimiterea la publicarea caietului de sarcini.

Art. 9: Protecţie naţională tranzitorie

Doar cu titlu provizoriu, statul membru poate acorda protecţie unei denumiri, în temeiul prezentului regulament, la nivel naţional, cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la Comisie. Protecţia naţională tranzitorie încetează la data la care se ia o decizie privind înregistrarea, în temeiul prezentului regulament, sau atunci când cererea este retrasă. Atunci când o denumire nu este înregistrată în temeiul prezentului regulament, consecinţele unei astfel de protecţii la nivel naţional sunt exclusiv responsabilitatea statului membru respectiv. Măsurile adoptate de statele membre în temeiul primului paragraf nu produc efecte decât pe plan naţional şi nu afectează comerţul în interiorul Uniunii sau comerţul internaţional.

Art. 10: Motive de opoziţie

(1)O declaraţie de opoziţie motivată, astfel cum este menţionată la articolul 51 alineatul (2), este admisibilă numai atunci când este primită de Comisie până la termenul limită prevăzut în respectivul alineat şi dacă:

a)arată nerespectarea condiţiilor menţionate la articolul 5 şi la articolul 7 alineatul (1);

b)arată că înregistrarea denumirii propuse ar fi contrară articolului 6 alineatele (2), (3) sau (4);

c)arată că înregistrarea denumirii propuse ar periclita existenţa unei denumiri total sau parţial identice sau a unei mărci sau existenţa unor produse care s-au aflat legal pe piaţă timp de cel puţin cinci ani înainte de data publicării prevăzută la articolul 50 alineatul (2) litera (a); sau

d)precizează elementele care permit să se concluzioneze că denumirea pentru care se solicită înregistrarea este o menţiune generică.

(2)Motivele de opoziţie se evaluează în raport cu teritoriul Uniunii.

Art. 11: Registrul denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate

(1)Fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 57 alineatul (2), Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru instituirea şi menţinerea la zi a unui registru al denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate recunoscute în temeiul acestui sistem, registru care se află la dispoziţia publicului.

(2)În registru pot fi introduse indicaţii geografice referitoare la produse din ţări terţe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internaţional la care Uniunea este parte semnatară. În cazul în care nu sunt identificate în mod specific în acordul respectiv ca reprezentând denumiri de origine protejate în temeiul prezentului regulament, denumirile respective se introduc în registru ca indicaţii geografice protejate.

(3)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a normelor detaliate privind forma şi conţinutul registrului. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(4)Comisia publică şi actualizează periodic lista acordurilor internaţionale menţionate la alineatul (2), precum şi lista indicaţiilor geografice protejate în conformitate cu acordurile respective.

Art. 12: Denumiri, simboluri şi menţiuni

(1)Denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un produs conform cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)Trebuie stabilite simboluri ale Uniunii destinate popularizării denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate.

(3)În cazul produselor care provin din Uniune şi care sunt comercializate sub o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată înregistrată în conformitate cu procedurile prevăzute de prezentul regulament, simbolurile Uniunii asociate acestora apar pe etichete. În plus, denumirea înregistrată a produsului ar trebui să apară în acelaşi câmp vizual. Menţiunile „denumire de origine protejată” sau „indicaţie geografică protejată” sau abrevierile corespunzătoare „DOP” sau „IGP” pot apărea pe etichetă.

(4)În plus, pe etichetă pot apărea şi: reprezentări ale zonei geografice de origine, astfel cum se menţionează la articolul 5, precum şi reprezentări sub formă de text, reprezentări grafice sau simboluri referitoare la statul membru şi/sau la regiunea în care este situată zona geografică de origine respectivă.

(5)Fără a aduce atingere Directivei 2000/13/CE, este permisă folosirea pe etichete a mărcilor geografice colective menţionate la articolul 15 din Directiva 2008/95/CE, împreună cu denumirea de origine protejată sau cu indicaţia geografică protejată.

(6)În cazul produselor care provin din ţări terţe şi sunt comercializate sub o denumire înregistrată în registru, pe etichetă pot apărea menţiunile amintite la alineatul (3) sau simbolurile Uniunii asociate acestora.

(7)Pentru a asigura comunicarea către consumator a informaţiilor adecvate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate care să stabilească simbolurile Uniunii. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să definească caracteristicile tehnice ale simbolurilor Uniunii şi ale menţiunilor, precum şi normele privind utilizarea acestora pentru produselor comercializate sub o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată, inclusiv normele privind versiunile lingvistice corespunzătoare care urmează a fi utilizate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 13: Protecţie

(1)Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva:

a)oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse care nu sunt acoperite de înregistrare, în cazul în care produsele respective sunt comparabile cu cele înregistrate sub denumirea respectivă sau în cazul în care printr-o astfel de utilizare se exploatează reputaţia denumirii protejate, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;

b)oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări, chiar dacă adevărata origine a produselor sau a serviciilor este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de cuvinte precum „gen”, „tip”, „metodă”, „aşa cum se prepară la/în”, „imitaţie” sau alte cuvinte similare, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;

c)oricărei menţiuni false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele referitoare la produsul în cauză, precum şi împotriva ambalării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia;

d)oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

În cazul în care o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată include denumirea unui produs care este considerată a fi generică, utilizarea denumirii generice respective nu se consideră a fi contrară dispoziţiilor primului paragraf literele (a) sau (b).

(2)Denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate nu devin generice.

(3)Statele membre adoptă măsurile administrative şi juridice corespunzătoare pentru a preveni sau opri utilizarea ilegală a denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate menţionate la alineatul (1), produse sau comercializate în statul membru respectiv. În acest scop, statele membre desemnează autorităţile responsabile cu luarea acestor măsuri, în conformitate cu procedurile stabilite de fiecare stat membru. Autorităţile respective oferă garanţii corespunzătoare de obiectivitate şi imparţialitate şi au la dispoziţie personal calificat şi resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor lor.

Art. 14: Relaţiile dintre mărci, denumirile de origine şi indicaţiile geografice

(1)În cazul în care o denumire de origine sau o indicaţie geografică este înregistrată în temeiul prezentului regulament, înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar contraveni articolului 13 alineatul (1) şi care se referă la acelaşi tip de produs trebuie refuzată dacă cererea de înregistrare a mărcii este prezentată după data depunerii la Comisie a cererii de înregistrare în ceea ce priveşte denumirea de origine sau indicaţia geografică. Mărcile înregistrate cu încălcarea primului paragraf se invalidează. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 2008/95/CE.

(2)Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (4), o marcă a cărei utilizare contravine articolului 13 alineatul (1) şi care a fost solicitată, înregistrată sau instituită prin utilizarea sa cu bunăcredinţă pe teritoriul Uniunii, dacă această posibilitate este prevăzută în legislaţia în cauză, înainte de data la care este transmisă Comisiei cererea de protejare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, poate continua să fie utilizată sau să fie reînnoită pentru produsul respectiv, în pofida înregistrării unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice, dacă marca nu intră sub incidenţa motivelor de anulare sau revocare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1) sau de Directiva 2008/95/CE. În astfel de cazuri, este permisă utilizarea deopotrivă a denumirii de origine protejate, a indicaţiei geografice protejate şi a mărcilor relevante.

Art. 15: Perioade de tranziţie privind utilizarea denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate

(1)Fără a aduce atingere articolului 14, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să acorde o perioadă de tranziţie de până la cinci ani astfel încât produsele provenite dintr-un stat membru sau o ţară terţă, a căror denumire constă în sau conţine o denumire care contravine articolului 13 alineatul (1), să poată fi utilizate în continuare sub denumirea cu care au fost comercializate, cu condiţia să existe o declaraţie de opoziţie admisibilă în temeiul articolului 49 alineatul (3) sau al articolului 51, care arată că:

a)înregistrarea denumirii ar prejudicia existenţa unei denumiri integral sau parţial identice; sau

b)produsele au fost comercializate în mod legal sub denumirea respectivă pe teritoriul în cauză cel puţin în ultimii cinci ani înaintea datei publicării prevăzute la articolul 50 alineatul (2) litera (a). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(2)Fără a aduce atingere articolului 14, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care prelungesc la 15 ani perioada de tranziţie menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, în cazuri justificate corespunzător, atunci când se demonstrează că:

a)denumirea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol a fost folosită în mod legal, constant şi echitabil timp de cel puţin 25 de ani înainte ca cererea de înregistrare să fie înaintată Comisiei;

b)scopul utilizării denumirii menţionate la alineatul (1) al prezentului articol nu a fost, în niciun moment, acela de a se profita de pe urma reputaţiei denumirii înregistrate şi se arată că consumatorii nu au fost şi nici nu ar fi putut fi induşi în eroare în privinţa adevăratei origini a produsului.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(3)Atunci când se utilizează o denumire menţionată la alineatele (1) şi (2), ţara de origine este clar şi vizibil indicată pe etichetă.

(4)Pentru a depăşi dificultăţile temporare legate de obiectivul pe termen lung de a garanta faptul că toţi producătorii din zona respectivă respectă caietul de sarcini, un stat membru poate acorda o perioadă de tranziţie de până la 10 ani, cu începere de la data depunerii cererii la Comisie, cu condiţia ca operatorii în cauză să fi comercializat în mod legal produsele respective prin utilizarea continuă a denumirilor în cauză pe o perioadă de cel puţin cinci ani înainte de depunerea cererii la autorităţile din statul membru şi să fi inclus acest punct în procedura naţională de opoziţie menţionată la articolul 49 alineatul (3). Primul paragraf se aplică mutatis mutandis unei indicaţii geografice protejate sau unei denumiri de origine protejate referitoare la o zonă geografică situată într-o ţară terţă, cu excepţia procedurii de opoziţie. Aceste perioade de tranziţie se indică în dosarul de cerere menţionat la articolul 8 alineatul (2).

Art. 16: Dispoziţii tranzitorii

(1)Denumirile introduse în registrul prevăzut la articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 se introduc în mod automat în registrul menţionat la articolul 11 din prezentul regulament. Caietele de sarcini corespunzătoare sunt considerate caietele de sarcini menţionate la articolul 7 din prezentul regulament. Orice dispoziţie tranzitorie specială legată de aceste înregistrări se aplică în continuare.

(2)Pentru a proteja drepturile şi interesele legitime ale producătorilor sau ale părţilor interesate în cauză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind norme tranzitorii suplimentare.

(3)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere vreunui drept de coexistenţă recunoscut în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 în ceea ce priveşte denumirile de origine şi indicaţiile geografice, pe de o parte, şi mărcile, pe de altă parte.

TITLUL III: SPECIALITĂŢI TRADIŢIONALE GARANTATE

Art. 17: Obiectiv

Se instituie un sistem referitor la specialităţile tradiţionale garantate, al cărui obiectiv este acela de a proteja metodele de producţie şi reţetele tradiţionale, prin susţinerea producătorilor de produse tradiţionale în activităţile de comercializare şi de informare a consumatorilor în legătură cu proprietăţile care oferă valoare adăugată reţetelor şi produselor lor tradiţionale.

Art. 18: Criterii

(1)O denumire este eligibilă pentru a fi înregistrată ca specialitate tradiţională garantată atunci când descrie un produs specific sau un aliment care:

a)rezultă în urma unui proces de producţie, de prelucrare sau a unei compoziţii care corespunde practicii tradiţionale pentru produsul sau alimentul respectiv; sau

b)este produs din materiile prime sau ingredientele utilizate în mod tradiţional.

(2)Pentru a fi înregistrată, denumirea de specialitate tradiţională garantată trebuie:

a)să fi fost utilizată în mod tradiţional pentru a desemna produsul specific; sau

b)să indice caracterul tradiţional sau caracterul specific al produsului.

(3)Dacă se demonstrează, în cadrul procedurii de opoziţie menţionate la articolul 51, că denumirea este, de asemenea, utilizată într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă pentru a distinge produse comparabile sau produse care au o denumire identică sau similară, decizia privind înregistrarea, luată în conformitate cu articolul 52 alineatul (3), poate prevedea ca denumirea specialităţii tradiţionale garantate să fie însoţită de menţiunea „fabricat potrivit tradiţiilor”, urmată imediat de numele ţării sau regiunii respective.

(4)O denumire nu poate fi înregistrată dacă se referă numai la afirmaţii cu caracter general utilizate pentru un set de produse sau la afirmaţiile prevăzute de o legislaţie specifică a Uniunii.

(5)Pentru a asigura buna funcţionare a sistemului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate referitoare la detaliile suplimentare privind criteriile de eligibilitate prevăzute în prezentul articol.

Art. 19: Caiet de sarcini

(1)O specialitate tradiţională garantată trebuie să fie conformă cu un caiet de sarcini care conţine:

a)denumirea propusă spre înregistrare, în versiunile lingvistice corespunzătoare;

b)descrierea produsului, inclusiv principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice care demonstrează caracterul specific al acestuia;

c)descrierea metodei de producţie care trebuie respectată de producători, inclusiv, după caz, natura şi caracteristicile materiilor prime sau ale ingredientelor utilizate, precum şi metoda prin care este preparat produsul; şi

d)elementele esenţiale care definesc caracterul tradiţional al produsului.

(2)Pentru a garanta caracterul relevant şi succint al informaţiilor conţinute în caietul de sarcini, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a unor norme care limitează informaţiile incluse în caietul de sarcini menţionat la alineatul (1) al prezentului articol, atunci când această limitare este necesară pentru a evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme privind forma caietului de sarcini. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 20: Conţinutul cererii de înregistrare

(1)Cererea de înregistrare a unei denumiri ca specialitate tradiţională garantată menţionată la articolul 49 alineatele (2) sau (5) trebuie să conţină:

a)denumirea şi adresa grupului solicitant;

b)caietul de sarcini prevăzut la articolul 19.

(2)Dosarul de cerere menţionat la articolul 49 alineatul (4) trebuie să conţină:

a)elementele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol; şi

b)o declaraţie a statului membru care să precizeze că acesta consideră că cererea care a fost depusă de grup şi care este eligibilă pentru o decizie favorabilă îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezentul regulament şi respectă dispoziţiile adoptate în temeiul acestuia.

Art. 21: Motive de opoziţie

(1)O declaraţie de opoziţie motivată, astfel cum este menţionată la articolul 51 alineatul (2), este declarată admisibilă numai atunci când este primită de Comisie înainte de expirarea termenului şi dacă:

a)oferă motive justificate în mod corespunzător pentru care înregistrarea propusă este incompatibilă cu dispoziţiile prezentului regulament; sau
b)arată că utilizarea numelui este legală, renumită şi semnificativă din punct de vedere economic pentru produse agricole sau alimentare similare.

(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) litera (b) se evaluează în raport cu teritoriul Uniunii.

Art. 22: Registrul specialităţilor tradiţionale garantate

(1)Comisia adoptă, fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 57 alineatul (2), acte de punere în aplicare privind instituirea şi menţinerea la zi a unui registru al specialităţilor tradiţionale garantate, recunoscute în temeiul acestui sistem, registru care se află la dispoziţia publicului.

(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind forma şi conţinutul registrului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 23: Denumiri, simboluri şi menţiuni

(1)O denumire înregistrată ca specialitate tradiţională garantată poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs care este conform cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)Se stabileşte un simbol al Uniunii în vederea popularizării sistemului de specialităţi tradiţionale garantate.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (4), simbolul menţionat la alineatul (2) apare pe eticheta produselor provenite din Uniune care sunt comercializate ca specialitate tradiţională garantată înregistrată în conformitate cu prezentul regulament. În plus, denumirea produsului ar trebui să apară în acelaşi câmp vizual. Menţiunea „specialitate tradiţională garantată” sau abrevierea corespunzătoare „STG” poate apărea, de asemenea, pe etichetă.

Prezenţa simbolului pe etichetă este opţională în cazul specialităţilor tradiţionale garantate produse în afara Uniunii.

(4)Pentru a asigura comunicarea către consumator a informaţiilor adecvate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate pentru stabilirea simbolului Uniunii. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a caracteristicilor tehnice ale simbolului Uniunii şi ale menţiunii, precum şi a normelor privind utilizarea acestora pe produsele care poartă denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate, inclusiv în ceea ce priveşte versiunile lingvistice adecvate care urmează să fie folosite. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 24: Restricţii privind utilizarea denumirilor înregistrate

(1)Denumirile înregistrate trebuie să fie protejate împotriva oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări sau împotriva oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

(2)Statele membre se asigură că descrierile comerciale utilizate la nivel naţional nu pot fi confundate cu denumirile care sunt înregistrate.

(3)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme referitoare la protejarea specialităţilor tradiţionale garantate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 25: Dispoziţii tranzitorii

(1)Denumirile înregistrate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 se introduc în mod automat în registrul menţionat la articolul 22 din prezentul regulament. Caietele de sarcini corespunzătoare sunt considerate caietele de sarcini menţionate la articolul 19 din prezentul regulament. Orice dispoziţie tranzitorie specială legată de aceste înregistrări se aplică în continuare.

(2)Denumirile înregistrate în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006, inclusiv denumirile înregistrate în temeiul cererilor menţionate la articolul 58 alineatul (1) din prezentul regulament, pot fi utilizate în continuare, până la 4 ianuarie 2023, în condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 509/2006, cu excepţia cazului în care statele membre utilizează procedura prevăzută la articolul 26 din prezentul regulament.

(3)Pentru a proteja drepturile şi interesele legitime ale producătorilor sau ale părţilor interesate în cauză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind norme tranzitorii suplimentare.

Art. 26: Procedura simplificată

(1)La solicitarea unui grup, un stat membru poate transmite Comisiei cel târziu până la 4 ianuarie 2016 numele specialităţilor tradiţionale garantate care sunt înregistrate în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 şi care se conformează prezentului regulament. Înainte de a transmite un nume, statul membru iniţiază o procedură de opoziţie, astfel cum este definită la articolul 49 alineatele (3) şi (4). Dacă se demonstrează în cadrul acestei proceduri că numele este, de asemenea, utilizat cu trimitere la produse comparabile sau la produse care au acelaşi nume sau un nume asemănător, numele poate fi completat cu un termen care să indice caracterul tradiţional sau specific al produsului. Un grup dintr-o ţară terţă poate transmite astfel de nume Comisiei, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor ţării terţe.

(2)Comisia publică numele menţionate la alineatul (1) împreună cu caietele de sarcini pentru fiecare astfel de nume în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în termen de două luni de la primire.

(3)Se aplică articolele 51 şi 52.

(4)După încheierea procedurii de opoziţie, Comisia adaptează, după caz, menţiunile din registrul prevăzut la articolul 22. Caietele de sarcini corespunzătoare sunt considerate caietele de sarcini menţionate la articolul 19.

TITLUL IV: MENŢIUNI DE CALITATE FACULTATIVE

Art. 27: Obiectiv

Se instituie un sistem referitor la menţiunile de calitate facultative care să faciliteze comunicarea în cadrul pieţei interne, de către producători, a caracteristicilor sau proprietăţilor care oferă valoare adăugată produselor agricole.

Art. 28: Norme naţionale

Statele membre pot menţine reglementări la nivel naţional privind menţiunile de calitate facultative care nu sunt vizate de prezentul regulament, cu condiţia ca respectivele reglementări să respecte dreptul Uniunii.

Art. 29: Menţiuni de calitate facultative

(1)Menţiunile de calitate facultative îndeplinesc următoarele criterii:

a)menţiunea face referire la o caracteristică a uneia sau a mai multor categorii de produse sau la o proprietate de producţie agricolă sau de prelucrare care se aplică în anumite domenii;

b)utilizarea menţiunii adaugă valoare produsului în comparaţie cu produse de tip similar; şi

c)menţiunea are o dimensiune europeană.

(2)Sunt excluse din acest sistem menţiunile de calitate facultative care descriu calităţi tehnice ale produsului în scopul aplicării standardelor de comercializare obligatorii şi care nu au rolul de a informa consumatorii în privinţa respectivelor calităţi ale produsului.

(3)Menţiunile de calitate facultative exclud menţiunile rezervate facultative care sprijină şi completează standardele de comercializare specifice, stabilite în funcţie de sector sau categorie de produs.

(4)Pentru a ţine seama de caracterul specific al anumitor sectoare şi de aşteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a unor norme detaliate privind criteriile menţionate la alineatul (1) al prezentului articol.

(5)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a tuturor măsurilor privind formularele, procedurile sau alte detalii tehnice necesare pentru aplicarea prezentului titlu. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(6)La adoptarea actelor delegate şi de punere în aplicare în conformitate cu alineatele (4) şi (5) din prezentul articol, Comisia ţine seama de standardele internaţionale relevante.

Art. 30: Rezervarea şi modificarea

(1)Pentru a ţine seama de aşteptările clienţilor, de progresele ştiinţifice şi tehnice, de situaţia de pe piaţă şi de evoluţiile referitoare la standardele de comercializare şi la standardele internaţionale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate cu scopul de a rezerva o menţiune de calitate facultativă suplimentară şi de a stabili condiţiile de utilizare a acesteia.

(2)În cazuri justificate corespunzător şi pentru a ţine seama de utilizarea adecvată a menţiunii de calitate facultative suplimentare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a modificărilor condiţiilor de utilizare menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.

Art. 31: Produs montan

(1)Menţiunea „produs montan” este stabilită ca menţiune de calitate facultativă. Această menţiune este utilizată numai pentru a descrie produse destinate consumului uman incluse în anexa I la tratat în cazul cărora.

a)materiile prime, dar şi furajele pentru animalele de fermă provin în principal din zone montane;

b)în cazul produselor prelucrate, prelucrarea are loc, de asemenea, în zone montane.

(2)În sensul prezentului articol, zonele montane din cadrul Uniunii sunt zonele delimitate în sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999. În ceea ce priveşte produsele din ţările terţe, zonele montane includ zone desemnate în mod oficial drept zone montane de către ţara terţă sau care îndeplinesc criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.

(3)În cazuri justificate corespunzător şi pentru a ţine seama de constrângerile naturale care afectează producţia agricolă din zonele montane, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a derogărilor de la condiţiile de utilizare menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. În special, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat care să stabilească condiţiile în care sunt permise materii prime sau furaje din afara zonelor montane, condiţiile în care prelucrarea produselor este permisă în afara zonelor montane, într-o zonă geografică care urmează să fie definită, precum şi definirea zonei geografice respective.

(4)Pentru a ţine seama de constrângerile naturale care afectează producţia agricolă din zonele montane, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind stabilirea metodelor de producţie şi a altor criterii relevante pentru aplicarea acestei menţiuni de calitate facultative prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Art. 32: Produs al agriculturii insulare

Până la 4 ianuarie 2014 Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport referitor la necesitatea introducerii unei menţiuni noi, şi anume „produs al agriculturii insulare”. Această menţiune poate fi utilizată numai pentru a descrie produsele destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat, ale căror materii prime provin din zone insulare. În plus, pentru ca menţiunea să fie aplicată produselor prelucrate, prelucrarea respectivă trebuie să aibă loc, de asemenea, în zone insulare în situaţiile în care aceasta afectează în mod semnificativ caracteristicile specifice ale produsului final. Raportul respectiv este însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative adecvate pentru a rezerva menţiunea de calitate facultativă „produs al agriculturii insulare”.

Art. 33: Restricţii privind utilizarea

(1)O menţiune de calitate facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condiţiile de utilizare corespunzătoare.

(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme referitoare la utilizarea menţiunilor de calitate facultative. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 34: Monitorizare

Statele membre efectuează verificări, pe baza unei analize de risc, pentru a asigura conformitatea cu cerinţele prezentului titlu şi, în caz de neconformitate, aplică sancţiuni administrative corespunzătoare.

TITLUL V: DISPOZIŢII COMUNE

 CAPITOLUL I: Controale oficiale privind denumirile de origine protejate, indicaţiile geografice protejate şi specialităţile tradiţionale garantat 

Art. 35: Domeniu de aplicare

Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în ceea ce priveşte sistemele de calitate prevăzute la titlul II şi titlul III.

Art. 36: Desemnarea autorităţii competente

(1)În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, statele membre desemnează autoritatea sau autorităţile competente responsabile cu controalele oficiale efectuate în scopul verificării conformităţii cu cerinţele juridice referitoare la sistemele de calitate instituite de prezentul regulament. Procedurile şi cerinţele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 se aplică mutatis mutandis controalelor oficiale efectuate în scopul verificării conformităţii cu cerinţele juridice aferente sistemelor de calitate referitoare la toate produsele prevăzute la anexa I la prezentul regulament.

(2)Autorităţile competente menţionate la alineatul (1) trebuie să ofere garanţii adecvate de obiectivitate şi imparţialitate şi trebuie să dispună de personal calificat şi de resursele necesare pentru a-şi îndeplini funcţiile.

(3)Controalele oficiale vizează:

a)verificarea conformităţii unui produs cu caietul de sarcini corespunzător; şi
b)supravegherea utilizării denumirilor înregistrate pentru a descrie produsele plasate pe piaţă, în conformitate cu articolul 13 în cazul denumirilor înregistrate în temeiul titlului II şi în conformitate cu articolul 24 în cazul denumirilor înregistrate în temeiul titlului III.

Art. 37: Verificarea respectării caietului de sarcini

(1)În ceea ce priveşte denumirile de origine protejate, indicaţiile geografice protejate şi specialităţile tradiţionale garantate care desemnează produse provenite din Uniune, verificarea conformităţii cu caietul de sarcini, înainte de plasarea produsului pe piaţă, este efectuată de:

a)una sau mai multe dintre autorităţile competente menţionate la articolul 36 din prezentul regulament; şi/sau
b)unul sau mai multe dintre organismele de control în sensul articolului 2 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 care funcţionează ca organism de certificare a produselor.

Costurile acestor verificări ale conformităţii cu caietele de sarcini pot fi suportate de operatorii care sunt supuşi controalelor respective. Şi statele membre pot contribui în acest sens.

(2)În ceea ce priveşte denumirile de origine, indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate care desemnează produse provenite dintr-o ţară terţă, verificarea conformităţii cu caietul de sarcini, înainte de plasarea produsului pe piaţă, este efectuată de:

a)una sau mai multe autorităţi publice desemnate de ţara terţă; şi/sau

b)unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.

(3)Statele membre fac publice numele şi adresele autorităţilor şi organismelor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol şi actualizează informaţiile respective periodic.

Comisia face publice denumirile şi adresele autorităţilor şi organismelor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol şi actualizează informaţiile respective periodic.

(4)Comisia poate adopta, fără aplicarea procedurii prevăzute la articolul 57 alineatul (2), acte de punere în aplicare de definire a metodelor prin care sunt făcute publice numele şi adresele organismelor de certificare a produselor menţionate la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol.

Art. 38: Supravegherea utilizării denumirii pe piaţă

Statele membre transmit Comisiei numele şi adresele autorităţilor competente menţionate la articolul 36. Comisia pune la dispoziţia publicului numele şi adresele autorităţilor respective.

Statele membre efectuează controale, pe baza unei analize de risc, pentru a asigura conformitatea cu cerinţele prezentului regulament şi, în caz de neconformitate, iau toate măsurile necesare.

Art. 39: Delegarea organismelor de control de către autorităţile competente

(1)Autorităţile competente pot delega, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, anumite sarcini legate de controlul oficial al sistemelor de calitate către unul sau mai multe organisme de control.

(2)Organismele de control se acreditează în conformitate cu standardul european EN 45011 sau ghidul ISO/IEC 65 (Cerinţe generale privind organismele care aplică sisteme de certificare a produselor).

(3)Acreditarea menţionată la alineatul (2) din prezentul articol poate fi efectuată numai de:

a)un organism naţional de acreditare din Uniune, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 765/2008; sau

b)un organism de acreditare din afara Uniunii care a semnat un acord multilateral de recunoaştere sub auspiciile Forumului internaţional de acreditare.

Art. 40: Planificarea şi raportarea activităţilor de control

(1)Statele membre se asigură că activităţile de control al obligaţiilor prevăzute de prezentul capitol sunt incluse într-o secţiune separată a planurilor naţionale multianuale de control, în conformitate cu articolele 41, 42 şi 43 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2)Rapoartele anuale privind controlul obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament trebuie să includă o secţiune separată care să conţină informaţiile stabilite la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

CAPITOLUL II: Excepţii referitoare la anumite utilizări anterioare

Art. 41: Menţiuni generice

(1)Fără a aduce atingere articolului 13, prezentul regulament nu afectează utilizarea menţiunilor care sunt generice în Uniune, chiar dacă menţiunea generică face parte dintr-o denumire care este protejată în temeiul unui sistem de calitate.

(2)Pentru a stabili dacă o menţiune a devenit sau nu generică, se va ţine cont de toţi factorii relevanţi, în
special de:

a)situaţia existentă în zonele de consum;

b)reglementările relevante la nivel naţional sau la nivelul Uniunii.

(3)Pentru a proteja întru totul drepturile părţilor interesate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de instituire a unor norme suplimentare de stabilire a caracterului generic al menţiunilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Art. 42: Soiuri de plante şi rase de animale

(1)Prezentul regulament nu împiedică introducerea pe piaţă a unor produse ale căror etichete conţin o denumire sau menţiune protejată sau rezervată în temeiul unui sistem de calitate descris la titlul II, titlul III sau titlul IV care conţine sau cuprinde numele unui soi de plantă sau al unei rase de animale, atunci când sunt întrunite următoarele condiţii:

a)produsul în cauză să conţină sau să fie derivat din soiul sau rasa menţionată;

b)consumatorii să nu fie induşi în eroare;

c)utilizarea denumirii soiului sau a rasei să constituie concurenţă loială;

d)utilizarea să nu exploateze reputaţia menţiunii protejate; şi

e)în cazul sistemului de calitate descris la titlul II, producerea şi comercializarea produsului să fi depăşit zona sa de origine înainte de data cererii de înregistrare a indicaţiei geografice.

(2)Pentru a clarifica şi mai mult drepturile şi libertatea operatorilor din industria alimentară de a utiliza denumirea unui soi de plantă sau a unei rase de animale, menţionate la alineatul (1), Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate referitoare la norme detaliate privind utilizarea unor astfel de nume.

Art. 43: Legătura cu proprietatea intelectuală

Sistemele de calitate descrise la titlurile III şi IV se aplică fără a aduce atingere normelor Uniunii sau celor ale statelor membre privind proprietatea intelectuală, în special celor referitoare la denumirile de origine şi indicaţiile geografice, precum şi la mărci, şi drepturilor conferite în temeiul acestor norme.

CAPITOLUL III: Menţiuni şi simboluri ale sistemelor de calitate şi rolul producătorilor

Art. 44: Protejarea menţiunilor şi simbolurilor

(1)Menţiunile, abrevierile şi simbolurile referitoare la sistemele de calitate pot fi utilizate numai în legătură cu produse obţinute în conformitate cu normele sistemului de calitate în care se încadrează. Această dispoziţie se aplică în special următoarelor menţiuni, abrevieri şi simboluri:

a)„denumire de origine protejată”, „indicaţie geografică protejată”, „indicaţie geografică”, „DOP”, „IGP” şi simbolurilor asociate, în conformitate cu titlul II;

b)„specialitate tradiţională garantată”, „STG” şi simbolului asociat, în conformitate cu titlul III;

c)„produs montan”, în conformitate cu titlul IV.

(2)În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR) poate finanţa, pe bază centralizată, la iniţiativa Comisiei sau în nume propriu, măsurile de sprijin administrativ privind dezvoltarea, pregătirea, monitorizarea, asistenţa juridică şi administrativă, protecţia juridică, taxele de înregistrare, reînnoire şi supraveghere a mărcilor, cheltuielile de judecată şi orice alte măsuri necesare pentru protejarea utilizării menţiunilor, abrevierilor şi simbolurilor aferente sistemelor de calitate împotriva utilizării abuzive, imitării, evocării sau oricărei alte practici care ar putea să inducă în eroare consumatorul, în interiorul Uniunii sau în ţări terţe.

(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme în vederea protejării uniforme a menţiunilor, abrevierilor şi simbolurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 45: Rolul grupurilor

(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice privind organizaţiile de producători şi organizaţiile interprofesionale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, un grup are următoarele drepturi:

a)să contribuie la garantarea calităţii, a reputaţiei şi a autenticităţii produselor sale de pe piaţă prin monitorizarea utilizării comerciale a denumirii şi, dacă este necesar, prin informarea autorităţilor competente menţionate la articolul 36 sau a oricăror alte autorităţi competente, în cadrul prevăzut de articolul 13 alineatul (3);

b)să ia măsuri pentru a asigura protecţia juridică adecvată a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate şi a drepturilor de proprietate intelectuală care au legătură directă cu acestea;

c)să desfăşoare activităţi de informare şi promovare care să vizeze informarea consumatorilor în privinţa proprietăţilor produselor care oferă valoare adăugată;

d)să desfăşoare activităţi legate de asigurarea conformităţii unui produs cu caietul de sarcini;

e)să adopte măsuri de eficientizare a sistemului, inclusiv dezvoltarea de expertiză economică, efectuarea de analize economice, diseminarea de informaţii economice privind sistemul şi activităţi de consiliere a producătorilor;

f)să ia măsuri pentru a creşte valoarea produselor şi, dacă este cazul, să facă demersuri pentru a interzice sau contracara orice măsuri care sunt sau pot fi în defavoarea imaginii produselor.

(2)Statele membre pot încuraja, prin mijloace administrative, formarea şi funcţionarea grupurilor pe teritoriile lor. De asemenea, statele membre comunică Comisiei denumirile şi adresele grupurilor menţionate la articolul 3 alineatul (2). Comisia publică şi actualizează periodic aceste informaţii.

Art. 46: Dreptul de a utiliza sistemele

(1)Statele membre se asigură că orice operator care îndeplineşte cerinţele unui sistem de control prevăzute de titlurile II şi III are dreptul de a fi inclus în verificarea conformităţii, stabilite în temeiul articolului 37.

(2)Operatorii care produc şi depozitează un produs comercializat ca specialitate tradiţională garantată, ca denumire de origine protejată sau ca indicaţie geografică protejată sau care introduc pe piaţă astfel de produse sunt supuşi, la rândul lor, controalelor prevăzute în capitolul I din prezentul titlu.

(3)Statele membre se asigură că operatorii care intenţionează să respecte normele prevăzute de un sistem de calitate instituit de titlurile III şi IV au această posibilitate, iar participarea lor nu este împiedicată pe criterii discriminatorii sau fără o bază obiectivă.

Art. 47: Taxe

Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 882/2004, în special dispoziţiilor capitolului VI de la titlul II, statele membre pot solicita plata unei taxe pentru acoperirea costurilor de gestionare a sistemelor de calitate, inclusiv a celor suportate pentru prelucrarea cererilor, a declaraţiilor de opoziţie, a cererilor de modificare şi a cererilor de anulare prevăzute de prezentul regulament.

CAPITOLUL IV: Proceduri de cerere şi înregistrare pentru denumiri de origine, indicaţii geografice şi
specialităţi tradiţionale garantate

Art. 48: Domeniul de aplicare a procedurilor de cerere
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în ceea ce priveşte sistemele de calitate prevăzute la titlul II şi titlul III.

Art. 49: Cererile de înregistrare a denumirilor

(1)Cererile de înregistrare a denumirilor în cadrul sistemelor de calitate menţionate la articolul 48 pot fi depuse numai de către grupuri care lucrează cu produse a căror denumire urmează să fie înregistrată. În cazul unei denumiri de origine protejate sau al unei indicaţii geografice protejate care desemnează o zonă geografică transfrontalieră sau în cazul unei denumiri de specialitate tradiţională garantată, mai multe grupuri din diferite state membre sau ţări terţe pot depune o cerere de înregistrare comună. O persoană fizică sau juridică poate fi asimilată unui grup în cazul în care se arată că sunt îndeplinite ambele condiţii menţionate în continuare:

a)persoana vizată este singurul producător care doreşte să depună o cerere;

b)în ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, zona geografică definită are caracteristici care diferă în mod considerabil de cele ale zonelor învecinate sau caracteristicile produsului sunt diferite de cele ale produselor din zonele învecinate.

(2)Atunci când cererea în temeiul sistemului prezentat la titlul II se referă la o zonă geografică dintr-un stat membru sau când cererea în temeiul sistemului prezentat la titlul III este pregătită de un grup stabilit într-un stat membru, aceasta trebuie adresată autorităţilor din statul membru respectiv. Statul membru examinează cererea prin mijloace adecvate, pentru a se asigura că este justificată şi că îndeplineşte condiţiile sistemului respectiv.

(3)În cadrul controlului prevăzut la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol, statul membru iniţiază o procedură naţională de opoziţie prin care asigură publicarea adecvată a cererii şi stabileşte o perioadă rezonabilă în care orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim şi care este stabilită sau îşi are reşedinţa pe teritoriul său poate depune o opoziţie faţă de cerere. Statul membru evaluează admisibilitatea opoziţiilor primite în cadrul sistemului prevăzut la titlul II din perspectiva criteriilor menţionate la articolul 10 alineatul (1) sau admisibilitatea opoziţiilor primite în cadrul sistemului prevăzut la titlul III din perspectiva criteriilor menţionate la articolul 21 alineatul (1).

(4)Dacă consideră, după evaluarea opoziţiei primite, că sunt îndeplinite cerinţele prezentului regulament, statul membru poate adopta o decizie favorabilă şi transmite Comisiei un dosar de cerere. În acest caz, informează Comisia cu privire la opoziţiile admisibile primite din partea persoanei fizice sau juridice care a comercializat produsele în cauză în mod legal prin utilizarea continuă a denumirilor în cauză pe o perioadă de cel puţin cinci ani înainte de data publicării menţionată la alineatul (3). Statul membru se asigură că decizia sa favorabilă este făcută publică şi că orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim are posibilitatea unei căi de atac. Statul membru se asigură că versiunea caietului de sarcini pe care şi-a întemeiat decizia favorabilă este publicată şi asigură accesul la formatul electronic al caietului de sarcini. În ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, statul membru asigură, de asemenea, publicarea adecvată a versiunii caietului de sarcini, cu privire la care Comisia ia o decizie în conformitate cu articolul 50 alineatul (2).

(5)Atunci când cererea depusă în temeiul sistemului prevăzut la titlul II se referă la o zonă geografică dintr-o ţară terţă sau când cererea depusă în temeiul sistemului prevăzut la titlul III este pregătită de un grup stabilit într-o ţară terţă, aceasta se transmite Comisiei fie în mod direct, fie prin intermediul autorităţilor din ţara terţă în cauză.

(6)Documentele menţionate în prezentul articol se transmit Comisiei într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(7)Pentru a facilita procedura de cerere, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate care să definească normele pentru realizarea procedurii naţionale de opoziţie pentru cererile comune privind mai multe teritorii naţionale şi să completeze normele privind procedura de cerere. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind procedurile, forma şi prezentarea cererilor, inclusiv pentru cererile care privesc mai multe teritorii naţionale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 50: Verificarea de către Comisie şi publicarea în scopul manifestării opoziţiei

(1)Comisia examinează, prin mijloace adecvate, eventualele cereri primite în temeiul articolului 49, pentru a se asigura că sunt justificate şi că îndeplinesc condiţiile sistemului respectiv. Verificarea nu trebuie să dureze mai mult de şase luni. În cazul în care această perioadă este depăşită, Comisia îi comunică în scris solicitantului motivele întârzierii.
Cel puţin în fiecare lună, Comisia publică lista denumirilor care au făcut obiectul unei cereri de înregistrare, precum şi data depunerii acestora.

(2)În cazul în care, pe baza verificării efectuate în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf, Comisia consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul regulament, aceasta publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene:

a)documentul unic şi trimiterea la publicarea caietului de sarcini, în cazul cererilor depuse în temeiul sistemului prevăzut la titlul II;

b)caietul de sarcini, în cazul cererilor depuse în temeiul sistemului prevăzut la titlul III.

Art. 51: Procedura de opoziţie

(1)Autorităţile dintr-un stat membru sau ţară terţă sau o persoană fizică sau juridică având un interes legitim şi care este stabilită într-o ţară terţă pot prezenta Comisiei un act de opoziţie în termen de trei luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim, stabilită sau cu reşedinţa într-un stat membru diferit de cel în care a fost depusă cererea, poate prezenta un act de opoziţie statului membru în care este stabilită, în termenul de prezentare a unui act de opoziţie prevăzut la primul paragraf.
Actul de opoziţie conţine o declaraţie conform căreia este posibil ca cererea să încalce condiţiile prevăzute în prezentul regulament. Actele de opoziţie care nu conţin această declaraţie sunt nule. Comisia transmite imediat actul de opoziţie autorităţii sau organismului care a prezentat cererea.

(2)În cazul în care un act de opoziţie este prezentat Comisiei şi este urmat, în termen de două luni, de o declaraţie de opoziţie motivată, Comisia verifică admisibilitatea acestei declaraţii de opoziţie motivate.

(3)În termen de două luni de la primirea declaraţiei de opoziţie admisibile, Comisia invită autoritatea sau persoana care a depus declaraţia de opoziţie şi autoritatea sau organismul care a depus cererea să înceapă consultări corespunzătoare pentru o perioadă rezonabilă care nu trebuie să depăşească trei luni.
Autoritatea sau persoana care a depus declaraţia de opoziţie şi autoritatea sau organismul care a depus cererea încep aceste consultări corespunzătoare fără întârzieri nejustificate. Acestea îşi pun la dispoziţie, în mod reciproc, informaţiile relevante pentru a stabili dacă cererea de înregistrare respectă condiţiile prezentului regulament. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord, informaţiile respective sunt puse, de asemenea, la dispoziţia Comisiei. În orice moment din această perioadă de trei luni, la cererea solicitantului, Comisia poate prelungi termenul consultărilor cu maximum trei luni.

(4)Dacă detaliile publicate în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) sunt modificate substanţial în urma consultărilor corespunzătoare menţionate la alineatul (3) al prezentului articol, Comisia repetă verificarea menţionată la articolul 50.

(5)Actul de opoziţie, declaraţia de opoziţie motivată şi documentele aferente transmise Comisiei în conformitate cu alineatele (1)-(4) din prezentul articol se întocmesc într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(6)Pentru a stabili proceduri şi termene clare pentru opoziţie, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate care să completeze normele din cadrul procedurii de opoziţie. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind procedurile, forma şi prezentarea opoziţiilor. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 52: Decizia privind înregistrarea
(1)Atunci când, pe baza informaţiilor puse la dispoziţia sa în urma verificării efectuate în temeiul articolului 50 alineatul (1) primul paragraf, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru înregistrare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru respingerea cererii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(2)În cazul în care nu primeşte niciun act de opoziţie sau nicio declaraţie de opoziţie motivată admisibilă în temeiul articolului 51, Comisia adoptă, fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 57 alineatul (2), acte de punere în aplicare de înregistrare a denumirii.

(3)În cazul în care primeşte o declaraţie de opoziţie motivată admisibilă, Comisia, în urma consultărilor
corespunzătoare menţionate la articolul 51 alineatul (3) şi luând în considerare rezultatele acestor consultări:

a)în cazul în care s-a ajuns la un acord, înregistrează denumirea prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 57 alineatul (2) şi, dacă este necesar, modifică informaţiile publicate în temeiul articolului 50 alineatul (2), dacă modificările nu sunt substanţiale; sau

b)în cazul în care nu s-a ajuns la un acord, adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide în privinţa înregistrării. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(4)Actele de înregistrare şi deciziile de respingere se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 53: Modificarea unui caiet de sarcini

(1)Un grup care are un interes legitim poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini. Cererile trebuie să descrie şi să motiveze modificările solicitate.

(2)Atunci când modificarea presupune una sau mai multe modificări care nu sunt minore ale caietului de sarcini, cererea de modificare trebuie să urmeze procedura prevăzută la articolele 49-52. Cu toate acestea, dacă modificările propuse sunt minore, Comisia aprobă sau respinge cererea. În cazul aprobării unor modificări care implică o modificare a elementelor menţionate la articolul 50 alineatul (2), Comisia publică elementele respective în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Pentru ca o modificare să fie considerată minoră în cazul sistemului de calitate descris la titlul II, aceasta nu trebuie:

a)să se refere la caracteristicile esenţiale ale produsului;

b)să modifice legătura menţionată la articolul 7 alineatul (1) litera (f) punctul (i) sau punctul (ii);

c)să includă o schimbare a denumirii sau a unei părţi a denumirii produsului;

d)să afecteze zona geografică definită; sau

e)să genereze restricţii suplimentare în ceea ce priveşte comercializarea produsului sau a materiilor prime.

Pentru ca o modificare să fie considerată minoră în cazul sistemului de calitate descris la titlul III, aceasta nu trebuie:

(a)să se refere la caracteristicile esenţiale ale produsului;

(b)să introducă schimbări esenţiale ale metodei de producţie; sau

(c)să includă o schimbare a denumirii sau a unei părţi a denumirii produsului.

Examinarea cererii vizează modificarea propusă.

(3)Pentru a facilita procedura administrativă aplicabilă unei cereri de modificare, inclusiv în cazurile în care modificarea nu implică nicio schimbare a documentului unic şi în care priveşte o modificare temporară în caietul de sarcini în urma impunerii unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autorităţile publice, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate pentru completarea normelor referitoare la procedura privind cererea de modificare. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind procedurile, forma şi prezentarea unei cereri de modificare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 54: Anulare

(1)Comisia, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim, poate adopta acte de punere în aplicare care să anuleze înregistrarea unei denumiri de origine protejate, a unei indicaţii geografice protejate sau a unei specialităţi tradiţionale garantate în următoarele cazuri:

a)nu este asigurată conformitatea cu condiţiile prevăzute de caietul de sarcini;

b)nu este introdus pe piaţă, timp de cel puţin şapte ani, niciun produs care face obiectul specialităţii tradiţionale garantate, denumirii de origine protejate sau indicaţiei geografice protejate în cauză.

La solicitarea producătorilor produsului comercializat sub denumirea înregistrată, Comisia poate anula
respectiva înregistrare.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(2)Pentru a asigura securitatea juridică că toate părţile au posibilitatea să îşi protejeze drepturile şi interesele legitime, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate care să completeze normele privind procedura de anulare.
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind modalităţile şi forma procedurii de anulare, precum şi privind prezentarea cererilor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

TITLUL VI: DISPOZIŢII PROCEDURALE ŞI FINALE

CAPITOLUL I: Agricultura locală şi vânzarea directă

Art. 55: Rapoarte privind agricultura locală şi vânzarea directă

Până la 4 ianuarie 2014 Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport referitor la necesitatea introducerii unui nou sistem de etichetare aplicabil agriculturii locale şi vânzării directe, în vederea susţinerii producătorilor în procesul de comercializare a produselor lor la nivel local. Raportul respectiv se axează pe capacitatea agricultorilor de a creşte valoarea produselor lor prin intermediul noii etichete şi ar trebui să ia în considerare şi alte criterii, precum posibilităţile de reducere a nivelului de emisii de carbon şi de deşeuri prin lanţuri de producţie şi de distribuţie scurte.
Raportul este însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative adecvate privind crearea unui sistem de etichetare pentru agricultura locală şi vânzarea directă.

CAPITOLUL II: Norme de procedură

Art. 56: Exercitarea competenţelor delegate

(1)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate, sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2) primul paragraf, articolul 12 alineatul (5) primul paragraf, articolul 16 alineatul (2), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (2) primul paragraf, articolul 23 alineatul (4) primul paragraf, articolul 25 alineatul (3), articolul 29 alineatul (4), articolul 30, articolul 31 alineatele (3) şi (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (2), articolul 49 alineatul (7) primul paragraf, articolul 51 alineatul (6) primul paragraf, articolul 53 alineatul (3) primul paragraf şi articolul 54 alineatul (2) primul paragraf se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 3 ianuarie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani.
Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2) primul paragraf, articolul 12 alineatul (5) primul paragraf, articolul 16 alineatul (2), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (2) primul paragraf, articolul 23 alineatul (4) primul paragraf, articolul 25 alineatul (3), articolul 29 alineatul (4), articolul 30, articolul 31 alineatele (3) şi (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (2), articolul 49 alineatul (7) primul paragraf, articolul 51 alineatul (6) primul paragraf, articolul 53 alineatul (3) primul paragraf şi articolul 54 alineatul (2) primul paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2) primul paragraf, articolul 12 alineatul (5) primul paragraf, articolul 16 alineatul (2), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (2) primul paragraf, articolul 23 alineatul (4) primul paragraf, articolul 25 alineatul (3), articolul 29 alineatul (4), articolul 30, articolul 31 alineatele (3) şi (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (2), articolul 49 alineatul (7) primul paragraf, articolul 51 alineatul (6) primul paragraf, articolul 53 alineatul (3) primul paragraf şi articolul 54 alineatul (2) primul paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 57: Procedura comitetului

(1)Comisia este asistată de Comitetul pentru politica în domeniul calităţii produselor agricole. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL III: Abrogare şi dispoziţii finale

Art. 58: Abrogare

(1)Regulamentele (CE) nr. 509/2006 şi (CE) nr. 510/2006 se abrogă.
Cu toate acestea, articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 continuă să se aplice în ceea ce priveşte cererile referitoare la produsele care nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare a titlului III din prezentul regulament, primite de Comisie înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(2)Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II la prezentul regulament.

Art. 59: Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.
Cu toate acestea, articolul 12 alineatul (3) şi articolul 23 alineatul (3) se aplică de la 4 ianuarie 2016, fără a aduce atingere produselor deja introduse pe piaţă înainte de această dată.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasbourg, 21 noiembrie 2012.

Pentru Parlamentul European
Preşedintele
M. SCHULZ
Pentru Consiliu
Preşedintele
A. D. MAVROYIANNIS

ANEXA I: PRODUSE AGRICOLE ŞI ALIMENTARE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1)

I.Denumiri de origine şi indicaţii geografice

– bere;
– ciocolată şi produse derivate;
– pâine, produse de patiserie, prăjituri, produse de cofetărie, biscuiţi şi alte produse de panificaţie;
– băuturi produse din extracte de plante;
– paste făinoase;
– sare;
– gume şi răşini naturale;
– pastă de muştar;
– fân;
– uleiuri esenţiale;
– plută;
– cârmâz;
– flori şi plante ornamentale;
– bumbac;
– lână;
– răchită;
– in meliţat;
– piele;
– blană;
– pene.

II.Specialităţi tradiţionale garantate

– preparate alimentare;
– bere;
– ciocolată şi produse derivate;
– pâine, produse de patiserie, prăjituri, produse de cofetărie, biscuiţi şi alte produse de panificaţie;
– băuturi produse din extracte de plante;
– paste făinoase;
– sare.

ANEXA II: TABELUL DE CORESPONDENŢĂ MENŢIONAT LA ARTICOLUL 58 ALINEATUL (3)

Regulamentul (CE) nr. 509/2006 Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 1 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 2 alineatul (1) litera (a)
Articolul 3 punctul (5)
Articolul 2 alineatul (1) litera (b)
Articolul 3 punctul (3)
Articolul 2 alineatul (1) litera (c)
Articolul 2 alineatul (1) litera (d)
Articolul 3 punctul (2)
Articolul 2 alineatul (2) primul, al doilea şi al treilea
paragraf
Articolul 2 alineatul (2) al patrulea paragraf
Articolul 3 Articolul 22 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 18 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 18 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf
Articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 18 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 43
Articolul 5 alineatul (2) Articolul 42 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) Articolul 19 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) litera (a)
Articolul 19 alineatul (1) litera (a)
Articolul 6 alineatul (1) litera (b)
Articolul 19 alineatul (1) litera (b)
Articolul 6 alineatul (1) litera (c)
Articolul 19 alineatul (1) litera (c)
Articolul 6 alineatul (1) litera (d)
Articolul 6 alineatul (1) litera (e)
Articolul 19 alineatul (1) litera (d)
Articolul 6 alineatul (1) litera (f)
Articolul 7 alineatele (1) şi (2)
Articolul 49 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (3) literele (a) şi (b)
Articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b)
Articolul 7 alineatul (3) litera (c)
Articolul 7 alineatul (3) litera (d)
Articolul 7 alineatul (4) Articolul 49 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (5) Articolul 49 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (6) literele (a), (b) şi (c)
Articolul 49 alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (6) litera (d)
Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (7) Articolul 49 alineatul (5)
Articolul 7 alineatul (8) Articolul 49 alineatul (6)
Articolul 8 alineatul (1) Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2) primul paragraf
Articolul 50 alineatul (2) litera (b)
Articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 51 alineatul (1)
Articolul 9 alineatul (3) Articolul 21 alineatele (1) şi (2)
Articolul 9 alineatul (4) Articolul 52 alineatul (2)
Articolul 9 alineatul (5) Articolul 52 alineatele (3) şi (4)
Articolul 9 alineatul (6) Articolul 51 alineatul (5)
Articolul 10 Articolul 54
Articolul 11 Articolul 53
Articolul 12 Articolul 23
Articolul 13 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (1) Articolul 36 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2) Articolul 46 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (3) Articolul 37 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 15 alineatul (1) Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 15 alineatul (2) Articolul 37 alineatul (2)
Articolul 15 alineatul (3) Articolul 39 alineatul (2)
Articolul 15 alineatul (4) Articolul 36 alineatul (2)
Articolul 16
Articolul 17 alineatele (1) şi (2) Articolul 24 alineatul (1)
Articolul 17 alineatul (3) Articolul 24 alineatul (2)
Articolul 18 Articolul 57
Articolul 19 alineatul (1) litera (a)
Articolul 19 alineatul (1) litera (b) Articolul 49 alineatul (7) al doilea paragraf
Articolul 19 alineatul (1) litera (c) Articolul 49 alineatul (7) primul paragraf
Articolul 19 alineatul (1) litera (d) Articolul 22 alineatul (2)
Articolul 19 alineatul (1) litera (e) Articolul 19 alineatul (1) litera (f)
Articolul 51 alineatul (6) Articolul 54 alineatul (1)
Articolul 19 alineatul (1) litera (g) Articolul 23 alineatul (4)
Articolul 19 alineatul (1) litera (h)
Articolul 19 alineatul (1) punctul (i)
Articolul 19 alineatul (2) Articolul 25 alineatul (1)
Articolul 19 alineatul (3) litera (a)
Articolul 19 alineatul (3) litera (b) Articolul 25 alineatul (2)
Articolul 20 Articolul 47
Articolul 21 Articolul 58
Articolul 22 Articolul 59
Anexa I Anexa I (Partea II)
 Regulamentul (CE) nr. 510/2006  Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1) Articolul 2 alineatele (1) şi (2)
Articolul 1 alineatul (2) Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 1 alineatul (3) Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 2 Articolul 5
Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (1) al doilea şi al treilea
paragraf
Articolul 41 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 3 alineatele (2), (3) şi (4) Articolul 6 alineatele (2), (3) şi (4)
Articolul 4 Articolul 7
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 3 punctul (2) şi articolul 49 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (2) Articolul 49 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (3) Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (4) Articolul 49 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (5) Articolul 49 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (6) Articolul 9
Articolul 5 alineatul (7) Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (8)
Articolul 5 alineatul (9) primul paragraf
Articolul 5 alineatul (9) al doilea paragraf Articolul 49 alineatul (5)
Articolul 5 alineatul (10) Articolul 49 alineatul (6)
Articolul 5 alineatul (11)
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2) primul paragraf Articolul 50 alineatul (2) litera (a)
Articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 52 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (1) Articolul 51 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 7 alineatul (2) Articolul 51 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 7 alineatul (3) Articolul 10
Articolul 7 alineatul (4) Articolul 52 alineatele (2) şi (4)
Articolul 7 alineatul (5) Articolul 51 alineatul (3) şi articolul 52 alineatele (3) şi (4)
Articolul 7 alineatul (6) Articolul 11
Articolul 7 alineatul (7) Articolul 51 alineatul (5)
Articolul 8 Articolul 12
Articolul 9 Articolul 53
Articolul 10 alineatul (1) Articolul 36 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2) Articolul 46 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (3) Articolul 37 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 11 alineatul (1) Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (2) Articolul 37 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (3) Articolul 39 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (4) Articolul 36 alineatul (2)
Articolul 12 Articolul 54
Articolul 13 alineatul (1) Articolul 13 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2) Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (3) Articolul 15 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (4) Articolul 15 alineatul (2)
Articolul 14 Articolul 14
Articolul 15 Articolul 57
Articolul 16 litera (a) Articolul 5 alineatul (4) al doilea paragraf
Articolul 16 litera (b)
Articolul 16 litera (c)
Articolul 16 litera (d) Articolul 49 alineatul (7)
Articolul 16 litera (e)
Articolul 16 litera (f) Articolul 51 alineatul (6)
Articolul 16 litera (g) Articolul 12 alineatul (7)
Articolul 16 litera (h)
Articolul 16 litera (i) Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 16 litera (j)
Articolul 16 litera (k) Articolul 54 alineatul (2)
Articolul 17 Articolul 16
Articolul 18 Articolul 47
Articolul 19 Articolul 58
Articolul 20 Articolul 59
Anexa I şi anexa II Anexa I (Partea I)

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 343L din data de 14 decembrie 2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *