REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) 2200/96

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) 2200/96
din 28 octombrie 1996
privind organizarea comună a pieţei fructelor şi legumelor

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 42 şi 43,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social,

(1) întrucât, la momentul actual, diferite schimbări plasează sectorul fructelor şi legumelor întro situaţie cu totul nouă la care producătorii trebuie să se adapteze; întrucât, în consecinţă, se garantează reorientarea reglementărilor de bază privind organizarea pieţei în acest sector; întrucât, în lumina numeroaselor modificări aduse organizării pieţei de la prima sa adoptare, din motive de claritate, ar trebuie adoptat un nou regulament;

(2) întrucât se doreşte introducerea în noul regulament a principalelor dispoziţii ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3285/83 din 14 noiembrie 1983 de stabilire a normelor generale privind extinderea anumitor reguli adoptate de organizaţiile de producători din sectorul fructelor şi legumelor, ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1319/85 din 23 mai 1985 pentru întărirea controlului privind aplicarea reglementărilor comunitare pentru fructe şi legume, ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2240/88 din 19 iulie 1988 de stabilire, pentru piersici, lămâi şi portocale, a reglementărilor privind aplicarea dispoziţiilor art. 16b din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1035/72 pentru organizarea comună a pieţei fructelor şi legumelor, ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1121/89 din 27 aprilie 1989 privind introducerea unui prag de intervenţie pentru mere şi conopidă şi ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1198/90 din 7 mai 1990 prin care se înfiinţează un registru comunitar pentru culturile de citrice; întrucât aceste regulamente ar trebui, ca urmare, abrogate;

(3) întrucât clasificările făcute pe baza standardelor comune obligatorii pentru fructele şi legumele comercializate în interiorul Comunităţii şi exportate în terţe ţări oferă un cadru de referinţă ce încurajează comerţul corect, transparenţa pieţei şi, în acelaşi timp, elimină produsele de o calitate nesatisfăcătoare de pe piaţă; întrucât respectarea acestor standarde contribuie, în acelaşi timp, la creşterea profitabilităţii producţiei;

(4) întrucât, pentru o mai mare uşurinţă, ar fi de dorit adoptarea unor standarde pentru fructe şi legume care să aibă un impact relativ mare asupra pieţei şi care să ţină cont de standardele adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (CEE/NU); întrucât este necesară stabilirea termenilor prin care aceste standarde internaţionale să fie adaptate la cerinţele specifice ale Comunităţii;

(5) întrucât standardizarea nu poate fi pe deplin eficientă decât în situaţia în care este aplicată, cu anumite scutiri, în toate etapele comercializării şi în momentul părăsirii zonei de producţie; întrucât, cu toate acestea, se poate aplica o scutire în cazul anumitor operaţiuni ce fie sunt foarte specializate şi marginale, fie au loc la începutul lanţului de distribuţie, sau în cazul produselor ce urmează a fi prelucrate; întrucât trebuie avute în vedere eventualele penurii în aprovizionare sau, dimpotrivă, abundenţa excepţională a acesteia; întrucât, pentru a fi garantată calitatea necesară pentru aceste standarde, deţinătorul produsului trebuie să răspundă pentru respectarea acestora; întrucât, mai precis, cerinţele consumatorului referitoare la caracteristicile fructelor şi legumelor se traduc prin obligaţia de a se preciza originea produsului pe etichetă până la etapa finală de desfacere cu amănuntul, inclusiv;

(6) întrucât producţia şi comercializarea fructelor şi legumelor trebuie să aibă în vedere problemele de protecţie a mediului înconjurător, inclusiv practicile de cultivare, gestionarea deşeurilor şi distrugerea produselor retrase de pe piaţă, mai precis, protecţia calităţii apei, păstrarea bio-diversităţii şi a peisajului;

(7) întrucât organizaţiile de producători reprezintă elementele de bază pentru organizarea pieţei comune, operaţiunile descentralizate pe care le asigură la nivelul lor; întrucât în faţa unei şi mai mari concentrări a cererii gruparea furnizărilor din aceste organizaţii devine mai mult ca niciodată o necesitate economică pentru consolidarea poziţiei producătorilor pe piaţă; întrucât o astfel de grupare trebuie efectuată în mod voluntar şi trebuie să îşi dovedească utilitatea prin aria de acoperire şi eficienţa serviciilor oferite de organizaţiile de producători membrilor acestora; întrucât problema livrării produselor către organizaţiile specializate de producători anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament nu a fost dezbătută;

(8) întrucât un stat membru nu poate recunoaşte o organizaţie de producători ca fiind capabilă să contribuie la atingerea obiectivelor organizării pieţei comune dacă actul constitutiv al acesteia nu impune anumite cerinţe privind organizarea şi membrii acesteia; întrucât grupurile de producători ce doresc să obţină statutul de organizaţii de producători conform prezentului regulament ar trebui să beneficieze de o perioadă de tranziţie pe durata căreia ajutorul financiar naţional şi comunitar să poată fi acordat în schimbul anumitor obligaţii asumate de respectivul grup;

(9) întrucât ar trebui acordat beneficiul unei perioade de treanziţie organizaţiilor de producători deja recunoscute conform Regulamentului (CEE) nr. 1035/72 (1) ce nu pot îndeplini imediat cerinţele de recunoaştere ale prezentului regulament; întrucât asemenea organizaţii trebuie să se dovedească capabile să facă schimbările necesare;

(10) întrucât, pentru a le atribui organizaţiilor de producători o mai mare responsabilitate privind în special deciziile lor financiare , şi pentru a direcţiona resursele publice ce le-au fost acordate către viitoarele solicitări, ar trebui stabiliţi termeni de utilizare a acestor resurse; întrucât eforturile conjugate de finanţare ale fondurilor operaţionale înfiinţate de organizaţiile de producători par a reprezenta o soluţie oportună;

(11) întrucât, pentru o corectă înfiinţare şi funcţionare a fondurilor operaţionale, se presupune ca organizaţiile de producători să preia întreaga producţie relevantă de fructe şi legume a membrilor acestora;

(12) întrucât, pentru a controla cheltuielile comunitare, ar trebui să existe o limită pentru asistenţa acordată organizaţiilor de producători ce înfiinţează fonduri operaţionale;

(13) întrucât, în regiunile unde organizarea producţiei este slabă ar trebui permisă acordarea unor contribuţii financiare naţionale suplimentare; întrucât în cazul statelor membre ce se află într-o poziţie dezavantajată în ceea ce priveşte structurile, respectivele contribuţii ar trebui să fie rambursabile de către Comunitate prin cadrul de sprijin comunitar;

(14) întrucât, pentru a mări în continuare impactul organizaţiilor şi asociaţiilor de producători şi pentru a asigura stabilitatea dorită a pieţei, statelor membre ar trebui să li se permită ca în anumite condiţii să îşi extindă şi pentru cei ce nu sunt membri reglementările, în special cele privind producţia, comercializarea şi protecţia mediului adoptate de organizaţii sau asociaţii din regiunile vizate pentru membrii lor; întrucât, în cazul în care există o justificare pertinentă, anumite costuri apărute în cursul extinderii respectivelor reglementări ar trebui să fie suportate de producătorii vizaţi, din moment ce aceştia beneficiază de respectiva extindere;

(15) întrucât organizaţiile inter-ramură înfiinţate la iniţiativa operatorilor individuali sau deja grupaţi pot, dacă reprezintă o proporţie semnificativă din membrii diverselor categorii profesionale din sectorul fructelor şi legumelor, să contribuie la crearea unui tip de comportament care să ţină seama în mai mare măsură de realităţile pieţei şi să faciliteze un mod de abordare comercială care să îmbunătăţească procedurile de raportare a producţiei, respectiv aspecte de organizare a producţiei, de prezentare a produselor şi de comercializare; întrucât, din moment ce, prin activitatea lor, aceste organizaţii pot contribui în general la îndeplinirea obiectivelor art. 39 din Tratat şi, în special, a celor din prezentul regulament, ar trebui ca, o dată ce modalităţile relevante de acţiune sunt definite, să fie posibilă acordarea unei recunoaşteri speciale acelor organizaţii ce fac dovada unei puteri de reprezentare suficiente şi desfăşoară activităţi practice în lumina mai sus-menţionatelor obiective; întrucât dispoziţiile privind extinderea reglementărilor adoptate de organizaţiile şi asociaţiile de producători şi împărţirea costurilor rezultate din respectivele extinderi ar trebui, dată fiind asemănarea dintre obiectivele urmărite, să se aplice şi organizaţiilor interramură;

(16) întrucât, pentru a se stabiliza preţurile, este de dorit ca organizaţiile de producători să poată interveni pe piaţă, în special prin decizia de a nu da spre vânzare anumite cantităţi în anumite perioade; întrucât aceste operaţiuni de retragere nu trebuie privite ca o cale alternativă la piaţa însăşi; întrucât finanţarea comunitară a retragerilor ar trebui, prin urmare, limitată la un anumit procent al producţiei, iar compensaţia comunitară acordată la un nivel redus, deşi utilizarea fondurilor operaţionale în acest sens ar trebui permisă; întrucât, pentru o mai mare uşurinţă, compensaţia comunitară ar trebui stabilită la o valoare fixă pentru fiecare produs; întrucât, pentru a se obţine o reducere comparabilă pentru toate produsele, sunt necesare anumite diferenţieri;

(17) întrucât intervenţia poate fi pe deplin eficientă doar dacă produsele retrase de pe piaţă nu sunt reintroduse în lanţul normal de comercializare; întrucât pentru fiecare produs ar trebui precizate întrebuinţările alternative, astfel încât, în măsura în care acest lucru este posibil, să poată fi evitată distrugerea acestora;

(18) întrucât acest nou procedeu de administrare a retragerilor va permite abrogarea imediată a dispoziţiilor în vigoare privind implicaţiile depăşirilor de prag; întrucât este totuşi rezonabil să fie reţinut principiul de bază al acelor dispoziţii pe durata unei perioade de tranziţie şi să i se acorde Comisiei autoritatea de a lua măsuri în baza respectivului principiu, dacă este nevoie;

(19) întrucât, prin Regulamentul (CE) nr. 3290/94 (1), Consiliul a adoptat modificările şi măsurile de tranziţie necesare în sectorul agricol în vederea aplicării acordurilor încheiate în contextul rundei din Uruguay pentru negocieri comerciale multilaterale, în special noile înţelegeri comerciale cu terţe ţări pentru sectorul fructelor şi legumelor; întrucât dispoziţiile din anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 3290/94 au fost introduse în prezentul regulament; întrucât, cu toate acestea, în cazul în care produsele sunt importate în comunitate în vederea prelucrării, acestea nu sunt vîndute la expediţie; întrucât verificarea preţului de intrare poate, prin urmare, fi făcută şi în alt mod decât în baza unei valori fixe; întrucât dispoziţiile relevante ar trebui, ca urmare, completate în acest sens;

(20) întrucât reglementările privind organizarea comună a pieţei ar trebui să fie respectate de toţi operatorii cărăra li se aplică, în caz contrar impactul acestora ar fi denaturat de consecinţele rezultate, respectiv prin utilizarea resurselor publice cât şi prin interacţiunea concurenţei; întrucât ar trebui înfiinţat un corp special de inspectori ai comunităţii pentru acest sector; întrucât, atât din motive de buget, cât şi de eficienţă, corpul ar trebui format din oficiali ai Comisiei şi, eventual, alt personal; întrucât este de asemenea necesară dispunerea penalităţilor comunitare pentru a se asigura faptul că noile reglementări sunt aplicate în mod uniform în întreaga Comunitate;

(21) întrucât unul dintre elementele indispensabile pentru o administrare corectă a organizării comune a pieţei este un înalt nivel de cunoştinţe despre piaţă; întrucât trebuie, ca urmare, prevăzute măsuri în acest scop;

(22) întrucât acordarea unui anumit ajutor ar compromite funcţionarea unei singure pieţe; întrucât, ca urmare, dispoziţiile Tratatului prin care ajutorul acordat de statele membre poate fi verificat şi prin care ajutorul incompatibil cu piaţa comună poate fi interzis ar trebui să fie extinse astfel încât să acopere şi sectorul prevăzut în prezentul regulament;

(23) întrucât organizarea comună a pieţei în acest sector trebuie să ţină cont, în mod corect şi în acelaşi timp, de obiectivele prezentate în art. 39 şi 110 din Tratat;

(24) întrucât, pentru a se facilita aplicarea dispoziţiilor prezentului regulament, ar trebui stabilită o procedură pentru o strânsă colaborare între statele membre şi Comisie prin intermediul unui comitet de administrare;

(25) întrucât, pentru a putea fi rezolvate anumite situaţii speciale nefavorabile din sectorul alunelor europene, ar trebui acordat un ajutor cu valoare fixă pentru recolta de alune europene din anii de comercializare 1997/1998, 1998/1999 şi 1999/2000,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

1. Prezentul regulament stabileşte organizarea comună a pieţei fructelor şi legumelor.

2. Organizarea comună acoperă următoarele produse:

Cod NC Descriere
 0702 00  Pătlăgele roşii proaspete sau refrigerate
 0703  Ceapă, ceapă eşalotă, usturoi, praz şi alte aliacee, proaspete sau refrigerate
 0704  Varză, conopidă, gulii, varză furajeră si alte legume comestibile din familia
brassicaceae, proaspete sau refrigerate
 0705  Salată (Lactuca sativa) şi cicoare (Cichorium spp.), proaspete sau refrigerate
 0706  Morcovi, napi, sfeclă de salată, barba caprei, ţelină, ridichi şi alte rădăcinoase
comestibile similare, proaspete sau refrigerate
 070700  Castraveţi şi cornişoni (castraveciori de murat), proaspeţi sau refrigeraţi
 0708  Leguminoase, în păstăi sau decorticate, proaspete sau refrigerate
 ex 0709  Alte legume, proaspete sau refrigerate, exceptând legumele de la subpoziţiile
0709 60 91, 0709 60 95, 0709 60 99, 0709 90 31, 0709 90 39 şi 0709 90 60
 ex 0802  Alte nuci, proaspete sau uscate, indiferent dacă decorticate ori decojite sau nu,
exceptând nucile palmierului de betel (sau betel) şi nucile de cola de la
subpoziţia 0802 90 30
 0803 00 11  Banane proaspete
 ex 0803 00 90  Banane uscate
 0804 20 10  Smochine proaspete
 0804 30 00  Ananas
 0804 40  Avocado
 0804 50 00  Guava, mango şi mangostine
 0805  Citrice, proaspete sau uscate
 0806 10 21  Struguri de masă proaspeţi
 0806 10 29
 0806 10 30
 0806 10 40
 0806 10 50
 0806 10 61
 0806 10 60
 0807  Pepeni (inclusiv pepeni verzi) şi papaya, proaspeţi
 0808  Mere, pere şi gutui proaspete
 0809  Caise, cireşe, piersici (inclusiv nectarine), pere şi porumbe, proaspete
 0810  Alte fructe proaspete
 0813 50 31  Amestecuri exclusive sau alune uscate de la CN 0801 şi 0802
 0813 50 39
 12 12 10 10  Roşcove

3. Anii de comercializare pentru produsele din lista de la alin. 2 sunt stabiliţi, dacă este cazul, conform procedurii prevăzute la art. 46.

TITLUL 1
Clasificarea produselor

Articolul 2

1. Produsele ce urmează a fi livrate proaspete consumatorului pot fi clasificate făcându-se trimitere la o serie de standarde.

2. Standardele pentru legume şi fructe proaspete conţinute în anexa 1 sunt adoptate prin procedura stabilită în art. 46 pentru aplicarea organizării comune a pieţei. În acest sens, se va ţine cont de standardele CEE/NU recomandate de Comisia Economică pentru grupul de lucru european privind standardizarea şi calitatea produselor perisabile.

Până la adoptarea de noi standarde continuă să se aplice standardele stabilite de art. 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72.

3. Comisia ce acţionează conform procedurii stabilite la art. 46 poate adăuga noi produse pe lista de la anexa 1.

Articolul 3

1. Deţinătorul produselor reglementate de standardele de calitate adoptate nu poate să expună aceste produse sau să le ofere spre vânzare, să le livreze sau să le comercializeze în orice alt mod aplicabil în comunitate ce nu este în conformitate cu respectivele standarde. Deţinătorul este responsabil pentru respectarea acestei conformităţi.

Totuşi, statele membre pot scuti următoarele produse de respectarea cerinţelor standardelor de calitate sau a unora dintre dispoziţiile acestora:

a) produsele expuse sau oferite spre vânzare, livrate sau comercializate în orice alt mod de către cultivator în pieţele de en-gros, în special în pieţele de producători situate în zona de producţie;
b) produsele transportate de la acele pieţe en-gros către unităţile de preparare şi ambalare sau către ariile de depozitare situate în aceeaşi zonă de producţie.

Dacă se aplică dispoziţiile celui de-al doilea paragraf, statele membre vizate comunică la Comisie măsurile adoptate.

2. Pentru următoarele produse nu este necesară respectarea standardelor de calitate aplicabile într-o anumită zonă de producţie:

a) produsele vândute sau livrate de cultivator către unităţile de preparare şi ambalare sau către ariile de depozitare, ori transportate de la exploataţia sa la unităţile respective;
b) produsele transportate de la ariile de depozitare către unităţile de preparare sau ambalare.

3. Pentru următoarele produse nu este necesară respectarea standardelor de calitate:

a) produsele transportate la unităţile de prelucrare, mai puţin în situaţia în care criteriile minime de calitate pentru produsele destinate prelucrării sunt stabilite conform procedurii prevăzute la art. 46;
b) produsele transferate de producător de pe exploataţia sa către consumatori, pentru uzul personal al acestora;
c) conform deciziei Comisiei adoptate la solicitarea unui stat membru ce utilizează procedura prevăzută în art. 46 pentru produsele dintr-o regiune dată ce sunt vândute prin comerţ cu amănuntul în regiunea respectivă, pentru consumul local tradiţional bine încetăţenit.

4. Trebuie făcută dovada faptului că produsele ce se supun dispoziţiilor alin. 2 şi 3 lit. (a) respectă condiţiile stabilite, în special cele pentru utilizarea dorită a acestora.

Articolul 4

Dacă, în urma unei crize puternice sau a unei oferte extrem de abundente, produsele furnizate ce respectă standardele de calitate sunt insuficiente pentru a satisface sau depăşesc în mod considerabil cererea consumatorilor, sunt adoptate măsuri de derogare de la respectivele standarde pe o perioadă limitată, în conformitate cu obligaţiile internaţionale comunitare şi cu procedura stabilită la art. 46.

Articolul 5

1. Informaţiile solicitate în mod special prin standardele de calitate trebuie să fie prezentate în mod lizibil, într-o poziţie evidentă pe una dintre părţile ambalajului, fie imprimate direct pe pachet astfel încât să nu poată fi şterse, ori pe o etichetă care este parte integrantă din ambalaj şi bine ataşată acestuia.

2. Pentru bunurile transportate în cantităţi mari şi încărcate direct în mijloacele de transport, particularităţile enumerate în alin. 1 sunt prezentate în documentele ce însoţesc bunurile sau sunt expuse într-un loc vizibil din interiorul mijlocului de transport.

Articolul 6

În stadiul de comerţ cu amănuntul, în cazul în care produsele sunt ambalate, informaţiile specifice necesare trebuie să fie lizibile şi evidente.

Pentru produsele pre-ambalate, în sensul Directivei nr. 79/112/CEE (1) se indică greutatea netă, în plus faţă de informaţiile prevăzute de standardele comune de calitate. Totuşi, pentru produsele vîndute în mod normal la bucată, cerinţa de a indica greutatea netă nu se aplică dacă numărul articolelor poate fi observat clar şi uşor numărat prin ambalaj sau, în cazul în care acest lucru nu poate fi realizat, dacă numărul este indicat pe etichetă.

Produsele pot fi prezentate şi neambalate, cu condiţia ca detailistul să expună, pe lângă produsele de vânzare, un anunţ vizibil şi lizibil care să indice informaţiile caracteristice specificate în standardele de calitate cu privire la:

– varietate
– originea produsului
– clasa din care face parte.

Articolul 7

Pentru a se stabili dacă produsele prevăzute de standardele de calitate respectă dispoziţiile art. 3 – 6, autorităţile numite de fiecare stat membru fac verificări conform titlului VI cu ajutorul mostrelor prelevate în timpul tuturor etapelor de comercializare şi din timpul transportului.

De preferinţă, aceste verificări trebuie făcute înaintea expedierii de la locul de producţie, când produsele sunt ambalate sau încărcate.

Statele membre comunică celorlaltor state membre şi Comisiei numele autorităţilor pe care acestea le-au numit responsabile pentru aceste verificări.

Articolul 8

1. Produsele care se supun standardelor de calitate sunt acceptate pentru importul din terţe ţări doar dacă acestea respectă standardele de calitate sau cel puţin standardele echivalente ale acestora.

2. Art. 3-7 se aplică produselor importate în Comunitate după încheierea formalităţilor de import, conform reglementărilor comunitare în vigoare.

Articolul 9

1. Produsele care se supun standardelor de calitate sunt acceptate pentru exportul în terţe ţări doar dacă acestea respectă standardele stabilite.

Totuşi, se pot face derogări conform procedurii stabilite în art. 45 astfel încât să fie respectate cerinţele pieţelor avute în vedere.

2. Înainte de a părăsi punctul vamal al Comunităţii, produsele pentru export către terţe ţări sunt supuse unei verificări care să ateste respectarea standardelor de calitate.

Articolul 10

Măsurile menite să asigure aplicarea uniformă a prevederilor prezentului titlu sunt adoptate conform procedurii stabilite în art. 46.

Pentru produsele ce urmează a fi importate în Comunitate, aceste măsuri pot consta în aprobările autorităţilor oficiale de control pentru exportul în terţe ţări.

TITLUL II
Organizaţiile de producători

Articolul 11

1. În sensul prezentului regulament, „organizaţie de producători” reprezintă orice persoană juridică:

a) înfiinţată la iniţiativa cultivatorilor următoarelor categorii de produse prezentate în art. 1 alin.2:

(i) fructe şi legume
(ii) fructe
(iii) legume
(iv) produse ce urmează a fi prelucrate
(v) citrice
(vi) nuci
(vii) ciuperci;

b) al cărei obiect de activitate constă în:

(1) asigurarea faptului că producţia este planificată şi modificată conform cererii, în special conform condiţiilor de calitate şi cantitate;
(2) promovarea concentraţiei aprovizionării şi plasarea pe piaţă a produselor obţinute de membrii săi;
(3) reducerea costurilor de producţie şi stabilizarea preţurilor de producător;
(4) promovarea utilizării practicilor de cultivare, a tehnicilor de producţie şi a practicilor de gestiune a deşeurilor care să nu dăuneze mediului înconjurător, în special pentru protecţia calităţii apelor, a solului şi a peisajului natural, precum şi menţinerea şi/sau încurajarea bio-diversităţii;

c) prin al cărei act constitutiv se solicită producătorilor-membri ai acesteia ca, în mod special:

(1) să aplice reglementările adoptate de organizaţia de producători cu privire la raportarea producţiei, producţia însăşi şi protecţia mediului înconjurător;
(2) să facă parte doar din organizaţiile de producători prevăzute la lit. a), pentru producţia uneia sau mai multor categorii de produse prezentate la punctul a) a unei anumite exploataţii;
(3) să comercializeze întreaga producţie vizată prin intermediul organizaţiei de producători. Totuşi, în cazul în care organizaţia de producători îşi dă avizul, şi cu respectarea termenilor şi condiţiilor pe care aceasta le stabileşte, membrii producători:

– pot vinde direct de pe exploataţia lor, în folosul personal al consumatorilor, cel mult
de 25% din producţia lor, dacă sunt membri ai organizaţiilor de producători de
fructe şi legume a)prevăzute la lit. a) pct. (i) şi nu mai mult de 20% din producţie
dacă sunt membri ai altor tipuri de organizaţii de producători, şi, mai mult decât
atât;
– pot comercializa ei înşişi sau prin intermediul altor organizaţii de producători desemnate de propria lor organizaţie cantităţile de produse în plus faţă de volumul de produse comercializat de organizaţia acestora;
– pot comercializa prin intermediul altei organizaţii de producători desemnate de propria lor organizaţie produsele ce, din cauza caracteristilor pe care acestea le prezintă, nu sunt în mod normal acoperite de activităţile comerciale ale organizaţiilor respective;
– conform procedurii stabilite în art. 46, sunt autorizate ca pentru anumite produse să încheie cu societăţile de prelucrare, prin derogare, contracte directe ce scad proporţional, pe o perioadă de tranziţie până la 31 decembrie 1999;

(4) să pună la dispoziţie, în special pentru zonele de plantaţii, informaţiile solicitate de organizaţia de producători referitoare la cantităţile recoltate, producţie şi vînzări directe, în vederea întocmirii statisticilor;

(5) pentru a plăti contribuţiile financiare prevăzute în actul constitutiv pentru înfiinţarea şi refinanţarea fondului operaţional prevăzut la art. 15;

d) prin al cărei act constitutiv se prevăd următoarele:

(1) procedurile de determinare, adoptare şi modificare a reglementărilor prevăzute la lit. (c) (1);
(2) membrii să aibă obligaţia achitării contribuţii financiare necesară pentru finanţarea organizaţiilor de producători;
(3) reglementări care să permită producătorilor-membri să verifice în mod democratic organizaţia lor şi deciziile adoptate de aceasta;
(4) penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor ce le revin conform actului constitutiv, în special neplata contribuţiilor financiare sau a reglementărilor stabilite de organizaţiile de producători;
(5) regulile de admitere a noilor membri, respectiv durata minimă a calităţii de membru;
(6) reglementările contabile şi bugetare necesare pentru funcţionarea organizaţiei;

e) care au fost recunoscute de statul membru vizat, conform alin. 2.

2. Statele membre recunosc ca organizaţii de producători, în sensul prezentului regulament, toate grupurile de producători ce solicită o asemenea recunoaştere, cu condiţia ca:

a) acestea să îndeplinească cerinţele stabilite la alin. 1 şi să pună la dispoziţie dovezile relevante, inclusiv dovada faptului că deţin un număr minim de membri şi acoperă un volum minim al producţiei comercializate, pentru a fi stabilită, conform procedurii prezentate în art. 45;
b) să existe dovezi suficiente care atestă posibilitatea acestora de a-şi defăşura în mod adecvat şi cu eficienţă activităţile de-a lungul timpului;
c) să le permită efectiv membrilor acestora să beneficieze de asistenţă tehnică privind utilizarea practicilor de cultivare solide în ceea ce priveşte mediul înconjurător;
d) acestea să pună efectiv la dispoziţia membrilor lor mijloacele tehnice de stocare, ambalare şi comercializare şi să le asigure managementul comercial şi bugetar adecvat pentru activităţile acestora;

3. Statele membre pot, de asemenea, recunoaşte ca organizaţii de producători în sensul prezentului regulament şi alte organizaţii de producători decât cele prevăzute la alin. 1 lit. a), anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament, şi care au fost recunoscute conform Regulamentului nr. 1035/72 înaintea datei de la care se aplică prezentul regulament.

În cazul în care, conform alineatului precedent, statele membre recunosc acele organizaţii de producători, se aplică cerinţele stabilite în alin. 1, cu excepţia alin. 1 lit. (a) şi, dacă este oportun, în alin. 1 lit. (c) pct. 2, şi în alin. 2.

Articolul 12

1. Statele membre:

a) iau decizia de acordare a recunoaşterii unei organizaţii de producători în termen de trei luni de la depunerea unei cereri însoţită de toate documentele necesare;
b) fac verificări la intervale regulate pentru a stabili dacă organizaţiile de producători respectă termenii şi condiţiile de recunoaştere, iar în caz de nerespectare impun penalităţi respectivelor organizaţii şi decid, dacă este cazul, retragerea recunoaşterii;
c) în termen de două luni comunică la Comisie orice decizie de acordare, de refuz sau de retragere a recunoaşterii.

2. Termenii şi condiţiile conform cărora statele membre trebuie să raporteze Comisiei cu privire la activităţile organizaţiilor de producători se stabilesc conform procedurii prezentate în art. 46, precum şi frecvenţa acestor raportări.

Comisia verifică dacă art. 11 şi alin. 1 lit. (b) ale prezentului articol sunt respectate prin controale efectuate conform dispoziţiilor titlului VI şi, în urma acestor verificări, acolo unde este cazul, le solicită statelor membre să retragă recunoaşterea.

Articolul 13

1. Organizaţiile de producători recunoscute conform Regulamentului (CEE) nr. 1035/72 înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament şi care nu se pot califica pentru recunoaştere, conform dispoziţiilor art. 11 al prezentului regulament, fără aplicarea unei perioade de tranziţie, pot continua să funcţioneze conform dispoziţiilor titlului IV timp de doi ani de la intrarea în vigoare a acestuia, cu condiţia ca aceste organizaţii să respecte în continuare cerinţele respectivului articol al Regulamentului (CEE) nr. 1035/72.

2. Perioada de doi ani prevăzută la alin. 1 poate fi prelungită până la cinci ani, cu condiţia ca organizaţia de producători vizată:

a) să prezinte, până la o dată stabilită înaintea scurgerii perioadei de doi ani prevăzute în alin. 1, statelor membre relevante ce trebuie fie să accepte, fie să respingă, un plan de acţiune în vederea obţinerii recunoaşterii conform art. 11 alin. 2;
b) să poată demonstra, la prezentarea planului său de acţiune, faptul că a înfiinţat fondul operaţional prevăzut în art. 15;
c) să se oblige, cu riscul atragerii penalităţilor care urmează a fi stabilite de statul membru, să finalizeze procesul de aplicare a planului său de acţiune înaintea scurgerii celor cinci ani.

3. Organizaţiile de producători care nu mai îndeplinesc condiţiile stabilite în alin. 2, oricare ar fi motivul şi momentul, îşi pierd statutul, după cum se prevede în art. 12 alin. 1 lit. b).

Totuşi, primul paragraf se aplică fără a aduce atingere vreunui drept individual pe care organizaţia de producători e posibil să îl fi obţinut conform Regulamentului (CEE) nr. 1035/72.

Articolul 14

1. Noile organizaţii de producători sau cele care nu au fost recunoscute conform Regulamentului (CEE) nr. 1035/72 înainte ca prezentul regulament să intre în vigoare pot beneficia de o perioadă de tranziţie de cel mult cinci ani în timpul căreia trebuie să respecte condiţiile de recunoaştere stabilite în art. 11.

Pentru a se califica, acestea trebuie să prezinte statelor membre relevante un plan de recunoaştere etapizat a cărui acceptare semnalează începerea perioadei de cinci ani prevăzute în primul paragraf şi reprezintă o recunoaştere preliminară.

2. În timpul celor patru ani ce urmează datei recunoaşterii preliminare, statele membre pot acorda organizaţiilor de producători prevăzute în alin. 1:

a) ajutor în vederea înfiinţării acestora şi pentru facilitarea activităţilor administrative;
b) ajutor oferit fie direct, fie prin intermediul instituţiilor de credit sub forma unor împrumuturi speciale, care să acopere o parte a investiţiilor necesare pentru obţinerea recunoaşterii, după cum se prezintă în planul de recunoaştere prevăzut în cel de-al doilea paragraf al alin. 1.

3. Ajutorul prevăzut în alin. 2 este rambursat de Comunitate, conform art. 51 alin. 2 şi 3.

4. Înaintea acordării recunoaşterii preliminare, statele membre comunică la Comisie intenţiile şi implicaţiile financiare ale acestora.

5. Prezentarea unui plan de recunoaştere de către o organizaţie de producători unui stat membru presupune angajamentul organizaţiei de a se supune verificărilor naţionale şi comunitare, conform titlului VI, în special cu privire la administrarea corectă a fondurilor publice.

6. Statele membre impun penalităţile aplicabile organizaţiilor de producători ce nu îşi respectă angajamentele.

7. Reglementările detaliate privind solicitarea, conform art. 48, a aplicării prezentului articol includ şi dispoziţii prin care se garantează faptul că ajutorul acordat organizaţiilor portugheze de producători nu este mai mic, în ceea ce priveşte procentul din valoarea producţiei comercializate a organizaţiilor de producători, decât valoarea rezultată conform Regulamentului (CEE) nr. 746/93.

Articolul 15

1. Asistenţa financială este acordată de Comunitate, conform termenilor stabiliţi în prezentul articol, organizaţiilor de producători ce înfiinţează fonduri operaţionale.

Acest fond este susţinut de contribuţiile financiare plătite de producătorii membrii în baza cantităţii sau a valorii fructelor şi legumelor în mod real comercializate şi de ajutorul financiar prevăzut în primul paragraf.

2. Fondurile operaţionale, după cum se indică în alin. 1, sunt utilizate pentru:

a) finanţarea retragerilor de pe piaţă, cât şi pentru prelucrarea citricelor, conform termenilor stabiliţi în alin. 3;
b) finanţarea unui program operaţional înaintat autorităţilor naţionale competente şi aprobat de acestea, conform art. 16 alin. 1.

Astfel de fonduri pot fi de asemenea folosite, parţial sau integral, pentru finaţarea unui plan de acţiune înaintat de o organizaţie de producători, după cum se face trimitere în art. 13.

3. Utilizarea fondurilor operaţionale pentru finanţarea retragerilor de pe piaţă şi/sau a prelucrării citricelor este permisă doar în urma aprobării unui program operaţional de către autorităţile naţionale competente. Finanţarea se va face într-una sau mai multe din următoarele modalităţi:

a) prin acordarea unei compensaţii pentru retragerea produselor ce nu sunt incluse în lista din anexa II şi care respectă standardele în vigoare, dacă aceste standarde au fost stabilite conform art. 2;
b) prin acordarea unui supliment la compensaţia acordată de Comunitate pentru retrageri. Statele membre pot stabili un nivel maxim al compensaţiei sau al suplimentului, însă valoarea astfel stabilită a suplimentului adăugată valorii compensaţiei de retragere acordate de Comunitate nu poate depăşi nivelul maxim al preţurilor de retragere aplicabile în anul de comercializare 1995/1996, conform dispoziţiilor art. 16 lit. (a), (b) şi prima liniuţă a art. 18 alin. 1 lit. (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72.

Procentul ce poate fi utilizat din fondul operaţional pentru finanţarea retragerilor nu poate depăşi valoarea de 60% în primul an, 55% în cel de-al doilea, 50% în cel de-al treilea, 45% în cel de-al patrulea an, 40% în cel de-al cincilea şi 30% în cel de-al şaselea an, începând cu data la care autorităţile naţionale competente avizează primul program operaţional înaintat de organizaţia de producători şi avizată de acestea.

Restricţiile stabilite în art. 22 alin. 3, 4 şi 5 se aplică retragerilor prevăzute la lit. (a) de la primul paragraf al acestui alineat.

4. Programele operaţionale, după cum se indică în alin. 2 lit. (b):

a) conţin unele dintre obiectivele prevăzute în art. 11 alin. 1 lit. (b) şi altele, inclusiv, în special, îmbunătăţirile calităţii produsului, creşterea valorii comerciale a produsului, promovarea produselor dorite, crearea unor linii organice de produse, promovarea producţiei integrate sau a altor metode de producţie ce respectă normele de protecţie a mediului şi de reducere a numărului de retrageri;

b) cuprind măsuri pentru dezvoltarea utilizării de către membrii-producători a tehnicilor solide în ceea ce priveşte mediul înconjurător, atât pentru practicile de cultivare, cât şi pentru gestionarea deşeurilor.

„Tehnicile solide în ceea ce priveşte mediul înconjurător” sunt în special acele tehnici ce contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în art. 1 lit. (a), (b) şi (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 (1);

c) fac prevederi financiare privind resursele umane şi tehnice necesare pentru respectarea standardelor şi regulilor de sănătate a plantelor, precum şi nivelele maxime permise de deşeuri.

5. Ajutorul financiar prevăzut la alin. 1 este egal cu valoarea contribuţiilor financiare indicate în acest alineat, după cum se plăteşte în mod real, însă se limitează la 50% din cheltuielile reale realizate conform alin. 2.

Acest procent este de 60% în cazul în care un program operaţional este integral sau parţial depus:

a) fie de mai multe organizaţii comunitare de producători ce funcţionează în state membre diferite conform programelor trans-naţionale, cu excepţia operaţiunilor prevăzute în alin. 2 lit. (a);
b) fie de una sau mai multe organizaţii de producători implicate în programele ce funcţionează pe o bază inter-ramură.

Totuşi, ajutorul financiar este limitat la 4% din valoarea producţiei comercializate de fiecare organizaţie de producători, cu condiţia ca valoarea totală a ajutorului financiar să nu fie mai mică de 2% din cifra totală de afaceri a tuturor organizaţiilor de producători. Pentru a se asigura respectarea acestei limite, se face o plată în avans în valoare de 2%, iar suma rămasă a ajutorului este acordată odată ce valoarea totală a cererii de ajutor este cunoscută. După anul 1999, procentul de 4% se majorează la procentul de 4,5%, iar procentul cifrei totale de afaceri este majorat de la 2% la 2,5%.

6. În regiunile din Comunitate unde numărul organizaţiilor de producători este în mod particular scăzut, statele membre pot fi autorizate, în baza unei cereri bine fundamentate, să acorde organizaţiilor de producători ajutoare financiare naţionale echivalente cu jumătate din contribuţiile financiare ale producătorilor. Acest ajutor va fi acordat în mod suplimentar faţă de fondul operaţional.

Pentru statele membre în cazul cărora mai puţin de 15% din producţia de fructe şi legume este comercializată de organizaţiile de producători şi a căror producţie de fructe şi legume reprezintă mai puţin de 15% din valoarea totală a producţiei agricole, ajutorul prevăzut în primul paragraf poate fi rambursat de Comunitate la cererea statului membru vizat prin cadrul de sprijin comunitar.

Articolul 16

1. Programele operaţionale prevăzute în art. 15 alin. 2 lit. (b) sunt înaintate autorităţilor naţionale competente care le aprobă sau le resping, ori solicită modificarea acestora conform dispoziţiilor prezentului regulament.

Statele membre înfiinţează un cadru naţional prin care se stabilesc condiţiile generale în vederea aplicării măsurilor prevăzute în art. 15 alin. 4 lit. (b). Acestea înaintează propunerea de cadru Comisiei care, în cazul în care stabileşte că respectiva propunere nu permite realizarea obiectivelor propuse în art.130r din Tratat şi în programul de acţiune şi politică comunitară pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, poate solicita modificarea acesteia în termen de trei luni.

2. Până la finalul fiecărui an, cel mai tărziu, organizaţiile de producători comunică statului membru valoarea estimată a fondului operaţional pentru anul următor şi prezintă motivaţiile justificative formulate în baza devizelor pentru programele operaţionale, cheltuielile pentru anul în curs şi, posibil., pentru anii anteriori şi, dacă este cazul, estimările privind volumul producţiei pentru anul ce urmează.

Până la data de 1 ianuarie a anului următor, statul membru înştiinţează organizaţia de producători cu privire la valoarea previzionată a ajutorului financiar, conform limitelor stabilite în art. 15 alin. 5.

Plăţile ajutorului financiar se fac în baza cheltuielilor apărute conform planurilor acoperite de programul operaţional. Pentru aceleaşi planuri se pot face şi plăţi în avans, conform dipoziţiilor de garantaţie sau securitate.

La începutul fiecărui an şi până la 31 ianuarie, cel mai târziu, organizaţia de producători înştiinţează statul membru cu privire la valoarea finală a cheltuielilor efectuate în anul precedent, anexând în acest sens toate documentele justificative, pentru a putea astfel primi soldul rămas al ajutorului financiar din partea Comunităţii.

3. O asociaţie a organizaţiilor de producători recunoscută de un stat membru îşi poate schimba membrii pentru a putea administra fondul său operaţional confom dispoziţiilor art. 15 alin. 1 şi pentru a putea stabili, implementa şi înainta programele operaţionale prevăzute în art. 15 alin. 2 lit. (b). În aceste cazuri, asociaţia primeşte ajutorul financiar şi transmite notificarea prevăzută în alin. 2 al acestui articol.

4. Programele operaţionale şi finanţarea acestora de către producători şi organizaţiile de producători, pe de o parte, şi de fondurile comunitare, pe de altă parte, au o durată între minimum de trei ani şi maximum cinci ani.

5. Înaintarea unui program operaţional unui stat membru de către o organizaţie de producători sau, în cazul în care se adoptă opţiunea indicată în alin. 3, de către o asociaţie a organizaţiilor de producători, presupune angajamentul asumat de respectiva organizaţie sau asociaţie de a înainta respectivul program în vederea verificărilor naţionale şi comunitare conform dispoziţiilor de la titlul VI, în special cu privire la gestiunea adecvată a resurselor publice.

Articolul 17

Dacă instrumentele generale ale organizării comune a pieţei se dovedesc a fi inadecvate sau inoportune în ceea ce priveşte produsele prevăzute în art. 1 alin. 2 ce prezintă o mare importanţă regională sau locală din punct de vedere economic sau ecologic, şi care se confruntă cu dificultăţi de lungă durată pe piaţa comunitară datorită, în special, puternicei competiţii internaţionale, pot fi adoptate măsuri speciale de creştere a competitivităţii şi de promovare a acestor produse, conform procedurii stabilite în art. 46.

Articolul 18

1. În cazurile în care o organizaţie sau o asociaţie de producători ce a adoptat aceleaşi reguli şi care funcţionează într-o zonă economică specifică este considerată, din punct de vedere al unui produs specific, reprezentativă pentru producţia şi producătorii din zona respectivă, statul membru vizat poate, la solicitarea organizaţiei sau a asociaţiei, să decidă asupra obligativităţii următoarelor reglementări pentru producătorii din zona respectivă ce nu fac parte din una dintre organizaţiile mai sus menţionate:

a) reglementările prevăzute în pct. 1 al art. 11 alin. 1 lit. (c),
b) reglementările adoptate de organizaţiile sau asociaţiile implicate în retragerile de pe piaţă, cu condiţia ca reglementările:

– să fi fost în vigoare timp de cel puţin un an de comercializare,
– sunt incluse în lista exhaustivă din anexa III,
– sunt obligatorii pe durata a cel mult trei ani de comecializare.

2. În sensul prezentului articol, “zonă economică” înseamnă o zonă geografică formată din regiuni de producţie învecinate sau adiacente în care se înregistrează condiţii de producţie şi de comercializare omogene.

3. O organizaţie de producători sau o asociaţie a organizaţiilor de producători este considerată reprezentativă în sensul alin. 1 în cazul în care membrii reprezintă cel puţin două treimi din producătorii din zona economică în care funcţionează şi dacă acoperă cel puţin două treimi din producţia zonei respective.

4. Reglementările obligatorii pentru toţi producătorii dintr-o anume zonă economică:

a) nu trebuie să afecteze în mod negativ ceilalţi producători din statul membru sau din Comunitate;
b) nu se aplică decât dacă acoperă în mod expres produsele livrate în vederea prelucrării conform unui contract încheiat înaintea începerii anului de comercializare, cu excepţia reglementărilor referitoare la raportarea producţiei, după cum se prevede în alin. 1 lit. (a);
c) nu trebuie să intre în conflict cu reglementările comunitare şi naţionale în vigoare.

5. Statele membre informează Comisia asupra respectivelor reglementări pe care le-au făcut obligatorii pentru producătorii dintr-o anumită zonă economică. Aceste reglementări sunt publicate în seria C a Jurnalului Oficial.

Comisia ia decizia conform căreia un stat membru trebuie să revoce extinderea reglementărilor
declarată de respectivul stat membru:

a) dacă stabileşte că respectiva extindere asupra altor producători exclude concurenţa într-un segment important al pieţei interne sau periclitează liberul comerţ, ori dacă obiectivele art. 39 al Tratatului sunt ameninţate;
b) dacă stabileşte că art. 85 alin. 1 al Tratatului se aplică acordului, hotărârii sau practicii concertate pentru care a fost adoptată decizia de extindere asupra altor producători. Decizia Comisiei cu privire la respectivul acord, hotărâre sau practică concertată se aplică începând doar de la data la care se stabileşte acest aspect;
c) în cazul în care, în urma unor controale ulterioare cu efect retroactiv, conform titlului VI, se stabileşte că dispoziţiile prezentului articol nu au fost respectate.

6. Dacă se aplică alin. 1, statul membru vizat poate decide, în urma unei verificări a dovezilor prezentate, ca producătorii ce nu sunt membri să răspundă în faţa organizaţiei sau, dacă este cazul, a asociaţiei, pentru partea contribuţiilor financiare plătite de membrii producători, în măsura în care acestea au fost folosite pentru acoperirea:

a) costurilor administrative ce rezultă din aplicarea reglementărilor prevăzute la alin. 1;
b) costurile pentru cercetare, studii de piaţă şi promovare a vânzărilor realizate de organizaţie sau asociaţie şi de care beneficiază toţi producătorii din zonă.

7. Statele membre transmit Comisiei lista zonelor economice prevăzute în alin. 2. În termen de o lună de la notificare, Comisia aprobă lista sau, în urma consultării statului membru vizat, decide asupra modificărilor pe care acesta trebuie să le facă. Lista aprobată este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene.

TITLUL III
Acorduri şi organizaţii interprofesionale

Articolul 19

1. În sensul prezentului regulament, „organizaţii inter-ramură recunoscute”, în continuare denumite „organizaţii inter-ramură”, reprezintă persoanele juridice care:

(a) au în componenţă reprezentanţi ai activităţilor economice referitoare la producerea, prelucrarea şi comercializarea tutunului;

(b) au fost înfiinţate la iniţiativa tuturor sau a unora dintre organizaţiile sau asociaţiile constitutive;

(c) desfăşoară la nivel regional, inter-regional sau comunitar un număr de activităţi dintre cele prezentate mai jos, ţinând seama de interesul clientului, acolo unde este cazul:

– atingerea unui mai mare grad de transparenţă şi inteligenţă a pieţei,
– contribuţia la o mai bună coordonare a plasării pe piaţă a fructelor şi legumelor, în special prin cercetare şi studii de piaţă,
– realizarea contractelor standard compatibile cu reglementările comunitare,
– o mai mare exploatare a potenţialului fructelor şi legumelor produse,
– transmiterea informaţiilor şi realizarea cercetărilor necesare pentru direcţionarea producţiei spre produsele ce răspund mai bine cererii pieţei şi gusturilor sau aşteptărilor consumatorului, în special în ceea ce priveşte calitatea produsului şi protecţia mediului,
– depistarea metodelor de restrângere a ariei de folosire a produselor pentru sănătatea plantelor şi a altor produse, precum şi asigurarea calităţii produselor şi a conservării apei,
– dezvoltarea metodelor şi instrumentelor necesare îmbunătăţirii calităţii produselor,
-exploatarea potenţialului şi protejarea agriculturii organice, precum şi determinarea etichetelor pentru originea, calitatea şi indicaţiile geografice,
– promovarea producţiei integrate sau a altor metode de producţie ce nu dăunează mediului,
– stabilirea reglementărilor privind regulile de producţie şi comercializare prezentate în anexa III ce sunt mai stricte decât regulile naţionale sau comunitare.

(d) au fost recunoscute de statele membre vizate, conform dispoziţiilor alin. 2.

2. Dacă structurile statului membru oferă garanţii în acest sens, acesta poate recunoaşte ca organizaţii inter-ramură în sensul prezentului regulament, toate organizaţiile înfiinţate pe teritoriul său ce depun o cerere întemeiată, cu condiţia ca acestea:

(a) să îşi desfăşoare activitatea într-una sau mai multe regiuni din teritoriu;
(b) să reprezinte un segment important al producţiei şi/sau comerţului şi/sau prelucrării fructelor şi legumelor şi al produselor obţinute în urma prelucrării fructelor şi legumelor din regiunea sau regiunile vizate şi, în cazul în care sunt implicate mai multe regiuni, acestea să poată demonstra un nivel minim al puterii de reprezentare în fiecare regiune, pentru fiecare dintre ramurile acoperite;
(c) să fie în curs de aplicare a mai multora dintre măsurile prevăzute în alin. 1 lit. (c);
(d) să nu fie ele însele implicate în producerea, prelucrarea sau comercializarea fructelor şi legumelor sau a produselor obţinute în urma prelucrării fructelor şi legumelor;
(e) să nu desfăşoare nici una dintre activităţile prevăzute în art. 20 alin. 3.

3. Înainte de a acorda recunoaşterea, statele membre comunică la Comisie organizaţiile interramură ce au solicitat recunoaşterea, punând la dispoziţie toate informaţiile relevante despre puterea de reprezentare şi obiectul de activitate al acestora, împreună cu toate celelalte informaţii necesare pentru evaluare.

Comisia poate obiecta la solicitarea recunoaşterii în termen de două luni de la notificare. Statele membre:

a) iau decizia acordării recunoaşterii în termen de trei luni de la depunerea cererii şi a tuturor documentelor însoţitoare;
b) fac verificări la intervale regulate pentru a stabili dacă organizaţiile de producători respectă termenii şi condiţiile de recunoaştere, iar în caz de nerespectare impun penalităţi respectivelor organizaţii şi decid asupra oportunităţii retragerii recunoaşterii;
c) retrage recunoaşterea dacă:

(i) termenii şi condiţiile de recunoaştere stabilite prin prezentul regulament nu mai sunt respectate;
(ii) organizaţia inter-ramură încalcă una sau mai multe dintre interdicţiile impuse în art. 20 alin. 3, fără a aduce atingere vreunei penalităţi atrase în orice alt mod prin aplicarea legislaţiei naţionale;
(iii) organizaţiile inter-ramură nu respectă obligaţia de notificare prevăzută în art. 20 alin. 2;

d) informează Comisia în termen de două luni asupra oricărei decizii de acordare, refuz sau retragere a recunoaşterii.

5. Termenii şi condiţiile referitoare la frecvenţa rapoartelor de activitate ale organizaţiilor interramură înaintate Comisiei de statele membre sunt elaborate conform procedurii stabilite în art. 46.

Comisia verifică respectarea dispoziţiilor alin. 2 şi 4 lit. (b) prin controale efectuate conform dispoziţiilor de la titlul VI şi, în urma rezultatelor acestor controale, poate cere statului membru vizat retragerea recunoaşterii.

6. Recunoaşterea constituie o autorizaţie de aplicare a măsurilor prezentate la punctul c) al alin. 1, în linie cu termenii prezentului regulament.

7. Comisia publică în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene lista organizaţiilor inter-ramură recunoscute, indicând domeniile economice sau obiectele de activitate desfăşurate de acestea conform art. 21. Retragerile recunoaşterilor sunt de asemenea publicate.

Articolul 20

1. Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 1 din Regulamentul nr. 26 (1), prevederile art. 85 alin. 1 din Tratat nu se aplică acordurilor, deciziilor şi practicilor concertate ale organizaţiilor interramură recunoscute care sunt menite să implementeze măsurile prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. (c).

2. Alin. 1 se aplică numai cu condiţia ca:

– acordurile, deciziile şi practicile concertate să fi fost notificate Comisiei, şi
– în termen de două luni de la primirea tuturor detaliilor necesare, Comisia să nu fi declarat că acordurile, deciziile sau practicile concertate sunt incompatibile cu reglementările comunitare.

Acordurile, deciziile şi practicile concertate nu pot fi aplicate înainte de sfârşitul perioadei indicate la a doua liniuţă din primul paragraf.

3. Acordurile, deciziile şi practicile concertate care:

– pot duce la împărţirea sub orice formă a pieţelor în cadrul Comunităţii;
– pot afecta buna funcţionare a organizării pieţei;
– pot crea denaturări ale concurenţei ce nu sunt esenţiale în îndeplinirea obiectivelor politicii agricole comune urmărite prin măsura adoptată de organizaţia inter-ramură;
– conduc la stabilizarea preţurilor, fără a aduce atingere măsurilor luate de organizaţiile interramură la aplicarea dispoziţiilor specifice ale reglementărilor Comunităţii;
– pot crea discriminări sau pot elimina concurenţa pentru o proporţie substanţială a produselor vizate; acestea sunt declarate, în orice situaţie, contrare reglementărilor Comunităţii.

4. Dacă, după expirarea perioadei de două luni prevăzută la a doua liniuţă a primului paragraf de la alineatul 2, Comisia constată că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prezentului regulament, ia o decizie ce declară că art. 85 alin. (1) din Tratat se aplică acordului, deciziei sau practicii concertate respective.

Decizia Comisiei nu intră în vigoare decât cel mai devreme la data notificării organizaţiei interramură vizate, cu excepţia situaţiei în care organizaţia inter-ramură respectivă nu a furnizat informaţii corecte sau a abuzat de excepţia prevăzută la alin. 1.

5. În cazul acordurilor multi-anuale, notificarea anterioară pentru primul an este valabilă şi pentru anii următori ai acordului; cu toate acestea, Comisia poate, în acest caz, la iniţiativa sa sau la cererea unui alt stat membru, să emită oricând o declaraţie de incompatibilitate.

Articolul 21

1. În cazurile în care o organizaţie inter-ramură ce funcţionează într-una sau în mai multe regiuni anumite ale unui stat membru este considerată reprezentativă pentru producţia şi/sau comercializarea şi/sau prelucrarea unui produs dat, statul membru implicat poate, la cererea organizaţiei, să declare obligatorii unele dintre acordurile, deciziile sau practicile concertate convenite în cadrul organizaţiei pe o perioadă limitată pentru operatorii ce activează în regiunea sau regiunile respective, fie aceştia persoane fizice sau grupuri, care nu aparţin organizaţiei.

2. O organizaţie inter-ramură este considerată reprezentativă în sensul alin. 1 atunci când ea reprezintă cel puţin două treimi din producţia şi/sau comercializarea şi/sau prelucrarea produsului sau produselor vizate din regiunea sau regiunile vizate ale unui stat membru. În cazul în care cererea de extindere a reglementărilor sale la alţi operatori acoperă mai multe regiuni, organizaţia inter-ramură trebuie să demonstreze un nivel minim al puterii de reprezentare pentru fiecare dintre ramurile pe care le grupează în fiecare din regiunile vizate.

3. Reglementările pentru care poate fi solicitată extinderea la alţi operatori:

(a) trebuie să vizeze unul din următoarele obiective:

– raportări referitoare la producţie şi la piaţă,
– reguli de producţie mai stricte decât cele stabilite prin reglementările comunitare sau naţionale,
– întocmirea de contracte standard compatibile cu reglementările comunitare,
– reguli de comercializare,
– reguli de protecţie a mediului,
– măsuri de promovare şi exploatare a potenţialului produselor,
– măsuri de protecţie a agriculturii organice, precum şi denumirea originii, etichete de calitate şi indicaţii geografice.

Regulile prevăzute la a doua, a patra şi a cincea liniuţă trebuie să fie cele ce apar în anexa III;

(b) trebuie să fie în vigoare timp de cel puţin un an de comercializare;
(c) pot fi obligatorii timp de cel mult trei ani de comercializare;
(d) trebuie să nu dăuneze altor operatori din statele membre sau din cadrul Comunităţii.

Articolul 22

1. Statele membre notifică imediat Comisia cu privire la reglementările pe care le-au declarat obligatorii pentru toţi operatorii dintr-una sau mai multe regiuni anume. Aceste reglementări sunt publicate în seria C din Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Înainte ca publicarea să aibă loc, Comisia informează Comitetul prevăzut în art. 45 în legătură cu orice notificare privind extinderea acordurilor inter-ramură.

Comisia decide dacă un stat membru trebuie să revoce o extindere a reglementărilor adoptată de respectivul stat membru în cazurile prevăzute la în al doilea paragraf al art. 18 alin. (5).

2. În cazurile în care se extind reglementările pentru unul sau mai multe produse, iar una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. (a) sunt desfăşurate de o organizaţie interramură recunoscută şi sunt în interesul economic general al acelor persoane ale căror activităţi sunt legate de unul sau mai multe din produsele vizate, statul membru care a acordat recunoaşterea poate decide ca persoanele fizice sau grupurile ce nu sunt membre ale organizaţiei, dar beneficiază de pe urma acelor activităţi să plătească organizaţiei parţial sau integral cotizaţiile achitate de membrii acesteia, în măsura în care aceste cotizaţii sunt menite să acopere costurile directe rezultate din urmărirea respectivelor activităţi.

TITLUL IV
Mecanisme de intervenţie

Articolul 23

1. Organizaţiile de producători şi asociaţiile acestora pot hotărî să nu scoată la vânzare produsele prevăzute la art. 1 alin. (2) la care au contribuit membrii lor, în cantităţile şi pe perioadele pe care le consideră oportune.

2. Destinaţia produselor retrase de pe piaţă conform alin. 1 trebuie stabilită de organizaţia de producători sau asociaţie astfel încât procesul normal de îndepărtare a produselor respective să nu fie tulburat iar normele de protecţie a mediului înconjurător să fie respectate, în special în ceea ce priveşte calitatea apei şi a peisajului.

3. În cazul în care dispoziţiile alin. 1 se aplică la unul sau mai multe din produsele enumerate în anexa II care corespund standardelor relevante, organizaţiile de producători şi asociaţiile acestora plătesc membrilor producători compensaţia comunitară de retragere stabilită conform art. 26, până la un plafon de 10% din cantitatea comercializată.

Limita de 10% stabilită în primul paragraf se aplică pentru cantitatea comercializată a fiecărui produs obţinut doar de membrii organizaţiei de producători vizate sau de membrii altei organizaţii, în cazurile aplicării dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. (c), retragerile conform art. 24 fiind excluse.

4. Plafonul de 10% prevăzut la alin. 3 se aplică din al şaselea an de comercializare următor datei de intrare în vigoare a prezentului regulament. Retragerile efectuate în timpul perioadei de tranziţie ce acoperă cei cinci ani de comercializare precedenţi nu pot depăşi următoarele procente de producţie comercializată, definite în conformitate cu procedura stabilită în art. 46: 50% în primul an de comercializare, 45% în al doilea, 40% în al treilea, 30% în al patrulea şi 20% în al cincilea.

Cu toate acestea, în cazul citricelor, aceste procente vor fi: 35% în primul an de comercializare, 30% în al doilea, 25% în al treilea, 20% în al patrulea şi 15% în al cincilea.

Al doilea paragraf al alin. 3 se aplică acestui alineat.

5. Cifra de 10% prevăzută la alin. 3 şi 4 este o medie anuală a unei perioade trei ani, cu o limită anuală a depăşirii de 3%.

6. Pentru mere şi pere, plafonul de 10% prevăzut la alin. 3, 4 şi 5 din prezentul articol şi în art. 24 se înlocuieşte cu 8,5%.

Pentru pepeni galbeni şi verzi, plafonul de 10% se aplică începând cu anul de comercializare 1997-1998.

Articolul 24

În legătură cu produsele prevăzute în anexa II, organizaţiile de producători acordă beneficiile de la art. 23 cultivatorilor care nu sunt membri ai vreuneia din structurile colective prevăzute în prezentul regulament, dacă aceştia solicită acest lucru. Cu toate acestea, compensaţia comunitară de retragere se reduce cu 10%. În plus, suma plătită va ţine seama, la examinarea dovezilor, de costurile totale de retragere suportate de membri. Compensaţia nu poate fi acordată pentru un volum mai mare de 10% din producţia comercializată a cultivatorului.

Articolul 25

Organizaţiile de producători şi asociaţiile acestora notifică autorităţilor naţionale compentente care, la rândul lor, înaintează informaţiile respective Comisiei, în legătură cu detaliile complete privind aplicarea articolulor 23 şi 24, şi în special măsurile luate pentru a asigura o practică solidă din punct de vedere al mediului.

Informaţiile ce trebuie notificate sunt determinate, după cum este necesar, în conformitate cu procedura stabilită în art. 46.

Statele membre stabilesc un cadru naţional pentru întocmirea condiţiilor generale referitoare la metodele de retragere cu privire la mediu. Statele membre depun cadrul propus la Comisie, care poate cere modificări în termenul de trei luni dacă se constată că propunerea nu permite atingerea obiectivelor stabilite în art. 130r din Tratat şi în programul de politică şi acţiune al Comunităţii pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă.

Articolul 26

1. Compensaţia comunitară de retragere pentru fiecare produs este stabilită în anexa V.
2. Compensaţia comunitară de retragere este o sumă unică valabilă în întreaga Comunitate.

Articolul 27

1. Dacă piaţa unuia dintre produsele enumerate în anexa II are sau riscă să aibă de suferit de pe urma dezechilibrelor structurale cu largă răspândire ce dau naştere sau este posibil să dea naştere la un număr prea mare de retrageri prevăzute în art. 23, se stabileşte un prag de intervenţie pentru acel produs înainte de începutul anului de comercializare, în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46, iar consecinţele financiare ale oricărei depăşiri estimate pentru produs pe baza retragerilor efectuate în cursul unui an de comercializare sau al unei perioade echivalente sau pe baza volumului mediu de intervenţie din cursul mai multor ani de comercializare sunt suportate de producători.

O depăşire a pragului de intervenţie determină o reducere a compensaţiei comunitare de retragere în anul de comercializare următor. Această reducere nu este reportată în anii de comercializare următori.

2. Următoarele se determină în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46:

(a) implicaţiile unei depăşiri a pragului pentru fiecare produs;
(b) acolo unde este necesar, compensaţia comunitară de retragere redusă şi măsurile pentru aplicarea prezentului articol.

3. Prezentul articol se aplică numai pe durata primilor cinci ani de comercializare ce urmează intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 28

1. Statele membre înştiinţează Comisia, pentru fiecare zi comercială din cursul fiecăruia dintre anii de comercializare relevanţi, în legătură cu preţurile înregistrate pe pieţele producătorilor lor reprezentativi la anumite produse cu caracteristici comerciale definite, cum ar fi: soi sau tip, clasă, dimensiune şi ambalaj.

2. Se întocmeşte, în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46, o listă a acestor pieţe şi produse şi a frecvenţei cu care se comunică informaţii.

Pieţele din statele membre unde se comercializează o parte substanţială din producţia naţională a unui produs anume pe parcursul anului de comercializare sau în timpul uneia dintre subdiviziunile anului sunt considerate reprezentantive în sensul alin. 1.

Articolul 29

1. Statele membre plătesc compensaţia comunitară de retragere fixată în art. 26 organizaţiilor de producători sau asociaţiilor acestora care au efectuat retrageri conform dispoziţiilor art. 23 şi 24 şi cărora li se cere să plătească compensaţia cultivatorilor care sunt membri sau nu.

Plăţile se fac într-o formă stabilită în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46.

2. Compensaţia comunitară de retragere se plăteşte fără a aduce atingere vreuneia din implicaţiile financiare rezultate din depăşirea pragului de intervenţie. În plus, din compensaţi se deduce valoarea netă a sumelor încasate de organizaţiile de producători şi asociaţiile acestora din produsele retrase de pe piaţă.

3. Dacă organizaţiile de producători şi asociaţiile acestora nu pot orienta produse către una din destinaţiile prevăzute în art. 30 alin. (1), compensaţia comunitară de retragere se acordă numai dacă produsele au o destinaţie conformă cu instrucţiunile emise de statele membre în sensul dispoziţiilor art. 30.

Articolul 30

1. Produsele retrase de pe piaţă în sensul art. 23 alin. (1) ce rămân nevândute sunt îndepărtate după cum urmează:
(a) toate produsele:

– distribuţie gratuită la organizaţii şi fundaţii de caritate ce au obţinut în acest sens aprobarea statelor membre, pentru utilizare în cadrul activităţilor acestora de ajutorare a persoanelor al căror drept la asistenţă publică este recunoscut de legislaţia naţională, în special din cauza lipsei mijloacelor de trai,
– distribuţie gratuită la instituţii penale şi tabere de vacanţă pentru copii, precum şi la spitale şi cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile pentru ca aceste cantităţi astfel distribuite să fie suplimentare cantităţilor achiziţionate în mod obişnuit în astfel de stabilimente,
– distribuţie gratuită în afara Comunităţii, prin organizaţii de caritate aprobate în acest sens
de statele membre pentru populaţia aflată în dificultate din terţe ţări, şi, în al doilea rând,
– utilizare în scopuri nealimentare,
– utilizare pentru hrana animalelor, fie ca produse proaspete, fie după prelucrarea în industria produselor alimentare;

(b) fructe: distribuţie gratuită la elevi, în afara meselor servite în cantinele şcolare şi la elevii din şcolile ce nu au cantine în care să fie servită masa,
(c) mere, pere, piersici şi nectarine: prelucrare în alcool cu o concentraţie mai mare de 80% din volum prin distilare directă a produsului,
(d) toate produsele: eliminarea unor anumite clase de produse prin industria prelucrătoare, cu condiţia să nu se creeze o denaturare a concurenţei pentru ramurile industriale implicate din cadrul Comunităţii sau pentru produse importate. Aplicarea prezentei dispoziţii se decide în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46.

2. În cazurile în care nu este posibilă nici una dintre destinaţiile prevăzute în alin. 1, produsele retrase pot fi destinate proceselor de tratare cu compost sau de biodegradare autorizate de statul membru vizat.

3. Distribuţia gratuită prevăzută la prima, a doua şi a treia liniuţă de la litera (a) din alin. 1 şi la lit. (b) al acestuia, este organizată de organizaţiile de producători vizate, sub supravegherea statelor membre.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte distribuţia gratuită a fructelor la elevi, Comisia poate avea iniţiativa şi responsabilitatea aplicării proiectelor pilot locale în cadrul măsurilor de cercetare şi promovare.

4. Statele membre ajută la stabilirea de contacte între organizaţiile de producători şi organizaţii de caritate şi alte organisme ce ar putea fi interesate de utilizarea produselor retrase de pe piaţă în cadrul teritoriilor lor, în vederea uneia dintre formele de distribuţie gratuită prevăzute la lit. (a) şi (b) din alin.1.

5. Îndepărtarea produselor prin industria produselor alimentare se realizează prin procedura cea mai adecvată de către o agenţie desemnată de statul membru vizat.

Distilarea prevăzută la alin. 1, lit. (c) este efectuată de distilerii fie pe cont propriu, fie în numele unui organism desemnat de statul membru vizat. În ambele cazuri, acest organism efectuează operaţiunile respective folosind procedura cea mai adecvată.

6. Comunitatea acoperă, în termeni şi condiţii ce se determină în conformitate cu procedura prevăzută în art. 13 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70(1), costurile de transport aferente distribuţiei gratuite prevăzute la alin. 1, lit. (a) şi costurile de sortare şi ambalare aferente distribuţiei gratuite a merelor şi citricelor atunci când acestea din urmă sunt repartizate în baza unor acorduri contractuale încheiate între organizaţii de producători şi organizaţii de caritate sau instituţiile prevăzute la alin. 3.

7. Se adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46, reglementări detaliate pentru aplicarea prezentului articol, în special cele referitoare la distribuţia gratuită şi eliminarea de produse retrase, şi cele menite să evite tulburarea pieţei alcoolului ca urmare a distilării produselor retrase.

TITLUL V
Comerţul cu ţări terţe

Articolul 31

1. Importurile şi exporturile Comunităţii cu oricare dintre produsele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot necesita prezentarea unei licenţe de import sau export.

Licenţele se emit de către statele membre oricărui solicitant, indiferent de locul stabilirii acestuia în cadrul Comunităţii şi fără a aduce atingere măsurilor luate în vederea aplicării art. 36 şi 37.

Licenţele de import şi de export sunt valabile pe tot teritoriul Comunităţii. Emiterea de astfel de licenţe se poate supune înregistrării unei garanţii materiale conform căreia respectivele produse sunt importate sau exportate în cursul perioadei de valabilitate a licenţei; cu excepţia cazurilor de forţă majoră, bunul material se pierde în totalitate sau în parte dacă importul sau exportul nu se efectuează în cadrul perioadei respective sau se efectuează doar parţial.

2. Perioada de valabilitate a licenţelor de import şi export şi altor reglementări detaliate privind aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46.

Articolul 32

1. Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede în mod contrar, rata de calculare a taxelor din tariful vamal comun se aplică produselor prevăzute la art. 1 alin. (2).

2. În situaţia în care aplicarea ratei de calculare a taxelor din tariful vamal comun depinde de preţul de intrare al transportului importat, veridicitatea preţului de intrare este verificată folosind o valoare de import fixă calculată de Comisie, după produs şi după origine, pe baza mediei ponderate a preţurilor la produsul respectiv pe pieţele de import reprezentantive ale statelor membre sau pe alte pieţe, atunci când este cazul.

Se pot adopta totuşi dispoziţii specifice pentru verificarea preţului de intrare al produselor importate în principal pentru prelucrare, în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46.

3. Dacă preţul de intrare declarat al transportului respectiv este mai mare decât valoarea fixă de import plus limita stabilită în conformitate cu alin. 5 ce nu poate depăşi valoarea fixă cu mai mult de 10%, se solicită înregistrarea unei garanţii egale cu taxa de import determinată pe baza valorii fixe de import.

4. Dacă preţul de intrare al transportului respectiv nu este declarat la momentul vămuirii, rata de calculare a taxelor din tariful vamal comun aplicat depinde de valoarea fixă de import sau se calculează prin aplicarea dispoziţiilor legislaţiei vamale relevante în condiţiile ce se determină în conformitate cu alineatul 5.

5. Se adoptă reglementări detaliate pentru aplicarea prezentului articol, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 46.

Articolul 33

1. În vederea prevenirii sau contracarării unor efecte adverse ce pot apărea pe piaţa comunitară în urma importurilor anumitor produse prevăzute la art. 1 alin. (2), importul unuia sau mai multor produse de acest fel la rata de aplicare a taxelor prevăzută în tariful vamal comun implică plata unei taxe de import suplimentare dacă au fost îndeplinite condiţiile stabilite în art. 5 din Acordul pentru agricultură(1) încheiat în cadrul rundei de negocieri comerciale multilaterale din Uruguay, în situaţia în care este probabil ca importurile să tulbure piaţa comunitară sau ca efectele să fie disproporţionate faţă de obiectivul vizat.

2. Preţurile prag sub nivelul cărora poate fi impusă o taxă suplimentară sunt cele notificate de Comunitate Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Volumele prag ce trebuie depăşite pentru a avea o taxă de import suplimentară sunt determinate în special pe baza importurilor Comunităţii din cei trei ani ce precedă anul în care apar sau este posibil să apară efectele adverse prevăzute la alin. 1.

3. Preţurile de import ce trebuie avute în vedere pentru impunerea unei taxe de import suplimentare sunt determinate pe baza preţurilor de import CIF ale transportului respectiv. Preţurile de import CIF sunt verificate în acest scop pe baza preţurilor reprezentative pentru produsul respectiv pe piaţa mondială sau pe piaţa comunitară de import a produsului respectiv.

4. Se adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 46, reglementări detaliate pentru aplicarea prezentului articol. Astfel de reglementări detaliate prevăd în special:

(a) produsele la care se pot aplica taxe de import suplimentare în sensul art. 5 din Acordul pentru agricultură prevăzut la alin. 1 din prezentul articol;
(b) celelalte criterii necesare pentru aplicarea alin. 1 în conformitate cu art. 5 din susnumitul Acord pentru agricultură.

Articolul 34

1. Cotele de tarif pentru produsele prevăzute la art. 1 alin. (2) derivate din acorduri încheiate în cadrul rundei de negocieri comerciale multinaţionale din Uruguay sunt deschise şi administrate în conformitate cu reglementările detaliate prevăzute la art. 46.

2. Cotele pot fi administrate aplicându-se una dintre următoarele metode sau o combinaţie a acestora:

(a) o metodă bazată pe ordinea cronologică de înregistrare a cererilor (pe principiu “primul venit, primul servit”);
(b) o metodă de alocare a cotelor proporţional cu cantităţile solicitate atunci când se înregistrează cererile (folosind metoda “examinare simultană”);
(c) o metodă bazată pe luarea în considerare a fluxurilor comerciale tradiţionale (folosind metoda “importatori tradiţionali/sosiri noi”).

Pot fi adoptate şi alte metode potrivite. Ele trebuie să evite orice discriminare între operatorii vizaţi.

3. Metoda de administrare adoptată ţine seama, acolo unde este oportun, de necesităţile de aprovizionare a pieţei comunitare şi de nevoia de protecţie a echilibrului pieţei respective, inspirându-se în acelaşi timp din metode aplicate în trecut cotelor corespunzătoare celor prevăzute la alin. 1, fără a aduce atingere drepturilor rezultând din acorduri încheiate în cadrul rundei de negocieri comerciale din Uruguay.

4. Reglementările detaliate prevăzute în alin. 1 prevăd cote anuale, în etape corespunzătoare pe parcursul anului, determină metoda ce se va folosi şi, acolo unde este cazul, includ:

(a) garanţii acoperind natura, provenienţa şi originea produsului;
(b) recunoaşterea documentului folosit pentru verificarea garanţiilor prevăzute la lit. (a) şi
(c) condiţiile în care se emit licenţele de import şi termenul de valabilitate al acestora.

Articolul 35

1. În măsura în care este necesar în vederea exportului unor cantităţi semnificative din punct de vedere economic din produsele enumerate în art. 1 alin. (2) pe baza preţurilor acestor produse în comerţul internaţional, dar în cadrul limitelor rezultând din acorduri încheiate în conformitate cu art. 228 din Tratat, diferenţa dintre respectivele preţuri şi preţurile din Comunitate poate fi acoperită prin rambursări de export.

2. Metoda ce se va adopta pentru alocarea cantităţilor ce pot fi exportate cu rambursare este metoda care:

(a) este cea mai potrivită pentru natura produsului şi situaţia pieţei respective, permite cea mai eficientă utilizare a resurselor disponibile şi ţine seama în mod corespunzător de eficienţa şi structura exporturilor Comunităţii, fără a genera, totuşi, discriminări între operatorii mari şi cei mici;
(b) este cea mai puţin împovărătoare din punct de vedere administrativ pentru operatori, ţinând seama de cerinţele administrative;
(c) evită orice discriminare între operatorii vizaţi.

3. Rambursările sunt aceleaşi pentru întreaga Comunitate.

Atunci când situaţia comerţului internaţional sau cerinţele specifice ale anumitor pieţe fac acest lucru necesar, rambursarea stabilită pentru un produs anume poate varia în funcţie de destinaţia produsului.

Rambursările sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46. Rambursările se stabilesc periodic.

Rambursările stabilite periodic pot, acolo unde este necesar, să fie ajustate în intervalul respectiv de către Comisie la cererea unui stat membru sau la iniţiativa sa proprie.

4. Se au în vedere următoarele atunci când se stabilesc rambursări:

(a) situaţia existentă şi posibilele tendinţe cu privire la:

– preţuri şi disponibilitatea fructelor şi legumelor pe piaţa comunitară,
– preţurile la fructe şi legume în comerţul internaţional;

(b) costurile de comercializare şi taxele minime de transport de pe pieţele comunitare către porturi şi alte puncte de export ale Comunităţii şi costuri de expediţie către ţara de destinaţie;

(c) aspectul economic al exporturilor propuse;

(d) limitele rezultate în urma acordurilor încheiate în conformitate cu art. 228 din Tratat.

5. Preţurile pieţei comunitare prevăzute în alin. 1 sunt stabilite folosindu-se preţurile cele mai favorabile din punct de vedere al exportului..

Preţurile pieţei mondiale prevăzute în alin. 1 sunt stabilite folosindu-se :

(a) preţurile înregistrate pe pieţele ţărilor terţe;
(b) preţurile cele mai favorabile din ţări terţe pentru importuri din alte ţări terţe;
(c) preţurile producătorilor înregistrate pentru exportul în ţări terţe;
(d) preţurile de ofertă liber-la-graniţa-Comunităţii.

6. Rambursările se acordă numai în urma unei solicitări şi la prezentarea licenţei de export relevante.

7. Rambursarea este aceea aplicabilă în ziua cererii de licenţă şi, în cazul unei rambursări diferenţiate, aceea aplicabilă în aceeaşi zi:

(a) pentru destinaţia indicată pe licenţă, sau
(b) pentru destinaţia reală, dacă aceasta diferă de destinaţia indicată pe licenţă. În acest caz, suma aplicabilă nu poate depăşi suma aplicabilă pentru destinaţia indicată pe licenţă.

Se pot lua măsuri corespunzătoare pentru a preveni abuzul de flexibilitate prevăzut în prezentul alineat.

8. Se poate renuţa la alin. 6 şi 7 în cazul produselor enumerate în art. 1 alin. (2) privind
rambursările ce se plătesc în operaţiuni de ajutorare a alimentaţiei, în conformitate cu procedura
prevăzută în art. 46.

9. Rambursarea se plăteşte la prezentarea dovezii conform căreia produsele:

– au fost exportate din Comunitate,
– au originea în Comunitate şi
– în cazul unei rambursări diferenţiate, se dovedeşte că acestea au ajuns la destinaţia indicată pe licenţă sau la o altă destinaţie pentru care s-a fixat o rambursare, fără a se aduce atingere lit. (b) din alin.7. Se pot face excepţii de la această regulă în conformitate cu procedura prevăzută la art. 46 dacă se stabileasc condiţii care să ofere garanţii echivalente.

10. Respectarea limitelor referitoare la volumele rezultate din acorduri încheiate în conformitate cu art. 228 din Tratat se asigură pe baza licenţelor de export emise pentru perioadele de referinţă prevăzute în acelaşi Tratat şi aplicabile produselor vizate.

Cu privire la respectarea obligaţiilor rezultate din acorduri încheiate în cadrul negocierilor comerciale din runda Uruguay, sfârşitul unei perioade de referinţă nu afectează valabilitatea licenţelor de export.

11. Reglementările detaliate pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv dispoziţiile pentru redistribuirea cantităţilor exportabile nealocate sau nefolosite, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46.

Articolul 36

1. Cu excepţia cazului în care prezentul regulament sau dispoziţiile adoptate ulterior acestuia prevăd în mod contrar, se interzic următoarele la importul produselor enumerate în art. 1 alin. (2) din ţări terţe:

– colectarea vreunei taxe cu efect echivalent unei taxe vamale,
– aplicarea vreunei restricţii cantitative sau a vreunei măsuri cu efect echivalent.

2. Reglementările generale privind interpretarea nomenclaturii combinate şi reglementările speciale pentru aplicarea acesteia se aplică clasificării produselor vizate în prezentul regulament; terminologia tarifară rezultând din aplicarea prezentului regulament este încorporată în tariful vamal comun.

Articolul 37

1. Se pot lua măsuri adecvate pentru comerţul cu ţări terţe dacă, pe motivul importurilor sau exporturilor, piaţa comunitară a unuia sau a multor produse enumerate în art. 1 alin. (2) este afectată sau ameninţată de o tulburare gravă care poate periclita realizarea obiectivelor stabilite în art. 39 din Tratat.

Astfel de măsuri se pot aplica numai până atunci când, în funcţie de caz, tulburarea sau ameninţarea unei tulburări a încetat sau cantităţile retrase sau cumpărate s-au diminuat în mod apreciabil.

Consiliul, în baza unei propuneri a Comisiei în conformitate cu procedura de vot prevăzută în art. 43 alin. (2) din Tratat, adoptă reglementările generale privind aplicarea prezentului alineat şi defineşte cazurile în care şi în cadrul căror limite statele membre pot lua măsuri de protecţie.

2. Dacă apare situaţia prevăzută la alin. 1, Comisia decide, la cererea unui stat membru sau la iniţiativa sa proprie, asupra măsurilor necesare; statele membre sunt înştiinţate cu privire la acestea iar măsurile devin imediat aplicabile. Dacă Comisia primeşte o cerere de la un stat membru, ia o decizie în această privinţă în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii.

3. Măsurile stabilite de Comisie pot fi deferite Consiliului de către orice stat membru în termen de trei zile lucrătoare de la ziua în care au fost notificate. Consiliul se întruneşte fără întârziere. El poate, hotărând cu o majoritate calificată, să confirme, să modifice sau să abroge măsura respectivă.

4. Prezentul articol se aplică cu privire la obligaţiile rezultând din acorduri internaţionale încheiate în conformitate cu art. 228 alin. (2) din Tratat.

TITLUL VI
Verificări naţionale şi comunitare

Articolul 38

1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea reglementărilor comunitare din sectorul fructelor şi legumelor, în special în domeniile prevăzute în anexa IV.

2. Atunci când este oportun să se facă verificări prin prelevare de mostre, statele membre se asigură, prin natura şi frecvenţa acestora şi pe baza analizei de risc, că verificările respectă măsura vizată atât în ceea ce priveşte teritoriul ca întreg, cât şi în ceea ce priveşte volumul produselor din sectorul fructelor şi legumelor comercializate sau reţinute în vederea comercializării.

Destinatarii fondurilor publice trebuie să fie verificaţi în mod sistematic, fără a se aduce atingere aplicării verificărilor sistematice din alte domenii.

3. Comisia şi statele membre se asigură că autorităţile competente deţin personalul suficient, calificat în mod corespunzător şi experimentat pentru efectuarea verificărilor în mod eficient, în special în domeniile prevăzute în anexa IV.

Articolul 39

1. Fără a aduce atingere verificărilor efectuate de autorităţile naţionale în sensul art. 38, Comisia poate, în colaborare cu autorităţile competente ale statului membru vizat, să facă sau să ceară unui stat membru să facă verificări spontane pentru a asigura aplicarea uniformă a reglementărilor comunitare în sectorul fructelor şi legumelor, în special în domeniile prevăzute în anexa IV.

2. În prealabil, Comisia informează în scris statul membru relevant în legătură cu subiectul, scopul şi locul verificărilor pe care le preconizează, data la care trebuie să înceapă acestea, identitatea şi statutul inspectorilor.

Articolul 40

1. În vederea aplicării dispoziţiilor art. 39, Comisia stabileşte un corp special de inspectori în sectorul fructelor şi legumelor compus din reprezentanţi oficiali ai Comisiei ce au calificărea, cunoştinţele tehnice şi experienţa corespunzătoare şi, posibil, din personal numit la cererea Comisiei şi cu acordul statelor membre vizate, din personalul prevăzut în art. 38 alin. (3), pentru a lua parte la investigaţii specifice.

2. Corpul special de inspectori îndeplineşte, sub direcţia Comisiei, următoarele atribuţii:

(a) participă la verificările planificate şi efectuate de autorităţile competente ale statelor membre;
(b) face verificările prevăzute în art. 39 la iniţiativa Comisiei, în care reprezentanţii oficiali ai statelor membre sunt invitaţi să participe;
(c) evaluează mecanismele pentru verificările naţionale stabilite, procedurile urmate şi rezultate obţinute;
(d) determină măsurile, fie legislative sau de alt gen, adoptate de autorităţile competente pentru o mai bună conformare cu reglementările comunitare în sectorul fructelor şi legumelor;
(e) dezvoltă colaborarea şi schimbul de informaţii între organismele competente ale statelor membre pentru a contribui la o aplicare uniformă a reglementărilor din sectorul fructelor şi legumelor şi pentru a facilita libera circulaţie a produselor din sectorul respectiv.

3. În ceea ce priveşte verificările ce urmează să fie efectuate în sensul lit. (b) din alin. 2, Comisia informează, cu suficient timp înainte de începutul operaţiunilor, autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc aceste operaţiuni.

4. Comisia determină ea însăşi cele mai potrivite locuri pentru verificările sale ce urmează să fie efectuate şi stabileşte, în colaborare cu statele membre vizate, mecanismele practice.

Articolul 41

1. Verificările efectuate în sensul art. 40 alin. (2) lit. (b) se fac în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70.

Inspectorii Comisiei adoptă, în cursul verificărilor, o atitudine adecvată regulilor şi practicilor profesionale pe care trebuie să le urmeze reprezentanţii oficiali. Ei respectă confidenţialitatea profesională.

2. Comisia stabileşte contactele adecvate cu autorităţile competente ale statelor membre în vederea realizării de programe în comun. Statele membre colaborează cu Comisia pentru a facilita îndeplinirea acestei sarcini.

3. Comisia comunică cât mai repede posibil autorităţii competente a statului membru vizat rezultatele vizitelor făcute de inspectorii acestuia. Această comunicare înregistrează toate dificultăţile întâlnite şi încălcările reglementărilor ce guvernează piaţa fructelor şi legumelor ce au fost constatate.

4. Statul membru vizat informează Comisia cât mai devreme posibil cu privire la măsurile luate pentru a stopa dificultăţile şi încălcările respective.

Articolul 42

Orice neregulă constatată în timpul verificărilor ce poate avea un efect financiar asupra Secţiunii Garanţii a FEOGA este tratată în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 595/91. Statul membru pe al cărui teritoriu s-a constatat neregula trebuie să facă declaraţia prevăzută
în art. 3 din prezentul regulament.

Orice nerespectare a prevederilor privind aplicarea reglementărilor comunitare din partea unui stat membru constatată în timpul verificărilor Comisiei ce poate avea un efect financiar asupra Secţiunii Garanţii a FEOGA este tratată în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. (c) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70.

TITLUL VII
Dispoziţii generale

Articolul 43

Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede în mod contrar, art. 92, 93 şi 94 din Tratat se aplică producţiei şi comerţului cu produsele prevăzute în art. 1 alin. (2).

Articolul 44

1. Statele membre şi Comisia comunică între ele informaţiile necesare pentru aplicarea prezentului regulament. Datele ce urmează a fi comunicate sunt determinate în conformitate cu procedura prevăzută în art. 45. Reglementările pentru comunicarea şi distribuirea acestor informaţii se adoptă în conformitate cu aceeaşi procedură.

2. Datele prevăzute la alin. 1 cuprind cel puţin informaţii privind zonele cultivate şi cantităţile recoltate, comercializate sau nescoase la vânzare în sensul art. 23.

Aceste informaţii sunt culese de:

– organizaţiile de producători în cazul membrilor acestora, fără a aduce atingere art. 11 şi 19,
– serviciile relevante ale statelor membre în cazul producătorilor ce nu aparţin vreuneia dintre structurile colective prevăzute în prezentul regulament. Statul membru vizat poate încredinţa această atribuţie în totalitate sau parţial uneia sau mai multor organizaţii.

3. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura culegerea datelor prevăzute în alin. 1, exactitatea lor, prelucrarea statistică şi comunicarea regulată a acestora la Comisie. Statele membre prevăd penalităţi în cazurile de întârzieri nejustificate sau de neglijenţă repetată în îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor respective. Ele informează Comisia în legătură cu aceste măsuri.

4. Comisia comunică în mod regulat statelor membre prin cele mai potrivite mijloace datele prevăzute la alin. 1 şi concluziile trase din aceste date. Reglementările de aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la art. 46.

Articolul 45

Se înfiinţează un comitet de administrare pentru fructe şi legume proaspete, denumit în continuare „Comitet”, compus din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Articolul 46

1. Dacă se face trimitere la procedura prevăzută în prezentul articol, preşedintele înaintează chestiunea Comitetului, fie la iniţiativa sa, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
2. Reprezentantul Comisiei depune la Comitet un proiect de măsuri ce urmează a fi luate. Comitetul emite avizul privind proiectul într-o perioadă limită pe care preşedintele o poate stabili în funcţie de urgenţa problemei. Avizul se emite cu majoritatea prevăzută în art. 148 alin. (2) din Tratat în cazul deciziilor pentru care se solicită adoptarea de către Consiliu la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanţilor statelor membre în cadrul Comitetului sunt numărate în felul stabilit în respectivul articol. Preşedintele nu votează.

3. (a) Comisia adoptă măsuri pe care le aplică imediat.
(b) Cu toate acestea, dacă aceste măsuri nu sunt conforme cu avizul Comitetului, ele sunt comunicate imediat de către Comisie Consiliului. În această situaţie, Comisia poate amâna aplicarea măsurilor pe care le-a hotărât pentru o perioadă de cel mult o lună de la data comunicării. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită în termen de o lună.

Articolul 47

Comitetul poate lua în discuţie orice altă problemă ce îi este înaintată de preşedintele său, fie la iniţiativa sa proprie, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

Articolul 48

Reglementările detaliate de aplicare a prezentului regulament, inclusiv penalităţile financiare sau administrative ne-financiare, se adoptă în lumina cerinţelor specifice din sectorul respectiv în conformitate cu procedura prevăzută la art. 46.

Articolul 49

Prezentul regulament se aplică astfel încât să se ţină seama în acelaşi timp şi de obiectivele stabilite în art. 39 şi 110 din Tratat.

Articolul 50

Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a penaliza încălcările dispoziţiilor prezentului regulament, precum şi pentru a împiedica şi a pune capăt oricărei fraude.

Articolul 51

Dispoziţiile legislative, regulamentare şi administrative adoptate de statele membre pentru aplicarea sau în cursul aplicării prezentului regulament se comunică la Comisie la cel mult o lună de la adoptare. Acelaşi lucru este valabil pentru orice modificare a dispoziţiilor menţionate.

Articolul 52

1. Cheltuielile aferente plăţii compensaţiei comunitare de retragere şi finanţării comunitare a fondului operaţional , măsurile specifice prevăzute în art. 17 şi art. 53, 54 şi 55 şi verificările efectuate de experţii statelor membre puse la dispoziţia Comisiei în cursul aplicării art. 40 alin. (1) se consideră a fi o intervenţie pentru stabilizarea pieţelor agricole în sensul lit. (b) a art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70.

2. Ajutorul acordat de statele membre în conformitate cu art. 14 şi al doilea paragraf al art. 15 alin. (6) este considerat o măsură comună în sensul art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 4256/88 (1). El va fi acoperit de previziunile de cheltuieli anuale prevăzute la art. 31 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2328/91.

Art. 1 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2328/91 se aplică ajutorului prevăzut în prezentul alineat.

Ajutorul se plăteşte în conformitate cu art. 21 din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88. Cu toate acestea, plata soldului sau a rambursării se bazează, în plus faţă de cerinţele specificate la alineatul 4 din articolul respectiv, pe:

(a) o declaraţie a cheltuielilor efectuate de statele membre în timpul anului calendaristic, şi
(b) un raport privind aplicarea măsurilor în timpul anului calendaristic vizat, întocmit în conformitate cu art. 25 alin. (4) din regulamentul respectiv, care se prezintă Comisiei înainte de data de 1 iulie a anului următor.

3. Comisia adoptă reglementările pentru aplicarea alineatului 2 al prezentului articol după consultarea comitetului prevăzut la în art. 29 din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88.

4. Dispoziţiile titlului VI se aplică fără a aduce atingere aplicării Regulamentului (CEE) nr. 4045/89 (4).

Articolul 53

Orice drepturi dobândite de organizaţiile de producători înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament în aplicarea art. 14 şi a titlului I din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72 se păstrează până la consumarea lor.

Articolul 54

1. Comunitatea contribuie cu 50% la finanţarea măsurilor pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea consumului şi utilizării alunelor în cadrul Comunităţii.

2. Obiectivul măsurilor prevăzute la alin. 1 este:

– încurajarea calitatăţii produselor, în special prin realizarea de studii de piaţă şi căutarea de noi utilizări, inclusiv moduri de adaptare a producţiei în mod corespunzător,
– dezvoltarea noilor metode de ambalare,
– acordarea de consultanţă pe probleme de comercializare diverşilor operatori economici din sectorul respectiv,
– organizarea şi participarea la târguri şi alte evenimente comerciale.

3. Comisia specifică, urmând procedura din art. 46, măsurile prevăzute la alin. 2 sau defineşte
măsuri noi.

Articolul 55

Pentru alunele europene recoltate în cursul anilor de comercializare 1997/1998, 1998/1999 şi 1999/2000, se acordă un ajutor de 15 ECU/100 kg organizaţiilor de producători recunoscute în sensul Regulamentului (CEE) nr. 1035/72 sau al prezentului regulament care aplică un plan de îmbunătăţire a calităţii în sensul art. 14d din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72 sau un plan de funcţionare în sensul acestui plan în 1997.

Articolul 56

Până la data de 31 decembrie 2000, Comisia transmite la Consiliu un raport privind funcţionarea prezentului regulament, însoţit de orice propuneri care pot fi necesare.

Articolul 57

Dacă este nevoie de măsuri pentru facilitarea tranziţiei de la mecanismele anterioare la cele stabilite de prezentul regulament, aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în art. 46.

Articolul 58

1. Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării lui în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

El se aplică de la 1 ianuarie 1997. Cu toate acestea, titlul IV se aplică numai pentru fiecare dintre produsele prevăzute în anexa II, de la începutul anului de comercializare 1997/1998.

2. Regulamentele (CEE) nr. 1035/72, (CEE) nr. 3285/83, (CEE) nr. 1319/85, (CEE) nr. 2240/88, (CEE) nr. 1121/89 şi (CEE) nr. 1198/90 sunt abrogate prin prezentul regulament, de l data aplicării dispoziţiilor respective ale prezentului regulament.

Trimiterile la regulamentele abrogate trebuie înţelese ca trimiteri la prezentul regulament şi interpretate coroborate cu tabelele de corespondenţă din anexa VI.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 28 octombrie 1996.

Pentru Consiliu
Preşedintele
I. YATES

 ANEXA I
Produse care se furnizează consumatorului proaspete şi trebuie să îndeplinească
standardele

Migdale  Alune europene
 Mere şi pere  Kiwi
 Caise  Praz
 Anghinare  Salată verde, cicoare cu frunza creaţă
 Sparanghel  Pepene galben
 Pătlăgele vinete  Ceapă
 Avocado  Piersici şi nectarine
 Fasole  Mazăre pentru decorticare
Varză de Bruxelles  Prune
Varză  Spanac
Morcovi  Căpşuni
Conopidă  Ardei gras
 Ţelină  Struguri de masă
 Cireşe  Pătlăgele roşii
 Citrice Nuci
 Dovlecei  Pepene verde
 Castraveţi  Cicoare de Bruxelles
 Usturoi

ANEXA II
Lista produselor eligibile pentru compensaţia comunitară de retragere în temeiulsensul art. 23 alin. (3)

Conopidă
Pătlăgele roşii
Pătlăgele vinete
Caise
Piersici
Nectarine
Lămâi
Pere (cu excepţia perelor pentru cidru)
Struguri de masă
Mere (cu excepţia merelor pentru cidru)
Fructe ale mandarinului pitic
Mandarine
Clementine
Portocale
Pepene galben
Pepene verde

ANEXA III
Lista completă a normelor aplicate de organizaţiile de producători şi pot fi extinse
la producătorii care nu sunt membri
Art. 18 alin. (1)

1. Norme privind informaţiile despre produse

(a) notificare privind intenţiile de cultivare, după produs şi, dacă este cazul, varietate;
(b) notificare privind însămânţările şi răsadurile;
(c) notificare privind suprafeţele totale cultivate, pe produs şi, dacă este posibil, varietate;
(d) notificare privind cantităţile anticipate şi datele probabile de recoltare pe produs şi, dacă este posibil, varietate;
(e) notificări periodice privind cantităţile recoltate şi stocurile disponibile, după varietate;
(f) informaţii despre capacităţile de depozitare.

2. Norme de producţie

(a) alegerea seminţelor ce urmează a fi folosite conform destinaţiei preconizate (piaţa de produse proaspete/prelucrare industrială);
(b) operaţiunea de rărit în livezi.

3. Norme de comercializare

(a) datele specificate de început ale recoltării, amplasare şi comercializare;
(b) calitatea minimă şi cerinţele privind dimensiunile;
(c) prepararea, prezentarea, ambalarea şi marcarea în prima etapă de comercializare;
(d) indicarea originii produselor.

4. Norme de protecţie a mediului

(a) folosirea de îngrăşăminte artificiale şi naturale;
(b) folosirea de produse fito-farmaceutice şi alte metode de protecţie a culturilor;
(c) un conţinut rezidual maxim de produse fito-farmaceutice şi îngrăşăminte în fructe şi legume;
(d) reguli de îndepărtare a produselor secundare şi a materialelor uzate;
(e) reguli privind distrugerea produselor retrase de pe piaţă.

5. Retrageri

– norme adoptate în sensul art. 23 în conformitate cu termenii art. 25.

ANEXA IV
Listă incompletă a chestiunilor ce pot fi acoperite de inspecţia naţională
şi comunitară

Conformitatea cu standardele de produs (art. 7 şi 8)

Conformarea cu condiţiile de recunoaştere a organizaţiilor de producători (art. 12)

Aplicarea planului de acţiune (art. 13)

Aplicarea planului de recunoaştere şi utilizarea ajutorului (art. 14)

Administrarea fondului operaţional şi aplicarea programului de funcţionare (în special o examinare atentă a utilizării fondurilor publice (art. 15).

Conformarea cu condiţiile de extindere a regulilor la cei ce nu sunt producători (art. 18)

Conformarea cu condiţiile ce guvernează organizaţiile inter-ramură, acordurile şi extinderea normelor (art. 19, 20 şi 21)

Operaţiuni de retragere (art. 23 et seq.)

Plata corespunzătoare a compensaţiei comunitare de retragere (art. 29)

Eliminarea produselor retrase de pe piaţă (art. 30)

Aplicarea regulilor privind comerţul cu ţări terţe (art. 31 et seq.).

ANEXA V
Compensaţia comunitară de retragere

(ECU/100 kg)

Ani de comercializare 1997/1998 1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 După 2002
Conopidă  9,34  8,88 8,41 7,94 7,48 7,01
Pătlăgele roşii 6,44 6,12 5,80 5,47 5,15 4,83
Mere 10,69 10,32 9,94 9,56 9,18 8,81
Struguri 10,69 10,15  9,62 9,08 8,55  8,02
Caise 18,90 17,95  17,01 16,06 15,12 14,17
Nectarine  17,39  16,52  15,65 14,78 13,91 13,04
Piersici  14,65  13,92 13,18 12,45  11,72  10,99
Pere 10,18  9,82  9,46 9,10 8,75  8,39
Pătlăgele vinete  5,29  5,02  4,76 4,49 4,23  3,97
Pepene galben 4,00 4,00 4,00  4,00  4,00  4,00
Pepene verde 4,00  4,00  4,00  4,00 4,00 4,00
Portocale 14,33  14,26 14,20 14,13  13,07 14,00
Mandarine  16,15 15,52  14,89  14,26 13,63 13,00
Clementine  12,74  12,79 12,84  12,90 12,95 13,00
Mandarine pitice 10,49 10,99  11,49 12,00 12,50 13,00
Lămâi 13,37 13,30 13,22  13,15 13,07 13,00

 

ANEXA VI
Tabel de corespondenţă

Regulamentul
(CEE) nr. 1035/75
Prezentul
regulament
 Art. 1  Art. 1
Art. 2  Art. 2
 Art. 3  Art. 3
 Art. 4  –
 Art. 5  Art. 4
 Art. 6  Art. 5
 Art. 7  Art. 6
 Art. 8  Art. 7
 Art. 9 şi 11  Art. 8
 Art. 10  Art. 10
 Art. 12  Art. 9
 Art. 13  Art. 11
 Art. 13a  –
 Art. 13b  –
 Art. 14  Art. 14
 Art. 14a  –
 Art. 14b  –
 Art. 14c  –
 Art. 14d  –
 Art. 14e  Art. 54
 Art. 14f  –
 Art. 14g  –
 Art. 15  Art. 23
 Art. 15a  –
 Art. 15b  Art. 18
 Art. 16  –
 Art. 16a  –
 Art. 16b  Art. 27
 Art. 17  Art. 28
 Art. 18  Art. 29
 Art. 18a  Art. 24
 Art. 19  –
 Art. 19a  –
 Art. 19b  –
 Art. 19c  –
 Art. 20  –
 Art. 21  Art. 30
 Art. 22  Art. 31
 Art. 23  Art. 32
 Art. 24  Art. 33
 Art. 25  Art. 34
 Art. 26  Art. 35
 Art. 27  Art. 36
 Art. 33  Art. 46
 Art. 34  Art. 47
 Art. 35  –
 Art. 36  Art. 52
 Art. 36a  Art. 52
 Art. 37  Art 49
 Art. 38  Art. 44
 Art. 40  –
 Art. 41  Art. 58
 Art. 42  Art. 58

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *