HOTĂRÂRE Nr. 964 din 13 octombrie 2000

HOTĂRÂRE Nr. 964 din 13 octombrie 2000
privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

Text în vigoare începând cu data de 19 martie 2007
REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 19 martie 2007:

– Hotărârea Guvernului nr. 1360/2005;
– Hotărârea Guvernului nr. 210/2007.

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi având în vedere prevederile art. 78, 81 şi 82 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, precum şi prevederile art. 65 lit. d), h) şi t) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995*), republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
————
*) Legea nr. 137/1995, republicată, a fost abrogată. A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005.

ART. 1

Se aprobă Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 2

(1) Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului Sănătăţii. Pe lângă comisie va funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai Companiei Naţionale „Apele Române” – S.A., ai comitetelor de bazin şi ai unor institute şi unităţi de specialitate aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a Ministerului Sănătăţii.

(2) Prin ordin comun al ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului şi al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune se vor aproba regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei şi a grupului de sprijin prevăzute la alin. (1), precum şi atribuţiile şi componenţa nominală a acestora.

ART. 3

Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezenta hotărâre transpune Directiva Consiliului nr. 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 375/1991.

ANEXA 1

PLAN DE ACŢIUNE
pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

ART. 1
Obiectivele Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, denumit în continuare plan de acţiune, sunt următoarele:

a) reducerea poluării apelor, cauzată de nitraţii proveniţi din surse agricole;
b) prevenirea poluării cu nitraţi;
c) raţionalizarea şi optimizarea utilizării îngrăşămintelor chimice şi organice ce conţin compuşi ai azotului.

ART. 2

Termenii şi expresiile utilizate în planul de acţiune se definesc după cum urmează:

a) ape subterane – toate apele care se află sub suprafaţa terenului, în zone saturate şi în contact direct cu solul sau cu subsolul;
b) apă dulce – apă cu conţinut scăzut de săruri, care îndeplineşte condiţiile pentru a fi captată, tratată şi utilizată în scop potabil;
c) compuşi ai azotului – orice substanţe conţinând azot, cu excepţia azotului molecular;
d) şeptel – toate animalele ţinute sau crescute pentru folosinţă sau profit;
e) îngrăşământ – substanţă care conţine unul sau mai mulţi compuşi ai azotului, utilizată pe terenurile agricole în scopul măririi ritmului de creştere a vegetaţiei şi al sporirii masei vegetale;
f) îngrăşământ chimic – orice îngrăşământ obţinut printr-un proces industrial chimic;
g) îngrăşământ organic – orice îngrăşământ ce este constituit din produşi de origine vegetală, produşi reziduali de excreţie de la şeptel sau de la păsări ori din nămoluri rezultate din procesul de epurare a apelor uzate;
h) îngrăşământ de origine animală – produs rezidual de excreţie de la şeptel sau de la păsări ori un amestec între acest produs şi aşternutul de la animale;
i) aplicare pe teren – administrarea pe teren a îngrăşămintelor prin împrăştiere la suprafaţa terenului, prin încorporare în sol fie prin îngropare, fie prin amestecare cu solul şi prin injectare în sol;
j) eutrofizare – îmbogăţirea apelor de suprafaţă cu compuşi ai azotului şi fosforului, cauzând o dezvoltare accelerată şi masivă a algelor şi a vegetaţiei subacvatice asociată cu deteriorarea echilibrului biologic şi a calităţii apei;
k) poluare cu nitraţi – descărcarea, directă sau indirectă, în apele subterane sau de suprafaţă de compuşi ai azotului care provin din surse agricole, ale cărei urmări pot fi: periclitarea sănătăţii oamenilor, afectarea organismelor vii şi a ecosistemelor acvatice, stânjenirea folosinţelor apei şi deteriorarea ambianţei naturale;
l) zonă vulnerabilă – suprafeţele de teren agricol de pe teritoriul ţării prin care se drenează scurgerile difuze în apele poluate sau expuse poluării cu nitraţi şi care contribuie la poluarea acestor ape.

ART. 3

(1) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, pe baza datelor şi a informaţiilor furnizate prin Sistemul naţional de supraveghere şi control al calităţii apei şi cu sprijinul Companiei Naţionale „Apele Române” – S.A., va întocmi un cadastru al apelor afectate de poluarea cu nitraţi şi al apelor care sunt susceptibile să fie expuse unei astfel de poluări. Identificarea acestor categorii de ape se va face pe baza criteriilor prevăzute în anexa nr. 1.

(1^1) În situaţia în care apele prevăzute la alin. (1) sunt poluate de apele dintr-un stat membru care sunt drenate direct sau indirect, autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate notifica aceste fapte celuilalt stat membru, precum şi Comisiei Europene.
(1^2) Statele membre implicate procedează, acolo unde este cazul, împreună cu Comisia Europeană la punerea de acord necesară pentru identificarea surselor poluării şi a măsurilor care se iau pentru protejarea apelor afectate, în sensul asigurării conformării cu prevederile legale.

(2) În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei vor desemna toate zonele vulnerabile care drenează în apele identificate potrivit alin. (1) şi care contribuie la poluarea acestora.

(2^1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor va notifica Comisiei Europene zonele vulnerabile prevăzute la alin. (2), în termen de 6 luni de la data aderării României la Uniunea Europeană.

(3) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei vor revizui şi/sau vor completa, o dată la 4 ani, lista cuprinzând zonele vulnerabile, analizând şi luând în considerare schimbările şi factorii neprevăzuţi în momentul alcătuirii acesteia.

(3^1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene lista cuprinzând zonele vulnerabile, revizuită şi/sau completată potrivit prevederilor alin. (3), în termen de 6 luni de la data revizuirii şi/sau completării.

(4) Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, denumită în continuare comisie, va fi înştiinţată, în termen de 3 luni de la data operării, despre orice modificare sau completare a listei cuprinzând zonele vulnerabile.

ART. 4

(1) În scopul stabilirii şi/sau revizuirii şi al completării listei cuprinzând zonele vulnerabile Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului va solicita factorilor abilitaţi prezentarea, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune şi periodic, o dată la 4 ani, a unor rapoarte privind rezultatele acţiunilor de:

a) supraveghere a concentraţiei azotaţilor în apele dulci; aceasta se realizează pe parcursul unui an, cel puţin o dată pe lună sau mai des în timpul perioadelor ploioase şi de inundaţii, în secţiunile de control pentru apele de suprafaţă, şi la intervale regulate, în secţiunile de control reprezentative pentru acvifere;
b) verificare, o dată la 4 ani, a stării de eutrofizare a apelor dulci şi a apelor din zona costieră.

(2) În secţiunile de control în care concentraţia de nitraţi din toate probele anterioare s-a situat sub 25 mg/l şi nici un factor nou de creştere probabilă a conţinutului de nitraţi nu a apărut programul de supraveghere prevăzut la alin. (1) lit. a) se va realiza o dată la 8 ani.

(3) Metodele de măsurare şi analiză de referinţă sunt cele prevăzute în anexa nr. 2. Metodele de măsurare şi analiză de referinţă, corespunzătoare standardelor indicate, au caracter voluntar, iar alte metode alternative pot fi folosite dacă se demonstrează că au aceeaşi limită de detecţie, precizie şi acurateţe cu a celor prevăzute în anexa nr. 2. Reactualizarea metodelor de măsurare şi analiză de referinţă se face pe baza progreselor în domeniu şi a metodelor noi de măsurare şi analiză cu performanţe ale limitei de detecţie, preciziei şi acurateţei cel puţin echivalente celor prevăzute în anexa nr. 2.

ART. 5

(1) În scopul asigurării, pentru toate categoriile de ape, a unui nivel general de protecţie împotriva poluării, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune comisia va elabora:

a) un cod al bunelor practici agricole pentru uzul fermierilor, pe baza conţinutului-cadru prevăzut în anexa nr. 3, ce va fi supus reactualizării în funcţie de progresele în domeniu şi de apariţia de noi tehnologii şi practici agricole cu impact redus asupra mediului;
b) un program ce va include prevederi privind instruirea şi informarea fermierilor în scopul promovării Codului bunelor practici agricole.

(2) În vederea elaborării Codului bunelor practici agricole prevăzut la alin. (1) lit. a) comisia va consulta şi institutele aflate în coordonarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, precum şi alte instituţii de specialitate.

ART. 6

(1) În scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 1, în termen de maximum 2 ani de la desemnarea zonelor vulnerabile conform art. 3 alin. (2) şi, respectiv, în termen de maximum un an de la modificarea sau completarea listei cuprinzând zonele vulnerabile, conform art. 3 alin. (3), comisia va stabili programe de acţiune referitoare la zonele vulnerabile.

(2) Se întocmesc programe de acţiune pentru ansamblul zonelor vulnerabile de pe teritoriul ţării, precum şi programe diferite pentru anumite zone vulnerabile sau pentru porţiuni din zonele vulnerabile, după caz.

(3) Programele de acţiune vor ţine seama de:

a) datele ştiinţifice şi tehnice disponibile, în principal cele referitoare la aportul de nitraţi din surse agricole şi din alte surse;
b) condiţiile de mediu din regiunile vizate.

(4) Programele de acţiune vor fi stabilite pentru o perioadă de până la 4 ani şi vor cuprinde măsurile prevăzute în Codul bunelor practici agricole, precum şi cele prevăzute în anexa nr. 4.

(5) În scopul implementării programelor de acţiune prevăzute la alin. (4) comisia va lua măsuri suplimentare cel puţin o dată la 4 ani, în funcţie de modificările sau de completările comunicate conform art. 3 alin. (3).

(6) Comisia va propune realizarea şi punerea în practică a unor programe corespunzătoare de supraveghere şi control pentru evaluarea eficienţei programelor de acţiune prevăzute la alin. (1).

ART. 7

(1) Comisia va elabora un proiect conţinând seturi de măsuri pentru implementarea planului de acţiune, care va cuprinde şi procedurile şi instrucţiunile pentru sistemul de supraveghere şi control prevăzute la art. 4 şi 6.

(2) Proiectul prevăzut la alin. (1) va fi supus analizei grupului de sprijin, care se va pronunţa în termen de 6 luni printr-un punct de vedere obligatoriu, adoptat cu votul majorităţii membrilor; conducătorul grupului de sprijin, care este şi reprezentant al comisiei, nu va vota.

(3) Pe baza punctului de vedere al grupului de sprijin comisia va adopta măsurile definitive şi le va transmite, în termen de cel mult două luni, ministerelor de resort şi grupului de sprijin.

ART. 8

(1) O dată la 4 ani comisia va întocmi un raport conţinând informaţii în conformitate cu prevederile anexei nr. 5, ce va fi înaintat Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi va fi publicat în cadrul Sistemului naţional de supraveghere şi control al calităţii apei.

(2) În termen de 6 luni de la primirea raportului comisiei Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei vor întocmi, pe baza raportului comisiei, o analiză comună cuprinzând şi propuneri adecvate de revizuire a planului de acţiune, care va fi înaintată Guvernului şi comisiilor de specialitate ale Parlamentului României.

(3) O dată la 4 ani, comisia constituită potrivit prevederilor art. 2 din hotărâre va întocmi un raport în conformitate cu prevederile anexei nr. 5, raport care va fi înaintat Comisiei Europene.

(4) Raportul va fi transmis Comisiei Europene în termen de 6 luni de la încheierea perioadei de raportare de 4 ani cuprinsă în raport.

ART. 9

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor şi autoritatea publică centrală pentru agricultură, păduri şi dezvoltare rurală vor adopta, prin ordin comun, regulamente, metodologii şi proceduri necesare pentru implementarea prezentului plan de acţiune.

ART. 10

Anexele nr. 1 – 5 fac parte integrantă din prezentul plan de acţiune.

ANEXA 1

CRITERII
pentru identificarea apelor afectate de poluarea cu nitraţi şi a apelor care sunt susceptibile să fie expuse unei astfel de poluări

1. Apele afectate de poluarea cu nitraţi şi apele care sunt susceptibile să fie expuse unei astfel de poluări vor fi identificate utilizându-se, printre altele, următoarele criterii:

a) dacă apa dulce de suprafaţă, utilizată sau în perspectivă de a fi utilizată ca sursă de apă potabilă, conţine sau este susceptibilă să conţină cantităţi (concentraţii) ale azotului din nitraţi mai mari decât cele prevăzute în anexa nr. 1 b) la normativul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare NTPA-013 şi a Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă, cu modificările ulterioare, dacă nu se acţionează conform prevederilor art. 6 din planul de acţiune;
b) dacă apele subterane conţin sau sunt susceptibile să conţină cantităţi de nitraţi în concentraţii mai mari decât limita maximă admisibilă prin normativele în vigoare, dacă nu se acţionează conform prevederilor art. 6 din planul de acţiune.
c) dacă apa dulce din lacurile naturale, alte surse de apă dulce, ape costale şi marine sunt găsite eutrofe sau ar putea deveni eutrofe în viitorul apropiat, dacă nu se acţionează conform prevederilor art. 6 din planul de acţiune.

2. La aplicarea acestor criterii se vor lua în considerare:

a) caracteristicile fizice, chimice şi biologice ale apei şi solului;
b) situaţia curentă a impactului compuşilor de azot asupra mediului (apă şi sol);
c) situaţia curentă a impactului măsurilor luate în conformitate cu prevederile art. 6 din planul de acţiune.

ANEXA 2

METODE DE MĂSURARE ŞI ANALIZĂ DE REFERINŢĂ

Îngrăşăminte chimice
Metodele de referinţă pentru determinarea compuşilor azotului din îngrăşăminte sunt:

1. SR ISO 4176/1994
Îngrăşăminte. Dozarea azotului nitric. Metoda Gravimetrică cu nitron

2. SR ISO 5314/1994
Îngrăşăminte. Dozarea azotului amoniacal. Metoda titrimetrică după distilare.

Apă dulce, ape costale şi ape marine
Concentraţia în azotaţi se determină cu ajutorul următoarelor metode de referinţă:

3. SR ISO 7890-1/1998
Calitatea apei. Determinarea conţinutului de azotaţi.
Partea 1: Metoda spectrometrică cu 2,6-dimetilfenol

4. SR ISO 7890-2/2000
Calitatea apei. Determinarea conţinutului de azotaţi.
Partea a 2-a: Metoda spectometrică cu 4-fluorfenol după distilare

5. SR ISO 7890-3/2000
Calitatea apei. Determinarea conţinutului de azotaţi.
Partea a 3-a: Metoda spectrometrică cu acid sulfsalicilic.

6. STAS 8900/1-1971
Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea azotaţilor

7. STAS 12999/1991
Apă de mare. Determinarea conţinutului de azotaţi.

ANEXA 3

CONŢINUTUL-CADRU
al Codului bunelor practici agricole

A. Un cod al bunelor practici agricole, având ca obiective reducerea poluării cu nitraţi şi raţionalizarea şi optimizarea utilizării îngrăşămintelor ce conţin compuşi ai azotului şi luând în considerare condiţiile din diferite regiuni ale ţării, trebuie să conţină prevederi care să acopere următoarele probleme:

1. perioadele nepotrivite pentru aplicarea pe teren a îngrăşămintelor;
2. modul de aplicare a îngrăşămintelor pe terenuri în pante abrupte;
3. restricţiile la aplicarea îngrăşămintelor pe terenuri saturate de apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă;
4. condiţiile de aplicare a îngrăşămintelor pe terenurile amplasate lângă cursurile de apă;
5. capacitatea şi construcţia bazinelor de stocare a îngrăşămintelor de origine animală, inclusiv măsurile de prevenire a poluării apei prin scurgerile de la suprafaţă, prin infiltrarea în apele subterane şi de suprafaţă a efluenţilor proveniţi de la stocarea îngrăşămintelor de origine animală şi a materiilor vegetale (cum este cazul silozurilor etc.);
6. tehnologiile şi procedurile de aplicare pe teren a îngrăşămintelor chimice şi a îngrăşămintelor de origine animală, incluzând normele de dozare şi modul de realizare a unei aplicări pe teren uniforme, astfel încât pierderile de nutrient prin deversarea în ape să fie reduse şi menţinute la un nivel acceptabil (conţinutul în azotaţi în apele subterane şi în apele de suprafaţă să nu depăşească limitele admise prin reglementările tehnice).

B. Pe lângă cele de mai sus Codul bunelor practici agricole poate cuprinde:

7. gospodărirea utilizării terenurilor, incluzând sistemul de rotaţie a culturilor şi proporţia dintre suprafeţele de teren destinate culturilor permanente faţă de cele cultivate cu plante anuale;
8. menţinerea pe teren a unei cantităţi minime de vegetaţie care să acopere terenul în perioadele ploioase, în scopul reţinerii azotului în sol, care altfel ar putea cauza poluarea cu nitraţi a apelor;
9. stabilirea unor planuri de fertilizare în funcţie de fiecare cultură şi ţinerea evidenţei utilizării îngrăşămintelor pentru fiecare solă;
10. prevenirea poluării apei din scurgerile de suprafaţă (şiroire) şi a şiroirii apei în sistemele de culturi irigate, produsă înainte ca apa să pătrundă la rădăcinile plantelor.

C. Pentru îngrăşămintele chimice Codul bunelor practici agricole va cuprinde prevederi privind:

11. modul şi condiţiile de livrare (exclus în vrac; numai în saci impermeabili şi durabili, de capacităţi diferite, prevăzuţi cu inscripţionări sau etichete rezistente la deteriorare, care să indice clar tipul îngrăşământului, compoziţia chimică şi concentraţia produsului, gradul de solubilitate, data fabricaţiei şi durata păstrării produsului, recomandări specifice privind transportul şi depozitarea, denumirea şi adresa fabricantului etc.);
12. condiţiile de depozitare şi păstrare şi recomandări asupra construcţiei depozitelor;
13. interdicţii în timpul transportului, livrării, depozitării, manipulării şi aplicării pe teren;
14. modalităţi de combinare cu îngrăşăminte organice în vederea aplicării pe teren.

D. Codul bunelor practici agricole va cuprinde informaţii cu privire la riscul pentru sănătate al contaminării cu nitraţi a produselor agricole şi a apei utilizate în scop potabil.

ANEXA 4

MĂSURI
ce trebuie incluse în programele de acţiune conform art. 6 alin. (4) din planul de acţiune

I. Măsurile vor conţine reguli referitoare la:

1. perioadele în care aplicarea anumitor îngrăşăminte este nerecomandată sau interzisă;
2. capacitatea rezervoarelor de stocare a îngrăşămintelor de origine animală; această capacitate trebuie să depăşească necesarul de stocare în toate zonele vulnerabile, ţinându-se seama de perioadele cele mai lungi de interdicţie a aplicării pe teren a îngrăşămintelor, cu excepţia situaţiilor în care se poate demonstra autorităţilor competente că orice cantitate de îngrăşăminte de origine animală, în exces faţă de actuala capacitate de stocare, va fi tratată într-o manieră care să nu aducă prejudicii mediului;
3. limitarea numărului aplicărilor pe teren ale îngrăşămintelor conform unei bune practici agricole şi ţinându-se seama mai ales de caracteristicile zonei vulnerabile, în special de:

a) înclinarea terenului, caracteristicile şi tipul solului, condiţii climatice, irigaţii etc.;
b) practicile agricole şi modalităţile de utilizare a terenurilor, inclusiv sistemul de rotaţie a culturilor. Aplicarea pe teren a îngrăşămintelor se bazează pe un echilibru între:

b1) estimarea-prognozarea necesarului de azot al culturii;
b2) aportul de azot adus culturilor de către sol şi cel din îngrăşăminte, care trebuie justificat pe baza:

– cantităţii de azot prezent în sol în raport cu necesarul culturii;
– aportului de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;
– aportului de compuşi ai azotului prin administrarea pe teren a îngrăşămintelor de origine animală;
– aportului de compuşi ai azotului prin administrarea îngrăşămintelor chimice şi a altor îngrăşăminte.

II. Aceste măsuri vor asigura ca pentru fiecare fermă sau unitate zootehnică cantitatea de îngrăşăminte de origine animală aplicată anual pe teren, inclusiv cel lăsat de animale, să nu depăşească norma specifică pe hectar. Norma specifică pe hectar este reprezentată prin cantitatea de îngrăşământ administrat, care conţine 170 kg azot. Se pot face derogări de la această cantitate pentru primul program de acţiune pe 4 ani, când se poate permite o normă specifică de 210 kg azot.

III. Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, prin unităţile competente din subordinea sa, poate stabili la nivel local cantităţile la care se face referire la pct. II, pe baza numărului de animale, la propunerea comisiei.

ANEXA 5

CONŢINUTUL
rapoartelor la care se face referire în art. 8 din planul de acţiune

1. O situaţie privind acţiunile preventive adoptate conform art. 5
2. O hartă reprezentând următoarele:

a) apele identificate potrivit art. 3 alin. (1) şi anexei nr. 1, indicându-se, pentru fiecare apă, care din criteriile prevăzute în anexa nr. 1 au fost utilizate în scopul identificării;
b) localizarea zonelor vulnerabile desemnate, din care să reiasă distinct zonele existente şi zonele nou-identificate de la momentul emiterii raportului anterior

3. O sinteză a rezultatelor obţinute prin sistemul de supraveghere, conform prevederilor art. 4, inclusiv o situaţie privind aprecierile şi considerentele care au condus la identificarea şi desemnarea fiecărei zone vulnerabile sau la orice revizuire ori adăugare de astfel de zone

4. O sinteză a programelor de acţiune elaborate conform prevederilor art. 6, cu accent pe:

a) măsurile prevăzute la art. 6 alin. (4);
b) orice măsură suplimentară sau acţiune implementată în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (5);
c) o sinteză a rezultatelor programelor de supraveghere şi control, implementate conform prevederilor art. 6 alin. (6);
d) o apreciere formulată de comisie cu privire la termenele cele mai probabile în care se preconizează că efectele măsurilor programelor de acţiune asupra apelor identificate conform art. 3 alin. (1) ating rezultatele scontate, indicându-se totodată şi nivelul de nesiguranţă al acestei estimări

5. Detalii şi alte informaţii privind Codul bunelor practici agricole, care sunt considerate necesare prin revizuirile ulterioare ale planului de acţiune şi pentru adaptarea acestuia la progresele tehnice şi ştiinţifice.

—————

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *