Regulamentul U.E. nr. 1151/2012

REGULAMENTUL (UE) NR 1151/2012 din 21 noiembrie 2012
privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2) şi articolul 118 primul paragraf, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale, având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European JO C 218, 23.7.2011, p. 114. având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, JO C 192, 1.7.2011, p. 28. hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară Poziţia Parlamentului European din 13 septembrie 2012 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi decizia Consiliului din 13 noiembrie 2012. întrucât:

(1)Calitatea şi diversitatea producţiei agricole, piscicole şi de acvacultură din Uniune reprezintă unul dintre punctele forte ale acesteia, reprezentând un avantaj concurenţial pentru producătorii din Uniune şi contribuind în mod semnificativ la patrimoniul său cultural şi gastronomic actual. Acest fapt se datorează competenţelor şi hotărârii agricultorilor şi producătorilor din Uniune, care au păstrat vii tradiţiile şi, în acelaşi timp, au ţinut seama de metodele şi materialele de producţie noi.

(2)Cetăţenii şi consumatorii din Uniune solicită din ce în ce mai frecvent atât produse de calitate, cât şi produse tradiţionale, fiind preocupaţi, de asemenea, de menţinerea diversităţii producţiei agricole în Uniune. Această situaţie generează o cerere de produse agricole sau alimentare cu anumite caracteristici identificabile, în special în ceea ce priveşte originea geografică a acestora.

(3)Producătorii pot continua să ofere o gamă diversificată de produse de calitate numai dacă sunt răsplătiţi în mod corespunzător pentru eforturile depuse. Aceasta presupune ca ei să aibă capacitatea de a informa cumpărătorii şi consumatorii în privinţa caracteristicilor propriilor produse, în condiţii de concurenţă loială. De asemenea, aceasta presupune ca producătorii să îşi poată identifica în mod corect produsele pe piaţă.

(4)Folosirea unor sisteme de calitate pentru producători prin care aceştia să fie recompensaţi pentru eforturile lor de a produce o gamă diversificată de produse de calitate poate fi benefică pentru economia rurală. Acest lucru este valabil în special în cazul zonelor defavorizate, în zonele montane şi în regiunile ultraperiferice, în care sectorul agricol constituie o parte importantă a economiei şi în care costurile de producţie sunt ridicate. Astfel, sistemele de calitate pot completa şi contribui la politica de dezvoltare rurală, dar şi la politicile de sprijin al pieţei şi al veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune (PAC). Acestea pot contribui în special în regiunile în care sectorul agricol are o pondere economică mai importantă şi, mai ales, în regiunile defavorizate.

(5)Priorităţile politice Europa 2020, astfel cum sunt prezentate în Comunicarea Comisiei intitulată „Europa” 2020: O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”, includ obiectivul de a realiza o economie competitivă bazată pe cunoaştere şi inovare şi obiectivul de a promova o economie cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, prin care să se asigure coeziunea socială şi teritorială. Prin urmare, politica în domeniul calităţii produselor agricole ar trebui să ofere producătorilor instrumentele corespunzătoare de identificare şi promovare a acelor produse ale lor care au caracteristici specifice, protejând în acelaşi timp producătorii respectivi împotriva practicilor neloiale.

(6)Setul de măsuri complementare preconizat ar trebui să respecte principiile subsidiaritătii şi proporţionalităţii.

(7)Măsurile de politică în domeniul calităţii produselor agricole sunt stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole; Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea, în special articolul 2; Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului din 30 ianuarie 2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, în special articolul 14; Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare; Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare; Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”), în special partea II titlul II capitolul I secţiunea I şi secţiunea Ia subsecţiunea I; Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice; şi Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase.

(8)Etichetarea produselor agricole şi alimentare ar trebui să fie supusă normelor generale prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora, în special dispoziţiile menite să împiedice etichetarea care poate crea confuzii sau poate induce în eroare consumatorii.

(9)Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind politica în domeniul calităţii produselor agricole a identificat ca prioritate obţinerea unei coerenţe şi consecvenţe generale sporite a politicii în domeniul calităţii produselor agricole.

(10)Sistemul referitor la indicaţiile geografice pentru produsele agricole şi alimentare, precum şi sistemul referitor la specialităţile tradiţionale garantate au anumite obiective şi dispoziţii comune.

(11)De mai multă vreme, Uniunea urmăreşte o abordare menită să simplifice cadrul de reglementare al PAC. Această abordare ar trebui să fie aplicată, de asemenea, regulamentelor privind politica în domeniul calităţii produselor agricole, fără a pune însă sub semnul întrebării caracteristicile specifice ale produselor respective.

(12)Unele dintre regulamentele care fac parte din politica în domeniul calităţii produselor agricole au fost revizuite recent, dar nu au fost încă aplicate integral. Prin urmare, acestea nu ar trebui să fie incluse în prezentul regulament. Totuşi, acestea pot fi incluse într-o etapă ulterioară, după punerea în aplicare în întregime a legislaţiei.

(13)Având în vedere considerentele de mai sus, este necesară reunirea următoarelor dispoziţii într-un singur cadru juridic care să includă dispoziţiile noi sau actualizate ale Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi ale Regulamentului (CE) nr. 510/2006, precum şi acele dispoziţii ale Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi ale Regulamentului 510/2006 care rămân valabile.

(14)Prin urmare, în interesul clarităţii şi transparenţei, Regulamentele (CE) nr. 509/2006 şi (CE) nr. 510/2006 ar trebui abrogate şi înlocuite cu prezentul regulament.

(15)Domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitat la produsele agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat şi la o listă de produse din afara domeniului de aplicare a respectivei anexe care sunt strâns legate de producţia agricolă sau de economia rurală.

(16)Normele prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislaţiei Uniunii în vigoare privind vinurile, vinurile aromatizate şi băuturile spirtoase, produsele agriculturii ecologice sau regiunile ultraperiferice.

(17)Domeniul de aplicare a denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice ar trebui limitat la produsele agricole sau alimentare ale căror caracteristici sunt legate intrinsec de originea geografică. Includerea în sistemul actual doar a anumitor tipuri de ciocolată ca produse de cofetărie este o anomalie care ar trebui corectată.

(18)Obiectivele specifice ale protejării denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice asigură obţinerea de către fermieri şi producători a unui profit echitabil pentru calităţile şi caracteristicile unui anumit produs sau ale metodei de producţie a acestuia şi furnizează informaţii clare privind produsele cu caracteristici specifice legate de originea geografică, permiţând astfel consumatorilor să ia decizii mai informate legate de achiziţie.

(19)Asigurarea respectării uniforme în întreaga Uniune a drepturilor de proprietate intelectuală aferente denumirilor protejate în Uniune reprezintă o prioritate care poate fi îndeplinită cu mai multă eficacitate la nivelul Uniunii.

(20)Un cadru la nivelul Uniunii care protejează denumirile de origine şi indicaţiile geografice prin asigurarea includerii acestora într-un registru facilitează dezvoltarea respectivelor instrumente, deoarece abordarea mai uniformă rezultată asigură o concurenţă loială între producătorii de produse marcate cu astfel de menţiuni şi sporeşte credibilitatea produselor în ochii consumatorilor. Ar trebui să se ia măsuri pentru dezvoltarea denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice la nivelul Uniunii şi pentru a se promova stabilirea unor mecanisme de protecţie a acestora în ţările terţe în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) sau prin acorduri bilaterale sau multilaterale, contribuindu-se astfel la recunoaşterea calităţii produselor şi a modelului de producţie al acestora ca un factor ce aduce valoare adăugată.

(21)În lumina experienţei dobândite din punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare şi a Regulamentului (CE) nr. 510/2006, se impune abordarea anumitor aspecte,clarificarea şi simplificarea anumitor norme şi eficientizarea procedurilor prevăzute de acest sistem.

(22)Având în vedere practica existentă, este necesară definirea în continuare şi menţinerea a două instrumente diferite pentru identificarea legăturii dintre produs şi originea sa geografică, şi anume denumirea de origine protejată şi indicaţia geografică protejată. Fără a schimba conceptele instrumentelor respective, sunt necesare unele modificări ale definiţiilor pentru a se ţine seama într-o mai mare măsură de definiţia indicaţiilor geografice prevăzută în Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală şi pentru a se clarifica şi simplifica înţelegerea acestora de către operatori.

(23)Un produs agricol sau alimentar care prezintă o asemenea descriere geografică ar trebui să îndeplinească anumite condiţii stabilite într-un caiet de sarcini, cum ar fi cerinţe specifice menite să protejeze resursele naturale sau peisajul din zona de producţie sau să crească bunăstarea animalelor din exploataţii.

(24)Pentru a putea fi protejate pe teritoriile statelor membre, denumirile de origine şi indicaţiile geografice ar trebui să fie înregistrate doar la nivelul Uniunii. Cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să aibă capacitatea de a acorda o protecţie provizorie la nivel naţional fără a afecta schimburile comerciale din interiorul Uniunii sau comerţul internaţional. Protecţia oferită de prezentul regulament la înregistrare ar trebui să fie disponibilă, de asemenea, pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice din ţări terţe care îndeplinesc criteriile corespunzătoare şi care sunt protejate în ţara lor de origine.

(25)Procedura de înregistrare la nivelul Uniunii ar trebui să permită oricărei persoane fizice sau juridice cu un interes legitim dintr-un stat membru diferit de cel în care s-a depus cererea sau dintr-o ţară terţă să îşi exercite drepturile făcându-şi cunoscută opoziţia.

(26)Datele introduse în registrul denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate ar trebui, de asemenea, să ofere informaţii consumatorilor şi comercianţilor.

(27)Uniunea negociază, împreună cu partenerii săi comerciali, acorduri internaţionale, printre care acorduri care prevăd protecţia denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice. Pentru a facilita informarea publicului în privinţa denumirilor astfel protejate şi în special pentru a asigura protecţia şi controlul utilizării denumirilor respective, aceste denumiri pot fi introduse în registrul denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate. Cu excepţia cazului în care sunt identificate în mod specific ca denumiri de origine în astfel de acorduri internaţionale, denumirile se introduc în registru ca indicaţii geografice protejate.

(28)Având în vedere caracterul lor specific, este necesară adoptarea unor dispoziţii speciale referitoare la etichetare în ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, care să
impună producătorilor să imprime pe ambalaje simbolurile Uniunii sau menţiunile corespunzătoare. În cazul denumirilor din Uniune, utilizarea acestor simboluri sau menţiuni ar trebui să fie declarată obligatorie, astfel încât această categorie de produse şi garanţiile aferente acestora să devină mai bine cunoscute de către consumatori şi să se permită identificarea mai uşoară a acestor produse pe piaţă, facilitând astfel controalele. Ţinând seama de cerinţele OMC, utilizarea acestor simboluri sau menţiuni ar trebui să fie voluntară în ceea ce priveşte indicaţiile geografice şi denumirile de origine provenite dintr-o ţară terţă.

(29)Denumirile incluse în registru ar trebui protejate, astfel încât să se asigure utilizarea corectă a acestora şi să se prevină practicile care ar putea induce în eroare consumatorii. În plus, mijloacele de asigurare a protecţiei indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ar trebui să fie clarificate, în special în ceea ce priveşte rolul grupurilor de producători şi al autorităţilor competente din statele membre.

(30)Este necesară prevederea unor derogări specifice prin care să se permită, pe perioade tranzitorii, utilizarea unei denumiri înregistrate alături de alte denumiri. Respectivele derogări ar trebui să fie simplificate şi clarificate. În anumite cazuri, pentru a surmonta dificultăţile temporare şi cu obiectivul pe termen lung al asigurării faptului că toţi producătorii respectă caietele de sarcini, respectivele derogări pot fi acordate pentru o perioadă de până la 10 ani.

(31)Este necesară clarificarea domeniului de aplicare a protecţiei oferite în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte acele limitări aplicabile înregistrării de mărci noi specificate în Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci care intră în conflict cu înregistrarea denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate, aşa cum se întâmplă deja în cazul înregistrării unor noi mărci la nivelul Uniunii. O astfel de clarificare este necesară şi în privinţa deţinătorilor de drepturi de proprietate intelectuală anterioare, în special în cazul mărcilor şi al denumirilor omonime înregistrate ca denumiri de origine protejate sau ca indicaţii geografice protejate.

(32)Protecţia denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice ar trebui extinsă la utilizarea abuzivă, la imitaţie şi la evocarea denumirilor înregistrate în cazul unor bunuri şi servicii, pentru a se asigura un nivel de protecţie ridicat şi comparabil cu cel din sectorul vitivi- nicol. În cazul în care sunt utilizate ca ingrediente denumiri de origine protejate şi indicaţii geografice protejate, ar trebui să se ţină seama de Comunicarea Comisiei „Linii directoare privind etichetarea produselor alimentare care folosesc ca ingrediente produse cu denumiri de origine protejate (DOP) şi cu indicaţii geografice protejate (IGP)”.

 (33)Denumirile deja înregistrate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 la 3 ianuarie 2013 ar trebui să continue să fie protejate în temeiul prezentului regulament şi să fie incluse în registru în mod automat.

(34)Obiectivul specific al sistemului referitor la specialităţile tradiţionale garantate este de a-i ajuta pe producătorii de produse tradiţionale să-i informeze pe consumatori cu privire la proprietăţile propriilor produse care oferă valoare adăugată. Cu toate acestea, având în vedere numărul redus de denumiri înregistrate, sistemul actual referitor la specialităţile tradiţionale garantate nu şi-a realizat potenţialul. Prin urmare, dispoziţiile actuale ar trebui îmbunătăţite, clarificate şi adaptate, astfel încât sistemul să devină mai inteligibil, mai uşor de aplicat şi mai atractiv pentru potenţialii solicitanţi.

(35)Sistemul actual oferă opţiunea de înregistrare a unei denumiri în scopuri de identificare, fără ca denumirea să fie rezervată în Uniune. Deoarece această opţiune nu a fost bine înţeleasă de părţile interesate şi dat fiind că funcţia de identificare a produselor tradiţionale poate fi îndeplinită mai bine la nivelul statului membru sau la nivel regional, cu aplicarea principiului subsidiarităţii, ar trebui să se renunţe la această opţiune. Având în vedere experienţa dobândită, sistemul ar trebui să vizeze numai rezervările de denumiri în întreaga Uniune.

(36)Înregistrarea în temeiul sistemului a denumirilor produselor tradiţionale autentice necesită adaptarea criteriilor şi condiţiilor de înregistrare a unei denumiri, în special a acelora privind definiţia termenului „tradiţional”, care ar trebui să cuprindă produsele care au o tradiţie de producţie îndelungată.

(37)Pentru a se asigura că specialităţile tradiţionale garantate respectă caietul de sarcini aferent şi sunt consecvente, producătorii organizaţi în grupuri ar trebui să definească produsul într-un caiet de sarcini. Opţiunea înregistrării unei denumiri ca specialitate tradiţională garantată ar trebui să fie oferită şi producătorilor din ţări terţe.

(38)Pentru a putea fi rezervate, specialităţile tradiţionale garantate ar trebui să fie înregistrate la nivelul Uniunii. Datele introduse în registru ar trebui, de asemenea, să ofere informaţii consumatorilor şi comercianţilor.

(39)Pentru a nu se crea condiţii de concurenţă neloială, toţi producătorii, inclusiv cei dintr-o ţară terţă, ar trebui să poată utiliza o denumire înregistrată a unei specialităţi tradiţionale garantate, cu condiţia ca produsul în cauză să îndeplinească cerinţele din caietul de sarcini corespunzător şi ca producătorul să fie supravegheat prin intermediul unui sistem de controale. În ceea ce priveşte specialităţile tradiţionale garantate produse în interiorul Uniunii, simbolul Uniunii ar trebui indicat pe etichetă şi ar trebui să fie posibil să fie asociat cu menţiunea „specialitate tradiţională garantată”.

(40)Pentru a proteja denumirile înregistrate împotriva utilizării abuzive sau a practicilor înşelătoare pentru consumatori, utilizarea denumirilor ar trebui să facă obiectul unei rezervări.

(41)În cazul acelor denumiri deja înregistrate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 509/2006 care, la 3 ianuarie 2013, nu ar fi altfel cuprinse în domeniul de aplicare a prezentului regulament, aplicarea condiţiilor de utilizare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 509/2006 ar trebui să continue pentru o perioadă de tranziţie.

(42)Ar trebui introdusă o procedură de înregistrare a denumirilor care sunt înregistrate fără rezervarea denumirii, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 509/2006, permiţându-se înregistrarea acestora cu rezervarea denumirii.

(43)Este necesar, de asemenea, să se prevadă măsuri tranzitorii aplicabile cererilor de înregistrare primite de Comisie înainte de 3 ianuarie 2013.

(44)Ar trebui introdusă o a doua serie de sisteme de calitate, bazate pe menţiuni de calitate care aduc valoare adăugată, care să poată fi comunicate pe piaţa internă şi a căror aplicare să fie facultativă. Respectivele menţiuni de calitate facultative ar trebui să se refere la caracteristici orizontale specifice în ceea ce priveşte una sau mai multe categorii de produse, la metodele agricole sau la caracteristicile de prelucrare care se aplică în anumite domenii. Menţiunea de calitate facultativă „produs montan” a îndeplinit, până în prezent, condiţiile şi va asigura produsului o valoare adăugată pe piaţă. Pentru a facilita aplicarea Directivei 2000/13/CE în cazul în care etichetarea produselor alimentare poate produce confuzii în rândul consumatorilor în ceea ce priveşte menţiunile de calitate facultative, în special „produsele montane”, Comisia poate adopta orientări.

(45)Pentru a sprijini producătorii din zonele montane cu un instrument eficient pentru a-şi comercializa mai bine produsele şi pentru a reduce riscurile concrete de confuzie a consumatorilor legate de provenienţa montană a produselor de pe piaţă, ar trebui să se prevadă o definiţie la nivelul Uniunii a menţiunii de calitate facultative pentru produsele montane. Definirea zonelor montane ar trebui să se bazeze pe criteriile generale de clasificare folosite pentru identificarea unei zone montane din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA).

(46)Valoarea adăugată a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate depinde de încrederea clientului. Aceasta este credibilă numai dacă este însoţită de metode eficace de verificare şi control. Respectivele sisteme de calitate ar trebui să fie supuse unui sistem de monitorizare format din controale oficiale, în conformitate cu principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor  şi ar trebui să includă un sistem de controale în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei. Pentru a ajuta statele membre în vederea unei mai bune aplicări a dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 882/2004 în ceea ce priveşte controalele care vizează indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate, în prezentul regulament ar trebui să fie făcute trimiteri către articolele cele mai relevante.

(47)Pentru a garanta consumatorului caracteristicile specifice ale indicaţiilor geografice şi ale specialităţilor tradiţionale garantate, operatorii ar trebui să fie supuşi unui sistem care verifică conformitatea cu caietul de sarcini al produsului.

(48)Pentru a se asigura că sunt imparţiale şi eficiente, autorităţile competente ar trebui să îndeplinească o serie de criterii operaţionale. Ar trebui avute în vedere dispoziţii privind delegarea către organisme de control a unora dintre sarcinile specifice de control.

(49)Standardele europene (standarde EN) dezvoltate de Comitetul European de Standardizare (CEN) şi standardele internaţionale dezvoltate de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) ar trebui să fie aplicate atât pentru acreditarea organismelor de control, cât şi de către aceste organisme pentru operaţiunile lor. Acreditarea acestor organisme ar trebui să aibă loc în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor.

(50)Planurile de control naţionale multianuale şi raportul anual pregătit de statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 ar trebui să conţină informaţii privind activităţile de control care vizează indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate.

(51)Statele membre ar trebui să fie autorizate să perceapă o taxă pentru acoperirea costurilor suportate.

(52)Normele existente privind continuarea utilizării denumirilor generice ar trebui să fie clarificate, astfel încât termenii generici care sunt similari cu sau incluşi într-o denumire sau menţiune protejată sau rezervată să îşi menţină statutul generic.

(53)Data pentru stabilirea seniorităţii unei mărci şi a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice ar trebui să coincidă cu data cererii de înregistrare a mărcii în Uniune sau în statele membre şi cu data cererii către Comisie de protejare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice.

(54)Ar trebui să se aplice în continuare dispoziţiile privind refuzul sau existenţa concomitentă a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice ca urmare a unui conflict cu o marcă anterioară.

(55)Criteriile pe baza cărora mărcile ulterioare ar trebui să fie refuzate sau (dacă sunt înregistrate) invalidate pe motivul existenţei unui conflict cu o denumire de origine sau indicaţie geografică anterioară ar trebui să se regăsească în domeniul de aplicare a protecţiei unei denumiri de origine sau indicaţii geografice stabilite.

(56)Dispoziţiile sistemelor de stabilire a drepturilor de proprietate intelectuală, în special ale celor prevăzute de sistemul de calitate referitor la denumirile de origine şi indicaţiile geografice sau de legislaţia privind mărcile, nu ar trebui să fie afectate de rezervarea denumirilor şi stabilirea menţiunilor şi simbolurilor în temeiul sistemelor de calitate referitoare la specialităţile tradiţionale garantate şi la menţiunile de calitate facultative.

(57)Rolul grupurilor ar trebui să fie clarificat şi recunoscut. Grupurile au un rol esenţial în procedurile de solicitare a înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale
garantate, precum şi în modificarea caietelor de sarcini şi a cererilor de anulare. De asemenea, grupul poate dezvolta activităţi de supraveghere a protejării denumirilor înregistrate, de asigurare a conformităţii producţiei cu caietul de sarcini, de informare şi promovare a denumirii înregistrate precum şi, în general, orice activitate prin care se urmăreşte creşterea valorii denumirilor înregistrate şi a eficienţei sistemelor de calitate. De asemenea, grupul ar trebui să monitorizeze poziţia produselor pe piaţă. Totuşi, aceste activităţi nu ar trebui să faciliteze sau să conducă la măsuri anticoncurenţiale, incompatibile cu articolele 101 şi 102 din tratat.

(58)Pentru a asigura faptul că denumirile de origine, indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament, cererile ar trebui examinate de autorităţile naţionale din statul membru în cauză, în conformitate cu dispoziţiile comune minime, printre care se numără o procedură naţională de opoziţie. Comisia ar trebui să examineze ulterior cererile, pentru a se asigura că nu există erori flagrante şi că au fost luate în considerare legislaţia Uniunii şi interesele părţilor interesate din afara statului membru în care se depune cererea.

(59)Denumirile de produse originare din ţări terţe ar trebui să poată fi înregistrate ca denumiri de origine, indicaţii geografice şi ca specialităţi tradiţionale garantate dacă îndeplinesc condiţiile stabilite de prezentul regulament.

(60)Simbolurile, menţiunile şi abrevierile care identifică participarea la un sistem de calitate, precum şi drepturile aferente pe teritoriul Uniunii ar trebui protejate atât în Uniune, cât şi în ţările terţe, astfel încât să existe garanţia că acestea sunt utilizate pentru produse autentice şi că nu există cazuri de inducere în eroare a consumatorilor în privinţa calităţilor produselor. În plus, pentru a asigura o protecţie eficientă, Comisia ar trebui să aibă acces la resurse bugetare rezonabile şi centralizate, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)  şi în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune.

(61)Procedura de înregistrare pentru denumirile de origine protejate, indicaţiile geografice protejate şi specialităţile tradiţionale garantate, inclusiv perioada de cercetare şi cea de opoziţie, ar trebui redusă şi ameliorată, în special în ceea ce priveşte procesul decizional. Comisia, la ale cărei hotărâri contribuie, în anumite condiţii, statele membre, ar trebui să aibă responsabilitatea procesului decizional privind înregistrarea. Este necesară stabilirea de proceduri care să permită modificarea caietului de sarcini al produsului după înregistrare şi anularea denumirilor înregistrate, în special atunci când produsul nu mai este conform cu caietul de sarcini al produsului sau când o denumire nu mai este utilizată pe piaţă.

(62)Ar trebui să se prevadă proceduri adecvate pentru a facilita aplicarea transfrontalieră a înregistrării comune a denumirilor de origine protejate, a indicaţiilor geografice protejate sau a specialităţilor tradiţionale garantate.

(63)Pentru a completa sau modifica anumite elemente neesenţiale ale prezentului regulament, competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din tratat, ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte completarea listei produselor care figurează în anexa I la prezentul regulament; stabilirea de restricţii şi derogări cu privire la sursele de hrană pentru animale în cazul denumirii de origine; stabilirea de restricţii şi derogări cu privire la sacrificarea animalelor vii sau la provenienţa materiilor prime; stabilirea unor norme care limitează informaţiile incluse în caietul de sarcini; stabilirea simbolurilor Uniunii; stabilirea de norme tranzitorii suplimentare pentru a proteja drepturile şi interesele legitime ale producătorilor sau ale părţilor interesate în cauză; stabilirea detaliilor suplimentare privind criteriile de eligibilitate pentru denumirile de specialitate tradiţională garantată; stabilirea unor norme detaliate privind criteriile pentru menţiunile de calitate facultative; rezervarea unei menţiuni de calitate facultative suplimentare, stabilirea condiţiilor de utilizare a acesteia şi modificarea acelor condiţii; stabilirea de derogări cu privire la utilizarea menţiunii „produs montan” şi stabilirea de metode de producţie şi alte criterii relevante pentru aplicarea respectivei menţiuni de calitate facultative, în special stabilind condiţiile în care sunt permise materii prime sau furaje din afara zonelor montane; instituirea unor norme suplimentare de stabilire a caracterului generic al menţiunilor; norme detaliate privind utilizarea unei denumiri de soi de plantă sau de rasă de animal; definirea normelor pentru realizarea procedurii naţionale de opoziţie pentru cererile comune privind mai multe teritorii naţionale şi completarea normelor privind procedura de cerere, procedura de opoziţie, procedura de modificare a cererii şi procedura de anulare în general. Este deosebit de important ca Comisia să desfăşoare consultări adecvate pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi în mod adecvat, a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(64)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte stabilirea unor norme privind forma caietului de sarcini; stabilirea normelor detaliate privind forma şi conţinutul registrului denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate; definirea caracteristicilor tehnice ale simbolurilor Uniunii şi ale menţiunilor, precum şi a normelor privind utilizarea acestora pentru produs, inclusiv a versiunilor lingvistice corespunzătoare care urmează a fi utilizate; acordarea şi prelungirea perioadelor de tranziţie pentru derogări temporare pentru utilizarea de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice protejate; stabilirea unor norme detaliate privind forma şi conţinutul registrului pentru denumirile de specialităţi tradiţionale garantate; stabilirea unor norme referitoare la protejarea specialităţilor tradiţionale garantate; stabilirea tuturor măsurilor privind formularele, procedurile sau alte detalii tehnice, necesare pentru aplicarea titlului IV; stabilirea unor norme referitoare la utilizarea menţiunilor de calitate facultative; stabilirea unor norme în vederea protejării uniforme a menţiunilor, abrevierilor şi simbolurilor referitoare la sistemele de calitate; stabilirea unor norme detaliate privind procedura, forma şi prezentarea cererilor de înregistrare şi a opoziţiilor; respingerea cererii; decizia în privinţa înregistrării unei denumiri în cazul în care nu s-a ajuns la un acord; stabilirea unor norme detaliate privind procedurile, forma şi prezentarea cererilor de modificare; anularea înregistrării unei denumiri de origine protejate, a unei indicaţii geografice protejate sau a unei specialităţi tradiţionale garantate şi stabilirea unor norme detaliate privind procedura şi forma anulării şi privind prezentarea cererilor de anulare. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie.

(65)În ceea ce priveşte instituirea şi menţinerea la zi a unor registre ale denumirilor de origine protejate, ale indicaţiilor geografice protejate şi ale specialităţilor tradiţionale garantate recunoscute în temeiul acestui sistem; definirea metodelor prin care sunt făcute publice numele şi adresele organismelor de certificare a produselor şi înregistrarea unei denumiri în cazul în care nu există niciun act de opoziţie sau nicio declaraţie de opoziţie motivată admisibilă sau în cazul în care există, dar s-a ajuns la un acord, Comisia ar trebui să dispună de competenţa de a adopta acte de punere în aplicare fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I: DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Scop

(1)Prezentul regulament are scopul de a-i ajuta pe producătorii de produse agricole şi alimentare în vederea informării cumpărătorilor şi consumatorilor cu privire la caracteristicile şi proprietăţile de producţie agricolă ale produselor agricole şi alimentare respective, asigurând astfel:

a)concurenţă loială pentru fermierii şi producătorii de produse agricole şi alimentare cu caracteristici şi proprietăţi care oferă valoare adăugată;

b)punerea la dispoziţia consumatorilor de informaţii corecte referitoare la aceste produse;

c)respectarea drepturilor de proprietate intelectuală; şi

d)integritatea pieţei interne.

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt destinate sprijinirii activităţilor agricole şi de prelucrare, precum şi a sistemelor agricole asociate produselor de înaltă calitate, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor politicii de dezvoltare rurală.

(2)Prezentul regulament stabileşte „sisteme de calitate” care oferă baza identificării şi, după caz, a protejării denumirilor şi menţiunilor care, în special, indică sau descriu produse agricole cu:

a)caracteristici care oferă valoare adăugată; sau

b)proprietăţi care oferă valoare adăugată ca rezultat al metodelor agricole sau de prelucrare utilizate pentru producţia acestora sau al locului de producere sau comercializare.

Art. 2: Domeniu de aplicare

(1)Prezentul regulament vizează produsele agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat şi alte produse agricole şi alimentare enumerate în anexa I la prezentul regulament. Pentru a se ţine seama de angajamentele internaţionale sau de noile metode sau materiale de producţie, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 56, care să completeze lista produselor care figurează în anexa I la prezentul regulament. Astfel de produse sunt strâns legate de produsele agricole sau de economia rurală.

(2)Prezentul regulament nu se aplică băuturilor spirtoase, vinurilor aromatizate şi produselor vitivinicole, astfel cum sunt definite în anexa XIb la Regulamentul (CE) nr. 1243/2007, cu excepţia oţeturilor din vin.

(3)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii specifice ale Uniunii referitoare la plasarea produselor pe piaţă şi în special privind organizarea comună a pieţelor şi etichetarea alimentelor.

(4)Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale nu se aplică sistemelor de calitate instituite prin prezentul regulament.

Art. 3: Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1.„sisteme de calitate” înseamnă sistemele instituite de titlurile II, III şi IV;

2.„grup” înseamnă orice asociere, indiferent de forma sa juridică, formată în principal din producători sau prelucrători ai aceluiaşi produs;

3.„tradiţional” înseamnă utilizare dovedită pe piaţa naţională pentru o perioadă de timp care permite
transmiterea între generaţii; această perioadă este de cel puţin 30 de ani;

4.„etichetare” înseamnă menţiunile, indicaţiile, mărcile de fabrică sau de comerţ, imaginile sau semnele care se referă la un produs alimentar şi care figurează pe orice ambalaj, document, anunţ, etichetă, inel sau manşetă care însoţesc sau se referă la acest produs alimentar;

5.„caracter specific” al unui anumit produs înseamnă proprietăţile de producţie caracteristice care disting în mod clar un produs de alte produse similare din aceeaşi categorie;

6.„menţiuni generice” înseamnă denumiri ale produselor care, deşi sunt legate de locul, regiunea sau ţara în care a fost produs sau comercializat iniţial produsul, au devenit denumirea comună a unui produs din Uniune;

7.„etapă de producţie” înseamnă producerea, procesarea sau pregătirea;

8.„produse prelucrate” înseamnă produsele alimentare care rezultă din prelucrarea produselor neprelucrate. Produsele prelucrate pot să conţină ingrediente necesare fabricării lor sau care le conferă caracteristici specifice.

TITLUL II: DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE ŞI INDICAŢII GEOGRAFICE PROTEJATE

Art. 4: Obiectiv 

Se instituie un sistem referitor la denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate care să-i ajute pe producătorii de produse legate de o zonă geografică, prin:

(a)asigurarea unui profit echitabil, adecvat în raport cu calităţile produselor lor;

(b)asigurarea unei protecţii uniforme a denumirilor, sub formă de drept de proprietate intelectuală pe teritoriul Uniunii;

(c)informarea clară a consumatorilor în privinţa proprietăţilor produsului care oferă valoare adăugată.

Art. 5: Cerinţe privind denumirile de origine şi indicaţiile geografice

(1)În sensul prezentului regulament, „denumire de origine” este o denumire care identifică un produs:

a)originar dintr-un anumit loc, regiune sau, în cazuri excepţionale, ţară;

b)a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali şi umani proprii; şi

c)ale cărui etape de producţie se desfăşoară, toate, în zona geografică delimitată.

(2)În sensul prezentului regulament, „indicaţie geografică” este o denumire care identifică un produs:

a)originar dintr-un anumit loc, regiune sau ţară;

b)în cazul căruia o anumită calitate, reputaţie sau o altă caracteristică poate fi atribuită în principal originii geografice a produsului; şi

c)atunci când cel puţin una dintre etapele de producţie se desfăşoară în zona geografică delimitată.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (1), anumite denumiri sunt asimilate denumirilor de origine, chiar dacă materiile prime ale produselor în cauză provin dintr-o zonă geografică mai mare decât sau diferită de zona geografică delimitată, cu condiţia ca:

a)zona de producţie a materiilor prime să fie delimitată;

b)să existe condiţii speciale pentru producţia materiilor prime;

c)să existe măsuri de control care să asigure îndeplinirea condiţiilor menţionate la litera (b); şi

d)denumirile de origine respective au fost recunoscute ca atare în ţara de origine înainte de 1 mai 2004. Numai animalele vii, carnea şi laptele pot fi considerate materii prime în sensul prezentului alineat.

(4)Pentru a ţine seama de caracterul specific al producţiei produselor de origine animală, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind restricţiile şi derogările cu privire la sursele de hrană pentru animale în cazul denumirii de origine. În plus, pentru a ţine seama de caracterul specific al anumitor produse sau zone, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind restricţiile şi derogările cu privire la sacrificarea animalelor vii sau la provenienţa materiilor prime. Aceste restricţii sau derogări ţin seama, pe baza unor criterii obiective, de calitate sau de utilizare, precum şi de cunoştinţele recunoscute sau de factorii naturali.

Art. 6: Caracter generic, coincidenţe cu denumiri de soiuri de plante şi de rase de animale, cu denumiri omonime şi mărci

(1)Menţiunile generice nu sunt înregistrate ca denumiri de origine protejate sau ca indicaţii geografice protejate.

(2)O denumire nu poate fi înregistrată ca denumire de origine sau indicaţie geografică atunci când coincide cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale şi poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului.

(3)O denumire propusă pentru înregistrare care este omonimă sau parţial omonimă cu o denumire deja înregistrată în registrul instituit în temeiul articolului 11 nu poate fi înregistrată decât dacă există, în practică, o distincţie suficientă între condiţiile de utilizare locală şi tradiţională şi prezentarea denumirii omonime înregistrate ulterior, pe de o parte, şi denumirea introdusă deja în registru, pe de altă parte, luând în considerare necesitatea de a asigura un tratament echitabil al producătorilor în cauză şi de a nu induce în eroare consumatorii. O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

(4)O denumire propusă spre înregistrare ca denumire de origine sau indicaţie geografică nu se înregistrează în situaţia în care, date fiind reputaţia şi renumele unei mărci, precum şi durata utilizării acesteia, înregistrarea denumirii propuse ca denumire de origine sau indicaţie geografică este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate a produsului.

Art. 7: Caietul de sarcini

(1)O denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată trebuie să fie conformă cu un caiet de sarcini care să includă cel puţin:

a)denumirea care urmează a fi protejată ca denumire de origine sau indicaţie geografică, astfel cum este folosită în limbajul comercial sau în limbajul comun, şi numai în limbile care sunt sau au fost folosite în mod tradiţional în descrierea unui produs specific în zona geografică delimitată;

b)descrierea produsului, inclusiv materiile prime, dacă este cazul, precum şi principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale produsului;

c)definirea zonei geografice delimitate cu privire la legătura menţionată la litera (f) punctul (i) sau punctul (ii) de la prezentul alineat şi, dacă este cazul, detalii care să indice respectarea condiţiilor prevăzute la articolul 5 alineatul (3);

d)dovada faptului că produsul este originar din zona geografică delimitată menţionată la articolul 5 alineatele (1) sau (2);

e)descrierea metodei de obţinere a produsului şi, după caz, a metodelor locale autentice şi invariabile, precum şi a informaţiilor legate de ambalare, atunci când grupul solicitant stabileşte şi oferă o justificare suficientă, specifică produsului, pentru care ambalarea trebuie să aibă loc în zona geografică delimitată în scopul de a păstra calitatea, de a garanta originea sau de a asigura controlul, ţinând seama de legislaţia Uniunii, în special de legislaţia privind libera circulaţie a mărfurilor şi libera furnizare a serviciilor;

f)elemente care să stabilească:

(i)legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului şi mediul geografic menţionat la articolul 5 alineatul (1); sau

(ii)după caz, legătura dintre o anumită calitate, reputaţia sau o altă caracteristică a produsului şi originea geografică menţionată la articolul 5 alineatul (2);

g)numele şi adresa autorităţilor sau, dacă sunt disponibile, numele şi adresa organismelor care verifică respectarea dispoziţiilor caietului de sarcini, în temeiul articolului 37, precum şi sarcinile precise ale acestora;

h)orice normă specifică de etichetare a produsului în cauză.

(2)Pentru a garanta caracterul relevant şi succint al informaţiilor conţinute în caietul de sarcini, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a unor norme care
limitează informaţiile incluse în caietul de sarcini menţionat la alineatul (1) din prezentul articol, atunci când această limitare este necesară pentru a evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru stabilirea unor norme privind forma caietului de sarcini. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 8: Conţinutul cererii de înregistrare

(1)O cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice, în temeiul articolului 49 alineatul (2) sau (5), trebuie să includă cel puţin:

a)numele şi adresa grupului solicitant şi ale autorităţilor sau, dacă sunt disponibile, ale organismelor care verifică respectarea dispoziţiilor caietului de sarcini;

b)caietul de sarcini prevăzut la articolul 7;

c)un document unic care conţine:

(i)elementele principale ale caietului de sarcini: denumirea, descrierea produsului, inclusiv, după caz, normele specifice aplicabile ambalării şi etichetării, precum şi o scurtă delimitare a zonei geografice;

(ii)descrierea legăturii produsului cu mediul geografic sau cu originea geografică menţionate la articolul 5 alineatul (1) sau alineatul (2), după caz, inclusiv, dacă este necesar, elementele specifice descrierii produsului sau metodei de producţie care justifică legătura.

Cererea menţionată la articolul 49 alineatul (5) trebuie să conţină, de asemenea, elemente care dovedesc că denumirea produsului este protejată în ţara de origine.

(2)Dosarul de cerere menţionat la articolul 49 alineatul (4) trebuie să conţină:

a)denumirea şi adresa grupului solicitant;

b)documentul unic prevăzut la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol;

c)o declaraţie a statului membru care să precizeze că acesta consideră că cererea care a fost depusă de grup şi care este eligibilă pentru o decizie favorabilă îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezentul regulament şi respectă dispoziţiile adoptate în temeiul acestuia;

d)trimiterea la publicarea caietului de sarcini.

Art. 9: Protecţie naţională tranzitorie

Doar cu titlu provizoriu, statul membru poate acorda protecţie unei denumiri, în temeiul prezentului regulament, la nivel naţional, cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la Comisie. Protecţia naţională tranzitorie încetează la data la care se ia o decizie privind înregistrarea, în temeiul prezentului regulament, sau atunci când cererea este retrasă. Atunci când o denumire nu este înregistrată în temeiul prezentului regulament, consecinţele unei astfel de protecţii la nivel naţional sunt exclusiv responsabilitatea statului membru respectiv. Măsurile adoptate de statele membre în temeiul primului paragraf nu produc efecte decât pe plan naţional şi nu afectează comerţul în interiorul Uniunii sau comerţul internaţional.

Art. 10: Motive de opoziţie

(1)O declaraţie de opoziţie motivată, astfel cum este menţionată la articolul 51 alineatul (2), este admisibilă numai atunci când este primită de Comisie până la termenul limită prevăzut în respectivul alineat şi dacă:

a)arată nerespectarea condiţiilor menţionate la articolul 5 şi la articolul 7 alineatul (1);

b)arată că înregistrarea denumirii propuse ar fi contrară articolului 6 alineatele (2), (3) sau (4);

c)arată că înregistrarea denumirii propuse ar periclita existenţa unei denumiri total sau parţial identice sau a unei mărci sau existenţa unor produse care s-au aflat legal pe piaţă timp de cel puţin cinci ani înainte de data publicării prevăzută la articolul 50 alineatul (2) litera (a); sau

d)precizează elementele care permit să se concluzioneze că denumirea pentru care se solicită înregistrarea este o menţiune generică.

(2)Motivele de opoziţie se evaluează în raport cu teritoriul Uniunii.

Art. 11: Registrul denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate

(1)Fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 57 alineatul (2), Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru instituirea şi menţinerea la zi a unui registru al denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate recunoscute în temeiul acestui sistem, registru care se află la dispoziţia publicului.

(2)În registru pot fi introduse indicaţii geografice referitoare la produse din ţări terţe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internaţional la care Uniunea este parte semnatară. În cazul în care nu sunt identificate în mod specific în acordul respectiv ca reprezentând denumiri de origine protejate în temeiul prezentului regulament, denumirile respective se introduc în registru ca indicaţii geografice protejate.

(3)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a normelor detaliate privind forma şi conţinutul registrului. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(4)Comisia publică şi actualizează periodic lista acordurilor internaţionale menţionate la alineatul (2), precum şi lista indicaţiilor geografice protejate în conformitate cu acordurile respective.

Art. 12: Denumiri, simboluri şi menţiuni

(1)Denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un produs conform cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)Trebuie stabilite simboluri ale Uniunii destinate popularizării denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate.

(3)În cazul produselor care provin din Uniune şi care sunt comercializate sub o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată înregistrată în conformitate cu procedurile prevăzute de prezentul regulament, simbolurile Uniunii asociate acestora apar pe etichete. În plus, denumirea înregistrată a produsului ar trebui să apară în acelaşi câmp vizual. Menţiunile „denumire de origine protejată” sau „indicaţie geografică protejată” sau abrevierile corespunzătoare „DOP” sau „IGP” pot apărea pe etichetă.

(4)În plus, pe etichetă pot apărea şi: reprezentări ale zonei geografice de origine, astfel cum se menţionează la articolul 5, precum şi reprezentări sub formă de text, reprezentări grafice sau simboluri referitoare la statul membru şi/sau la regiunea în care este situată zona geografică de origine respectivă.

(5)Fără a aduce atingere Directivei 2000/13/CE, este permisă folosirea pe etichete a mărcilor geografice colective menţionate la articolul 15 din Directiva 2008/95/CE, împreună cu denumirea de origine protejată sau cu indicaţia geografică protejată.

(6)În cazul produselor care provin din ţări terţe şi sunt comercializate sub o denumire înregistrată în registru, pe etichetă pot apărea menţiunile amintite la alineatul (3) sau simbolurile Uniunii asociate acestora.

(7)Pentru a asigura comunicarea către consumator a informaţiilor adecvate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate care să stabilească simbolurile Uniunii. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să definească caracteristicile tehnice ale simbolurilor Uniunii şi ale menţiunilor, precum şi normele privind utilizarea acestora pentru produselor comercializate sub o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată, inclusiv normele privind versiunile lingvistice corespunzătoare care urmează a fi utilizate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 13: Protecţie

(1)Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva:

a)oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse care nu sunt acoperite de înregistrare, în cazul în care produsele respective sunt comparabile cu cele înregistrate sub denumirea respectivă sau în cazul în care printr-o astfel de utilizare se exploatează reputaţia denumirii protejate, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;

b)oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări, chiar dacă adevărata origine a produselor sau a serviciilor este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de cuvinte precum „gen”, „tip”, „metodă”, „aşa cum se prepară la/în”, „imitaţie” sau alte cuvinte similare, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;

c)oricărei menţiuni false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele referitoare la produsul în cauză, precum şi împotriva ambalării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia;

d)oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

În cazul în care o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată include denumirea unui produs care este considerată a fi generică, utilizarea denumirii generice respective nu se consideră a fi contrară dispoziţiilor primului paragraf literele (a) sau (b).

(2)Denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate nu devin generice.

(3)Statele membre adoptă măsurile administrative şi juridice corespunzătoare pentru a preveni sau opri utilizarea ilegală a denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate menţionate la alineatul (1), produse sau comercializate în statul membru respectiv. În acest scop, statele membre desemnează autorităţile responsabile cu luarea acestor măsuri, în conformitate cu procedurile stabilite de fiecare stat membru. Autorităţile respective oferă garanţii corespunzătoare de obiectivitate şi imparţialitate şi au la dispoziţie personal calificat şi resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor lor.

Art. 14: Relaţiile dintre mărci, denumirile de origine şi indicaţiile geografice

(1)În cazul în care o denumire de origine sau o indicaţie geografică este înregistrată în temeiul prezentului regulament, înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar contraveni articolului 13 alineatul (1) şi care se referă la acelaşi tip de produs trebuie refuzată dacă cererea de înregistrare a mărcii este prezentată după data depunerii la Comisie a cererii de înregistrare în ceea ce priveşte denumirea de origine sau indicaţia geografică. Mărcile înregistrate cu încălcarea primului paragraf se invalidează. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 2008/95/CE.

(2)Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (4), o marcă a cărei utilizare contravine articolului 13 alineatul (1) şi care a fost solicitată, înregistrată sau instituită prin utilizarea sa cu bunăcredinţă pe teritoriul Uniunii, dacă această posibilitate este prevăzută în legislaţia în cauză, înainte de data la care este transmisă Comisiei cererea de protejare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, poate continua să fie utilizată sau să fie reînnoită pentru produsul respectiv, în pofida înregistrării unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice, dacă marca nu intră sub incidenţa motivelor de anulare sau revocare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1) sau de Directiva 2008/95/CE. În astfel de cazuri, este permisă utilizarea deopotrivă a denumirii de origine protejate, a indicaţiei geografice protejate şi a mărcilor relevante.

Art. 15: Perioade de tranziţie privind utilizarea denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate

(1)Fără a aduce atingere articolului 14, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să acorde o perioadă de tranziţie de până la cinci ani astfel încât produsele provenite dintr-un stat membru sau o ţară terţă, a căror denumire constă în sau conţine o denumire care contravine articolului 13 alineatul (1), să poată fi utilizate în continuare sub denumirea cu care au fost comercializate, cu condiţia să existe o declaraţie de opoziţie admisibilă în temeiul articolului 49 alineatul (3) sau al articolului 51, care arată că:

a)înregistrarea denumirii ar prejudicia existenţa unei denumiri integral sau parţial identice; sau

b)produsele au fost comercializate în mod legal sub denumirea respectivă pe teritoriul în cauză cel puţin în ultimii cinci ani înaintea datei publicării prevăzute la articolul 50 alineatul (2) litera (a). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(2)Fără a aduce atingere articolului 14, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care prelungesc la 15 ani perioada de tranziţie menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, în cazuri justificate corespunzător, atunci când se demonstrează că:

a)denumirea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol a fost folosită în mod legal, constant şi echitabil timp de cel puţin 25 de ani înainte ca cererea de înregistrare să fie înaintată Comisiei;

b)scopul utilizării denumirii menţionate la alineatul (1) al prezentului articol nu a fost, în niciun moment, acela de a se profita de pe urma reputaţiei denumirii înregistrate şi se arată că consumatorii nu au fost şi nici nu ar fi putut fi induşi în eroare în privinţa adevăratei origini a produsului.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(3)Atunci când se utilizează o denumire menţionată la alineatele (1) şi (2), ţara de origine este clar şi vizibil indicată pe etichetă.

(4)Pentru a depăşi dificultăţile temporare legate de obiectivul pe termen lung de a garanta faptul că toţi producătorii din zona respectivă respectă caietul de sarcini, un stat membru poate acorda o perioadă de tranziţie de până la 10 ani, cu începere de la data depunerii cererii la Comisie, cu condiţia ca operatorii în cauză să fi comercializat în mod legal produsele respective prin utilizarea continuă a denumirilor în cauză pe o perioadă de cel puţin cinci ani înainte de depunerea cererii la autorităţile din statul membru şi să fi inclus acest punct în procedura naţională de opoziţie menţionată la articolul 49 alineatul (3). Primul paragraf se aplică mutatis mutandis unei indicaţii geografice protejate sau unei denumiri de origine protejate referitoare la o zonă geografică situată într-o ţară terţă, cu excepţia procedurii de opoziţie. Aceste perioade de tranziţie se indică în dosarul de cerere menţionat la articolul 8 alineatul (2).

Art. 16: Dispoziţii tranzitorii

(1)Denumirile introduse în registrul prevăzut la articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 se introduc în mod automat în registrul menţionat la articolul 11 din prezentul regulament. Caietele de sarcini corespunzătoare sunt considerate caietele de sarcini menţionate la articolul 7 din prezentul regulament. Orice dispoziţie tranzitorie specială legată de aceste înregistrări se aplică în continuare.

(2)Pentru a proteja drepturile şi interesele legitime ale producătorilor sau ale părţilor interesate în cauză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind norme tranzitorii suplimentare.

(3)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere vreunui drept de coexistenţă recunoscut în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 în ceea ce priveşte denumirile de origine şi indicaţiile geografice, pe de o parte, şi mărcile, pe de altă parte.

TITLUL III: SPECIALITĂŢI TRADIŢIONALE GARANTATE

Art. 17: Obiectiv

Se instituie un sistem referitor la specialităţile tradiţionale garantate, al cărui obiectiv este acela de a proteja metodele de producţie şi reţetele tradiţionale, prin susţinerea producătorilor de produse tradiţionale în activităţile de comercializare şi de informare a consumatorilor în legătură cu proprietăţile care oferă valoare adăugată reţetelor şi produselor lor tradiţionale.

Art. 18: Criterii

(1)O denumire este eligibilă pentru a fi înregistrată ca specialitate tradiţională garantată atunci când descrie un produs specific sau un aliment care:

a)rezultă în urma unui proces de producţie, de prelucrare sau a unei compoziţii care corespunde practicii tradiţionale pentru produsul sau alimentul respectiv; sau

b)este produs din materiile prime sau ingredientele utilizate în mod tradiţional.

(2)Pentru a fi înregistrată, denumirea de specialitate tradiţională garantată trebuie:

a)să fi fost utilizată în mod tradiţional pentru a desemna produsul specific; sau

b)să indice caracterul tradiţional sau caracterul specific al produsului.

(3)Dacă se demonstrează, în cadrul procedurii de opoziţie menţionate la articolul 51, că denumirea este, de asemenea, utilizată într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă pentru a distinge produse comparabile sau produse care au o denumire identică sau similară, decizia privind înregistrarea, luată în conformitate cu articolul 52 alineatul (3), poate prevedea ca denumirea specialităţii tradiţionale garantate să fie însoţită de menţiunea „fabricat potrivit tradiţiilor”, urmată imediat de numele ţării sau regiunii respective.

(4)O denumire nu poate fi înregistrată dacă se referă numai la afirmaţii cu caracter general utilizate pentru un set de produse sau la afirmaţiile prevăzute de o legislaţie specifică a Uniunii.

(5)Pentru a asigura buna funcţionare a sistemului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate referitoare la detaliile suplimentare privind criteriile de eligibilitate prevăzute în prezentul articol.

Art. 19: Caiet de sarcini

(1)O specialitate tradiţională garantată trebuie să fie conformă cu un caiet de sarcini care conţine:

a)denumirea propusă spre înregistrare, în versiunile lingvistice corespunzătoare;

b)descrierea produsului, inclusiv principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice care demonstrează caracterul specific al acestuia;

c)descrierea metodei de producţie care trebuie respectată de producători, inclusiv, după caz, natura şi caracteristicile materiilor prime sau ale ingredientelor utilizate, precum şi metoda prin care este preparat produsul; şi

d)elementele esenţiale care definesc caracterul tradiţional al produsului.

(2)Pentru a garanta caracterul relevant şi succint al informaţiilor conţinute în caietul de sarcini, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a unor norme care limitează informaţiile incluse în caietul de sarcini menţionat la alineatul (1) al prezentului articol, atunci când această limitare este necesară pentru a evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme privind forma caietului de sarcini. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 20: Conţinutul cererii de înregistrare

(1)Cererea de înregistrare a unei denumiri ca specialitate tradiţională garantată menţionată la articolul 49 alineatele (2) sau (5) trebuie să conţină:

a)denumirea şi adresa grupului solicitant;

b)caietul de sarcini prevăzut la articolul 19.

(2)Dosarul de cerere menţionat la articolul 49 alineatul (4) trebuie să conţină:

a)elementele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol; şi

b)o declaraţie a statului membru care să precizeze că acesta consideră că cererea care a fost depusă de grup şi care este eligibilă pentru o decizie favorabilă îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezentul regulament şi respectă dispoziţiile adoptate în temeiul acestuia.

Art. 21: Motive de opoziţie

(1)O declaraţie de opoziţie motivată, astfel cum este menţionată la articolul 51 alineatul (2), este declarată admisibilă numai atunci când este primită de Comisie înainte de expirarea termenului şi dacă:

a)oferă motive justificate în mod corespunzător pentru care înregistrarea propusă este incompatibilă cu dispoziţiile prezentului regulament; sau
b)arată că utilizarea numelui este legală, renumită şi semnificativă din punct de vedere economic pentru produse agricole sau alimentare similare.

(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) litera (b) se evaluează în raport cu teritoriul Uniunii.

Art. 22: Registrul specialităţilor tradiţionale garantate

(1)Comisia adoptă, fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 57 alineatul (2), acte de punere în aplicare privind instituirea şi menţinerea la zi a unui registru al specialităţilor tradiţionale garantate, recunoscute în temeiul acestui sistem, registru care se află la dispoziţia publicului.

(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind forma şi conţinutul registrului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 23: Denumiri, simboluri şi menţiuni

(1)O denumire înregistrată ca specialitate tradiţională garantată poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs care este conform cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)Se stabileşte un simbol al Uniunii în vederea popularizării sistemului de specialităţi tradiţionale garantate.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (4), simbolul menţionat la alineatul (2) apare pe eticheta produselor provenite din Uniune care sunt comercializate ca specialitate tradiţională garantată înregistrată în conformitate cu prezentul regulament. În plus, denumirea produsului ar trebui să apară în acelaşi câmp vizual. Menţiunea „specialitate tradiţională garantată” sau abrevierea corespunzătoare „STG” poate apărea, de asemenea, pe etichetă.

Prezenţa simbolului pe etichetă este opţională în cazul specialităţilor tradiţionale garantate produse în afara Uniunii.

(4)Pentru a asigura comunicarea către consumator a informaţiilor adecvate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate pentru stabilirea simbolului Uniunii. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a caracteristicilor tehnice ale simbolului Uniunii şi ale menţiunii, precum şi a normelor privind utilizarea acestora pe produsele care poartă denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate, inclusiv în ceea ce priveşte versiunile lingvistice adecvate care urmează să fie folosite. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 24: Restricţii privind utilizarea denumirilor înregistrate

(1)Denumirile înregistrate trebuie să fie protejate împotriva oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări sau împotriva oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

(2)Statele membre se asigură că descrierile comerciale utilizate la nivel naţional nu pot fi confundate cu denumirile care sunt înregistrate.

(3)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme referitoare la protejarea specialităţilor tradiţionale garantate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 25: Dispoziţii tranzitorii

(1)Denumirile înregistrate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 se introduc în mod automat în registrul menţionat la articolul 22 din prezentul regulament. Caietele de sarcini corespunzătoare sunt considerate caietele de sarcini menţionate la articolul 19 din prezentul regulament. Orice dispoziţie tranzitorie specială legată de aceste înregistrări se aplică în continuare.

(2)Denumirile înregistrate în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006, inclusiv denumirile înregistrate în temeiul cererilor menţionate la articolul 58 alineatul (1) din prezentul regulament, pot fi utilizate în continuare, până la 4 ianuarie 2023, în condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 509/2006, cu excepţia cazului în care statele membre utilizează procedura prevăzută la articolul 26 din prezentul regulament.

(3)Pentru a proteja drepturile şi interesele legitime ale producătorilor sau ale părţilor interesate în cauză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind norme tranzitorii suplimentare.

Art. 26: Procedura simplificată

(1)La solicitarea unui grup, un stat membru poate transmite Comisiei cel târziu până la 4 ianuarie 2016 numele specialităţilor tradiţionale garantate care sunt înregistrate în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 şi care se conformează prezentului regulament. Înainte de a transmite un nume, statul membru iniţiază o procedură de opoziţie, astfel cum este definită la articolul 49 alineatele (3) şi (4). Dacă se demonstrează în cadrul acestei proceduri că numele este, de asemenea, utilizat cu trimitere la produse comparabile sau la produse care au acelaşi nume sau un nume asemănător, numele poate fi completat cu un termen care să indice caracterul tradiţional sau specific al produsului. Un grup dintr-o ţară terţă poate transmite astfel de nume Comisiei, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor ţării terţe.

(2)Comisia publică numele menţionate la alineatul (1) împreună cu caietele de sarcini pentru fiecare astfel de nume în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în termen de două luni de la primire.

(3)Se aplică articolele 51 şi 52.

(4)După încheierea procedurii de opoziţie, Comisia adaptează, după caz, menţiunile din registrul prevăzut la articolul 22. Caietele de sarcini corespunzătoare sunt considerate caietele de sarcini menţionate la articolul 19.

TITLUL IV: MENŢIUNI DE CALITATE FACULTATIVE

Art. 27: Obiectiv

Se instituie un sistem referitor la menţiunile de calitate facultative care să faciliteze comunicarea în cadrul pieţei interne, de către producători, a caracteristicilor sau proprietăţilor care oferă valoare adăugată produselor agricole.

Art. 28: Norme naţionale

Statele membre pot menţine reglementări la nivel naţional privind menţiunile de calitate facultative care nu sunt vizate de prezentul regulament, cu condiţia ca respectivele reglementări să respecte dreptul Uniunii.

Art. 29: Menţiuni de calitate facultative

(1)Menţiunile de calitate facultative îndeplinesc următoarele criterii:

a)menţiunea face referire la o caracteristică a uneia sau a mai multor categorii de produse sau la o proprietate de producţie agricolă sau de prelucrare care se aplică în anumite domenii;

b)utilizarea menţiunii adaugă valoare produsului în comparaţie cu produse de tip similar; şi

c)menţiunea are o dimensiune europeană.

(2)Sunt excluse din acest sistem menţiunile de calitate facultative care descriu calităţi tehnice ale produsului în scopul aplicării standardelor de comercializare obligatorii şi care nu au rolul de a informa consumatorii în privinţa respectivelor calităţi ale produsului.

(3)Menţiunile de calitate facultative exclud menţiunile rezervate facultative care sprijină şi completează standardele de comercializare specifice, stabilite în funcţie de sector sau categorie de produs.

(4)Pentru a ţine seama de caracterul specific al anumitor sectoare şi de aşteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a unor norme detaliate privind criteriile menţionate la alineatul (1) al prezentului articol.

(5)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a tuturor măsurilor privind formularele, procedurile sau alte detalii tehnice necesare pentru aplicarea prezentului titlu. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(6)La adoptarea actelor delegate şi de punere în aplicare în conformitate cu alineatele (4) şi (5) din prezentul articol, Comisia ţine seama de standardele internaţionale relevante.

Art. 30: Rezervarea şi modificarea

(1)Pentru a ţine seama de aşteptările clienţilor, de progresele ştiinţifice şi tehnice, de situaţia de pe piaţă şi de evoluţiile referitoare la standardele de comercializare şi la standardele internaţionale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate cu scopul de a rezerva o menţiune de calitate facultativă suplimentară şi de a stabili condiţiile de utilizare a acesteia.

(2)În cazuri justificate corespunzător şi pentru a ţine seama de utilizarea adecvată a menţiunii de calitate facultative suplimentare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a modificărilor condiţiilor de utilizare menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.

Art. 31: Produs montan

(1)Menţiunea „produs montan” este stabilită ca menţiune de calitate facultativă. Această menţiune este utilizată numai pentru a descrie produse destinate consumului uman incluse în anexa I la tratat în cazul cărora.

a)materiile prime, dar şi furajele pentru animalele de fermă provin în principal din zone montane;

b)în cazul produselor prelucrate, prelucrarea are loc, de asemenea, în zone montane.

(2)În sensul prezentului articol, zonele montane din cadrul Uniunii sunt zonele delimitate în sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999. În ceea ce priveşte produsele din ţările terţe, zonele montane includ zone desemnate în mod oficial drept zone montane de către ţara terţă sau care îndeplinesc criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.

(3)În cazuri justificate corespunzător şi pentru a ţine seama de constrângerile naturale care afectează producţia agricolă din zonele montane, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de stabilire a derogărilor de la condiţiile de utilizare menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. În special, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat care să stabilească condiţiile în care sunt permise materii prime sau furaje din afara zonelor montane, condiţiile în care prelucrarea produselor este permisă în afara zonelor montane, într-o zonă geografică care urmează să fie definită, precum şi definirea zonei geografice respective.

(4)Pentru a ţine seama de constrângerile naturale care afectează producţia agricolă din zonele montane, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate privind stabilirea metodelor de producţie şi a altor criterii relevante pentru aplicarea acestei menţiuni de calitate facultative prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Art. 32: Produs al agriculturii insulare

Până la 4 ianuarie 2014 Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport referitor la necesitatea introducerii unei menţiuni noi, şi anume „produs al agriculturii insulare”. Această menţiune poate fi utilizată numai pentru a descrie produsele destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat, ale căror materii prime provin din zone insulare. În plus, pentru ca menţiunea să fie aplicată produselor prelucrate, prelucrarea respectivă trebuie să aibă loc, de asemenea, în zone insulare în situaţiile în care aceasta afectează în mod semnificativ caracteristicile specifice ale produsului final. Raportul respectiv este însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative adecvate pentru a rezerva menţiunea de calitate facultativă „produs al agriculturii insulare”.

Art. 33: Restricţii privind utilizarea

(1)O menţiune de calitate facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condiţiile de utilizare corespunzătoare.

(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme referitoare la utilizarea menţiunilor de calitate facultative. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 34: Monitorizare

Statele membre efectuează verificări, pe baza unei analize de risc, pentru a asigura conformitatea cu cerinţele prezentului titlu şi, în caz de neconformitate, aplică sancţiuni administrative corespunzătoare.

TITLUL V: DISPOZIŢII COMUNE

 CAPITOLUL I: Controale oficiale privind denumirile de origine protejate, indicaţiile geografice protejate şi specialităţile tradiţionale garantat 

Art. 35: Domeniu de aplicare

Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în ceea ce priveşte sistemele de calitate prevăzute la titlul II şi titlul III.

Art. 36: Desemnarea autorităţii competente

(1)În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, statele membre desemnează autoritatea sau autorităţile competente responsabile cu controalele oficiale efectuate în scopul verificării conformităţii cu cerinţele juridice referitoare la sistemele de calitate instituite de prezentul regulament. Procedurile şi cerinţele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 se aplică mutatis mutandis controalelor oficiale efectuate în scopul verificării conformităţii cu cerinţele juridice aferente sistemelor de calitate referitoare la toate produsele prevăzute la anexa I la prezentul regulament.

(2)Autorităţile competente menţionate la alineatul (1) trebuie să ofere garanţii adecvate de obiectivitate şi imparţialitate şi trebuie să dispună de personal calificat şi de resursele necesare pentru a-şi îndeplini funcţiile.

(3)Controalele oficiale vizează:

a)verificarea conformităţii unui produs cu caietul de sarcini corespunzător; şi
b)supravegherea utilizării denumirilor înregistrate pentru a descrie produsele plasate pe piaţă, în conformitate cu articolul 13 în cazul denumirilor înregistrate în temeiul titlului II şi în conformitate cu articolul 24 în cazul denumirilor înregistrate în temeiul titlului III.

Art. 37: Verificarea respectării caietului de sarcini

(1)În ceea ce priveşte denumirile de origine protejate, indicaţiile geografice protejate şi specialităţile tradiţionale garantate care desemnează produse provenite din Uniune, verificarea conformităţii cu caietul de sarcini, înainte de plasarea produsului pe piaţă, este efectuată de:

a)una sau mai multe dintre autorităţile competente menţionate la articolul 36 din prezentul regulament; şi/sau
b)unul sau mai multe dintre organismele de control în sensul articolului 2 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 care funcţionează ca organism de certificare a produselor.

Costurile acestor verificări ale conformităţii cu caietele de sarcini pot fi suportate de operatorii care sunt supuşi controalelor respective. Şi statele membre pot contribui în acest sens.

(2)În ceea ce priveşte denumirile de origine, indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate care desemnează produse provenite dintr-o ţară terţă, verificarea conformităţii cu caietul de sarcini, înainte de plasarea produsului pe piaţă, este efectuată de:

a)una sau mai multe autorităţi publice desemnate de ţara terţă; şi/sau

b)unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.

(3)Statele membre fac publice numele şi adresele autorităţilor şi organismelor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol şi actualizează informaţiile respective periodic.

Comisia face publice denumirile şi adresele autorităţilor şi organismelor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol şi actualizează informaţiile respective periodic.

(4)Comisia poate adopta, fără aplicarea procedurii prevăzute la articolul 57 alineatul (2), acte de punere în aplicare de definire a metodelor prin care sunt făcute publice numele şi adresele organismelor de certificare a produselor menţionate la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol.

Art. 38: Supravegherea utilizării denumirii pe piaţă

Statele membre transmit Comisiei numele şi adresele autorităţilor competente menţionate la articolul 36. Comisia pune la dispoziţia publicului numele şi adresele autorităţilor respective.

Statele membre efectuează controale, pe baza unei analize de risc, pentru a asigura conformitatea cu cerinţele prezentului regulament şi, în caz de neconformitate, iau toate măsurile necesare.

Art. 39: Delegarea organismelor de control de către autorităţile competente

(1)Autorităţile competente pot delega, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, anumite sarcini legate de controlul oficial al sistemelor de calitate către unul sau mai multe organisme de control.

(2)Organismele de control se acreditează în conformitate cu standardul european EN 45011 sau ghidul ISO/IEC 65 (Cerinţe generale privind organismele care aplică sisteme de certificare a produselor).

(3)Acreditarea menţionată la alineatul (2) din prezentul articol poate fi efectuată numai de:

a)un organism naţional de acreditare din Uniune, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 765/2008; sau

b)un organism de acreditare din afara Uniunii care a semnat un acord multilateral de recunoaştere sub auspiciile Forumului internaţional de acreditare.

Art. 40: Planificarea şi raportarea activităţilor de control

(1)Statele membre se asigură că activităţile de control al obligaţiilor prevăzute de prezentul capitol sunt incluse într-o secţiune separată a planurilor naţionale multianuale de control, în conformitate cu articolele 41, 42 şi 43 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2)Rapoartele anuale privind controlul obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament trebuie să includă o secţiune separată care să conţină informaţiile stabilite la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

CAPITOLUL II: Excepţii referitoare la anumite utilizări anterioare

Art. 41: Menţiuni generice

(1)Fără a aduce atingere articolului 13, prezentul regulament nu afectează utilizarea menţiunilor care sunt generice în Uniune, chiar dacă menţiunea generică face parte dintr-o denumire care este protejată în temeiul unui sistem de calitate.

(2)Pentru a stabili dacă o menţiune a devenit sau nu generică, se va ţine cont de toţi factorii relevanţi, în
special de:

a)situaţia existentă în zonele de consum;

b)reglementările relevante la nivel naţional sau la nivelul Uniunii.

(3)Pentru a proteja întru totul drepturile părţilor interesate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate de instituire a unor norme suplimentare de stabilire a caracterului generic al menţiunilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Art. 42: Soiuri de plante şi rase de animale

(1)Prezentul regulament nu împiedică introducerea pe piaţă a unor produse ale căror etichete conţin o denumire sau menţiune protejată sau rezervată în temeiul unui sistem de calitate descris la titlul II, titlul III sau titlul IV care conţine sau cuprinde numele unui soi de plantă sau al unei rase de animale, atunci când sunt întrunite următoarele condiţii:

a)produsul în cauză să conţină sau să fie derivat din soiul sau rasa menţionată;

b)consumatorii să nu fie induşi în eroare;

c)utilizarea denumirii soiului sau a rasei să constituie concurenţă loială;

d)utilizarea să nu exploateze reputaţia menţiunii protejate; şi

e)în cazul sistemului de calitate descris la titlul II, producerea şi comercializarea produsului să fi depăşit zona sa de origine înainte de data cererii de înregistrare a indicaţiei geografice.

(2)Pentru a clarifica şi mai mult drepturile şi libertatea operatorilor din industria alimentară de a utiliza denumirea unui soi de plantă sau a unei rase de animale, menţionate la alineatul (1), Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate referitoare la norme detaliate privind utilizarea unor astfel de nume.

Art. 43: Legătura cu proprietatea intelectuală

Sistemele de calitate descrise la titlurile III şi IV se aplică fără a aduce atingere normelor Uniunii sau celor ale statelor membre privind proprietatea intelectuală, în special celor referitoare la denumirile de origine şi indicaţiile geografice, precum şi la mărci, şi drepturilor conferite în temeiul acestor norme.

CAPITOLUL III: Menţiuni şi simboluri ale sistemelor de calitate şi rolul producătorilor

Art. 44: Protejarea menţiunilor şi simbolurilor

(1)Menţiunile, abrevierile şi simbolurile referitoare la sistemele de calitate pot fi utilizate numai în legătură cu produse obţinute în conformitate cu normele sistemului de calitate în care se încadrează. Această dispoziţie se aplică în special următoarelor menţiuni, abrevieri şi simboluri:

a)„denumire de origine protejată”, „indicaţie geografică protejată”, „indicaţie geografică”, „DOP”, „IGP” şi simbolurilor asociate, în conformitate cu titlul II;

b)„specialitate tradiţională garantată”, „STG” şi simbolului asociat, în conformitate cu titlul III;

c)„produs montan”, în conformitate cu titlul IV.

(2)În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR) poate finanţa, pe bază centralizată, la iniţiativa Comisiei sau în nume propriu, măsurile de sprijin administrativ privind dezvoltarea, pregătirea, monitorizarea, asistenţa juridică şi administrativă, protecţia juridică, taxele de înregistrare, reînnoire şi supraveghere a mărcilor, cheltuielile de judecată şi orice alte măsuri necesare pentru protejarea utilizării menţiunilor, abrevierilor şi simbolurilor aferente sistemelor de calitate împotriva utilizării abuzive, imitării, evocării sau oricărei alte practici care ar putea să inducă în eroare consumatorul, în interiorul Uniunii sau în ţări terţe.

(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme în vederea protejării uniforme a menţiunilor, abrevierilor şi simbolurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 45: Rolul grupurilor

(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice privind organizaţiile de producători şi organizaţiile interprofesionale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, un grup are următoarele drepturi:

a)să contribuie la garantarea calităţii, a reputaţiei şi a autenticităţii produselor sale de pe piaţă prin monitorizarea utilizării comerciale a denumirii şi, dacă este necesar, prin informarea autorităţilor competente menţionate la articolul 36 sau a oricăror alte autorităţi competente, în cadrul prevăzut de articolul 13 alineatul (3);

b)să ia măsuri pentru a asigura protecţia juridică adecvată a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate şi a drepturilor de proprietate intelectuală care au legătură directă cu acestea;

c)să desfăşoare activităţi de informare şi promovare care să vizeze informarea consumatorilor în privinţa proprietăţilor produselor care oferă valoare adăugată;

d)să desfăşoare activităţi legate de asigurarea conformităţii unui produs cu caietul de sarcini;

e)să adopte măsuri de eficientizare a sistemului, inclusiv dezvoltarea de expertiză economică, efectuarea de analize economice, diseminarea de informaţii economice privind sistemul şi activităţi de consiliere a producătorilor;

f)să ia măsuri pentru a creşte valoarea produselor şi, dacă este cazul, să facă demersuri pentru a interzice sau contracara orice măsuri care sunt sau pot fi în defavoarea imaginii produselor.

(2)Statele membre pot încuraja, prin mijloace administrative, formarea şi funcţionarea grupurilor pe teritoriile lor. De asemenea, statele membre comunică Comisiei denumirile şi adresele grupurilor menţionate la articolul 3 alineatul (2). Comisia publică şi actualizează periodic aceste informaţii.

Art. 46: Dreptul de a utiliza sistemele

(1)Statele membre se asigură că orice operator care îndeplineşte cerinţele unui sistem de control prevăzute de titlurile II şi III are dreptul de a fi inclus în verificarea conformităţii, stabilite în temeiul articolului 37.

(2)Operatorii care produc şi depozitează un produs comercializat ca specialitate tradiţională garantată, ca denumire de origine protejată sau ca indicaţie geografică protejată sau care introduc pe piaţă astfel de produse sunt supuşi, la rândul lor, controalelor prevăzute în capitolul I din prezentul titlu.

(3)Statele membre se asigură că operatorii care intenţionează să respecte normele prevăzute de un sistem de calitate instituit de titlurile III şi IV au această posibilitate, iar participarea lor nu este împiedicată pe criterii discriminatorii sau fără o bază obiectivă.

Art. 47: Taxe

Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 882/2004, în special dispoziţiilor capitolului VI de la titlul II, statele membre pot solicita plata unei taxe pentru acoperirea costurilor de gestionare a sistemelor de calitate, inclusiv a celor suportate pentru prelucrarea cererilor, a declaraţiilor de opoziţie, a cererilor de modificare şi a cererilor de anulare prevăzute de prezentul regulament.

CAPITOLUL IV: Proceduri de cerere şi înregistrare pentru denumiri de origine, indicaţii geografice şi
specialităţi tradiţionale garantate

Art. 48: Domeniul de aplicare a procedurilor de cerere
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în ceea ce priveşte sistemele de calitate prevăzute la titlul II şi titlul III.

Art. 49: Cererile de înregistrare a denumirilor

(1)Cererile de înregistrare a denumirilor în cadrul sistemelor de calitate menţionate la articolul 48 pot fi depuse numai de către grupuri care lucrează cu produse a căror denumire urmează să fie înregistrată. În cazul unei denumiri de origine protejate sau al unei indicaţii geografice protejate care desemnează o zonă geografică transfrontalieră sau în cazul unei denumiri de specialitate tradiţională garantată, mai multe grupuri din diferite state membre sau ţări terţe pot depune o cerere de înregistrare comună. O persoană fizică sau juridică poate fi asimilată unui grup în cazul în care se arată că sunt îndeplinite ambele condiţii menţionate în continuare:

a)persoana vizată este singurul producător care doreşte să depună o cerere;

b)în ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, zona geografică definită are caracteristici care diferă în mod considerabil de cele ale zonelor învecinate sau caracteristicile produsului sunt diferite de cele ale produselor din zonele învecinate.

(2)Atunci când cererea în temeiul sistemului prezentat la titlul II se referă la o zonă geografică dintr-un stat membru sau când cererea în temeiul sistemului prezentat la titlul III este pregătită de un grup stabilit într-un stat membru, aceasta trebuie adresată autorităţilor din statul membru respectiv. Statul membru examinează cererea prin mijloace adecvate, pentru a se asigura că este justificată şi că îndeplineşte condiţiile sistemului respectiv.

(3)În cadrul controlului prevăzut la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol, statul membru iniţiază o procedură naţională de opoziţie prin care asigură publicarea adecvată a cererii şi stabileşte o perioadă rezonabilă în care orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim şi care este stabilită sau îşi are reşedinţa pe teritoriul său poate depune o opoziţie faţă de cerere. Statul membru evaluează admisibilitatea opoziţiilor primite în cadrul sistemului prevăzut la titlul II din perspectiva criteriilor menţionate la articolul 10 alineatul (1) sau admisibilitatea opoziţiilor primite în cadrul sistemului prevăzut la titlul III din perspectiva criteriilor menţionate la articolul 21 alineatul (1).

(4)Dacă consideră, după evaluarea opoziţiei primite, că sunt îndeplinite cerinţele prezentului regulament, statul membru poate adopta o decizie favorabilă şi transmite Comisiei un dosar de cerere. În acest caz, informează Comisia cu privire la opoziţiile admisibile primite din partea persoanei fizice sau juridice care a comercializat produsele în cauză în mod legal prin utilizarea continuă a denumirilor în cauză pe o perioadă de cel puţin cinci ani înainte de data publicării menţionată la alineatul (3). Statul membru se asigură că decizia sa favorabilă este făcută publică şi că orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim are posibilitatea unei căi de atac. Statul membru se asigură că versiunea caietului de sarcini pe care şi-a întemeiat decizia favorabilă este publicată şi asigură accesul la formatul electronic al caietului de sarcini. În ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, statul membru asigură, de asemenea, publicarea adecvată a versiunii caietului de sarcini, cu privire la care Comisia ia o decizie în conformitate cu articolul 50 alineatul (2).

(5)Atunci când cererea depusă în temeiul sistemului prevăzut la titlul II se referă la o zonă geografică dintr-o ţară terţă sau când cererea depusă în temeiul sistemului prevăzut la titlul III este pregătită de un grup stabilit într-o ţară terţă, aceasta se transmite Comisiei fie în mod direct, fie prin intermediul autorităţilor din ţara terţă în cauză.

(6)Documentele menţionate în prezentul articol se transmit Comisiei într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(7)Pentru a facilita procedura de cerere, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate care să definească normele pentru realizarea procedurii naţionale de opoziţie pentru cererile comune privind mai multe teritorii naţionale şi să completeze normele privind procedura de cerere. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind procedurile, forma şi prezentarea cererilor, inclusiv pentru cererile care privesc mai multe teritorii naţionale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 50: Verificarea de către Comisie şi publicarea în scopul manifestării opoziţiei

(1)Comisia examinează, prin mijloace adecvate, eventualele cereri primite în temeiul articolului 49, pentru a se asigura că sunt justificate şi că îndeplinesc condiţiile sistemului respectiv. Verificarea nu trebuie să dureze mai mult de şase luni. În cazul în care această perioadă este depăşită, Comisia îi comunică în scris solicitantului motivele întârzierii.
Cel puţin în fiecare lună, Comisia publică lista denumirilor care au făcut obiectul unei cereri de înregistrare, precum şi data depunerii acestora.

(2)În cazul în care, pe baza verificării efectuate în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf, Comisia consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul regulament, aceasta publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene:

a)documentul unic şi trimiterea la publicarea caietului de sarcini, în cazul cererilor depuse în temeiul sistemului prevăzut la titlul II;

b)caietul de sarcini, în cazul cererilor depuse în temeiul sistemului prevăzut la titlul III.

Art. 51: Procedura de opoziţie

(1)Autorităţile dintr-un stat membru sau ţară terţă sau o persoană fizică sau juridică având un interes legitim şi care este stabilită într-o ţară terţă pot prezenta Comisiei un act de opoziţie în termen de trei luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim, stabilită sau cu reşedinţa într-un stat membru diferit de cel în care a fost depusă cererea, poate prezenta un act de opoziţie statului membru în care este stabilită, în termenul de prezentare a unui act de opoziţie prevăzut la primul paragraf.
Actul de opoziţie conţine o declaraţie conform căreia este posibil ca cererea să încalce condiţiile prevăzute în prezentul regulament. Actele de opoziţie care nu conţin această declaraţie sunt nule. Comisia transmite imediat actul de opoziţie autorităţii sau organismului care a prezentat cererea.

(2)În cazul în care un act de opoziţie este prezentat Comisiei şi este urmat, în termen de două luni, de o declaraţie de opoziţie motivată, Comisia verifică admisibilitatea acestei declaraţii de opoziţie motivate.

(3)În termen de două luni de la primirea declaraţiei de opoziţie admisibile, Comisia invită autoritatea sau persoana care a depus declaraţia de opoziţie şi autoritatea sau organismul care a depus cererea să înceapă consultări corespunzătoare pentru o perioadă rezonabilă care nu trebuie să depăşească trei luni.
Autoritatea sau persoana care a depus declaraţia de opoziţie şi autoritatea sau organismul care a depus cererea încep aceste consultări corespunzătoare fără întârzieri nejustificate. Acestea îşi pun la dispoziţie, în mod reciproc, informaţiile relevante pentru a stabili dacă cererea de înregistrare respectă condiţiile prezentului regulament. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord, informaţiile respective sunt puse, de asemenea, la dispoziţia Comisiei. În orice moment din această perioadă de trei luni, la cererea solicitantului, Comisia poate prelungi termenul consultărilor cu maximum trei luni.

(4)Dacă detaliile publicate în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) sunt modificate substanţial în urma consultărilor corespunzătoare menţionate la alineatul (3) al prezentului articol, Comisia repetă verificarea menţionată la articolul 50.

(5)Actul de opoziţie, declaraţia de opoziţie motivată şi documentele aferente transmise Comisiei în conformitate cu alineatele (1)-(4) din prezentul articol se întocmesc într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(6)Pentru a stabili proceduri şi termene clare pentru opoziţie, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate care să completeze normele din cadrul procedurii de opoziţie. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind procedurile, forma şi prezentarea opoziţiilor. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 52: Decizia privind înregistrarea
(1)Atunci când, pe baza informaţiilor puse la dispoziţia sa în urma verificării efectuate în temeiul articolului 50 alineatul (1) primul paragraf, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru înregistrare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru respingerea cererii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(2)În cazul în care nu primeşte niciun act de opoziţie sau nicio declaraţie de opoziţie motivată admisibilă în temeiul articolului 51, Comisia adoptă, fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 57 alineatul (2), acte de punere în aplicare de înregistrare a denumirii.

(3)În cazul în care primeşte o declaraţie de opoziţie motivată admisibilă, Comisia, în urma consultărilor
corespunzătoare menţionate la articolul 51 alineatul (3) şi luând în considerare rezultatele acestor consultări:

a)în cazul în care s-a ajuns la un acord, înregistrează denumirea prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 57 alineatul (2) şi, dacă este necesar, modifică informaţiile publicate în temeiul articolului 50 alineatul (2), dacă modificările nu sunt substanţiale; sau

b)în cazul în care nu s-a ajuns la un acord, adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide în privinţa înregistrării. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(4)Actele de înregistrare şi deciziile de respingere se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 53: Modificarea unui caiet de sarcini

(1)Un grup care are un interes legitim poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini. Cererile trebuie să descrie şi să motiveze modificările solicitate.

(2)Atunci când modificarea presupune una sau mai multe modificări care nu sunt minore ale caietului de sarcini, cererea de modificare trebuie să urmeze procedura prevăzută la articolele 49-52. Cu toate acestea, dacă modificările propuse sunt minore, Comisia aprobă sau respinge cererea. În cazul aprobării unor modificări care implică o modificare a elementelor menţionate la articolul 50 alineatul (2), Comisia publică elementele respective în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Pentru ca o modificare să fie considerată minoră în cazul sistemului de calitate descris la titlul II, aceasta nu trebuie:

a)să se refere la caracteristicile esenţiale ale produsului;

b)să modifice legătura menţionată la articolul 7 alineatul (1) litera (f) punctul (i) sau punctul (ii);

c)să includă o schimbare a denumirii sau a unei părţi a denumirii produsului;

d)să afecteze zona geografică definită; sau

e)să genereze restricţii suplimentare în ceea ce priveşte comercializarea produsului sau a materiilor prime.

Pentru ca o modificare să fie considerată minoră în cazul sistemului de calitate descris la titlul III, aceasta nu trebuie:

(a)să se refere la caracteristicile esenţiale ale produsului;

(b)să introducă schimbări esenţiale ale metodei de producţie; sau

(c)să includă o schimbare a denumirii sau a unei părţi a denumirii produsului.

Examinarea cererii vizează modificarea propusă.

(3)Pentru a facilita procedura administrativă aplicabilă unei cereri de modificare, inclusiv în cazurile în care modificarea nu implică nicio schimbare a documentului unic şi în care priveşte o modificare temporară în caietul de sarcini în urma impunerii unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autorităţile publice, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate pentru completarea normelor referitoare la procedura privind cererea de modificare. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind procedurile, forma şi prezentarea unei cereri de modificare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

Art. 54: Anulare

(1)Comisia, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim, poate adopta acte de punere în aplicare care să anuleze înregistrarea unei denumiri de origine protejate, a unei indicaţii geografice protejate sau a unei specialităţi tradiţionale garantate în următoarele cazuri:

a)nu este asigurată conformitatea cu condiţiile prevăzute de caietul de sarcini;

b)nu este introdus pe piaţă, timp de cel puţin şapte ani, niciun produs care face obiectul specialităţii tradiţionale garantate, denumirii de origine protejate sau indicaţiei geografice protejate în cauză.

La solicitarea producătorilor produsului comercializat sub denumirea înregistrată, Comisia poate anula
respectiva înregistrare.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

(2)Pentru a asigura securitatea juridică că toate părţile au posibilitatea să îşi protejeze drepturile şi interesele legitime, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 56, acte delegate care să completeze normele privind procedura de anulare.
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind modalităţile şi forma procedurii de anulare, precum şi privind prezentarea cererilor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 57 alineatul (2).

TITLUL VI: DISPOZIŢII PROCEDURALE ŞI FINALE

CAPITOLUL I: Agricultura locală şi vânzarea directă

Art. 55: Rapoarte privind agricultura locală şi vânzarea directă

Până la 4 ianuarie 2014 Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport referitor la necesitatea introducerii unui nou sistem de etichetare aplicabil agriculturii locale şi vânzării directe, în vederea susţinerii producătorilor în procesul de comercializare a produselor lor la nivel local. Raportul respectiv se axează pe capacitatea agricultorilor de a creşte valoarea produselor lor prin intermediul noii etichete şi ar trebui să ia în considerare şi alte criterii, precum posibilităţile de reducere a nivelului de emisii de carbon şi de deşeuri prin lanţuri de producţie şi de distribuţie scurte.
Raportul este însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative adecvate privind crearea unui sistem de etichetare pentru agricultura locală şi vânzarea directă.

CAPITOLUL II: Norme de procedură

Art. 56: Exercitarea competenţelor delegate

(1)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate, sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2) primul paragraf, articolul 12 alineatul (5) primul paragraf, articolul 16 alineatul (2), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (2) primul paragraf, articolul 23 alineatul (4) primul paragraf, articolul 25 alineatul (3), articolul 29 alineatul (4), articolul 30, articolul 31 alineatele (3) şi (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (2), articolul 49 alineatul (7) primul paragraf, articolul 51 alineatul (6) primul paragraf, articolul 53 alineatul (3) primul paragraf şi articolul 54 alineatul (2) primul paragraf se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 3 ianuarie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani.
Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2) primul paragraf, articolul 12 alineatul (5) primul paragraf, articolul 16 alineatul (2), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (2) primul paragraf, articolul 23 alineatul (4) primul paragraf, articolul 25 alineatul (3), articolul 29 alineatul (4), articolul 30, articolul 31 alineatele (3) şi (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (2), articolul 49 alineatul (7) primul paragraf, articolul 51 alineatul (6) primul paragraf, articolul 53 alineatul (3) primul paragraf şi articolul 54 alineatul (2) primul paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2) primul paragraf, articolul 12 alineatul (5) primul paragraf, articolul 16 alineatul (2), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (2) primul paragraf, articolul 23 alineatul (4) primul paragraf, articolul 25 alineatul (3), articolul 29 alineatul (4), articolul 30, articolul 31 alineatele (3) şi (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (2), articolul 49 alineatul (7) primul paragraf, articolul 51 alineatul (6) primul paragraf, articolul 53 alineatul (3) primul paragraf şi articolul 54 alineatul (2) primul paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 57: Procedura comitetului

(1)Comisia este asistată de Comitetul pentru politica în domeniul calităţii produselor agricole. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL III: Abrogare şi dispoziţii finale

Art. 58: Abrogare

(1)Regulamentele (CE) nr. 509/2006 şi (CE) nr. 510/2006 se abrogă.
Cu toate acestea, articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 continuă să se aplice în ceea ce priveşte cererile referitoare la produsele care nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare a titlului III din prezentul regulament, primite de Comisie înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(2)Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II la prezentul regulament.

Art. 59: Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.
Cu toate acestea, articolul 12 alineatul (3) şi articolul 23 alineatul (3) se aplică de la 4 ianuarie 2016, fără a aduce atingere produselor deja introduse pe piaţă înainte de această dată.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasbourg, 21 noiembrie 2012.

Pentru Parlamentul European
Preşedintele
M. SCHULZ
Pentru Consiliu
Preşedintele
A. D. MAVROYIANNIS

ANEXA I: PRODUSE AGRICOLE ŞI ALIMENTARE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1)

I.Denumiri de origine şi indicaţii geografice

– bere;
– ciocolată şi produse derivate;
– pâine, produse de patiserie, prăjituri, produse de cofetărie, biscuiţi şi alte produse de panificaţie;
– băuturi produse din extracte de plante;
– paste făinoase;
– sare;
– gume şi răşini naturale;
– pastă de muştar;
– fân;
– uleiuri esenţiale;
– plută;
– cârmâz;
– flori şi plante ornamentale;
– bumbac;
– lână;
– răchită;
– in meliţat;
– piele;
– blană;
– pene.

II.Specialităţi tradiţionale garantate

– preparate alimentare;
– bere;
– ciocolată şi produse derivate;
– pâine, produse de patiserie, prăjituri, produse de cofetărie, biscuiţi şi alte produse de panificaţie;
– băuturi produse din extracte de plante;
– paste făinoase;
– sare.

ANEXA II: TABELUL DE CORESPONDENŢĂ MENŢIONAT LA ARTICOLUL 58 ALINEATUL (3)

Regulamentul (CE) nr. 509/2006 Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 1 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 2 alineatul (1) litera (a)
Articolul 3 punctul (5)
Articolul 2 alineatul (1) litera (b)
Articolul 3 punctul (3)
Articolul 2 alineatul (1) litera (c)
Articolul 2 alineatul (1) litera (d)
Articolul 3 punctul (2)
Articolul 2 alineatul (2) primul, al doilea şi al treilea
paragraf
Articolul 2 alineatul (2) al patrulea paragraf
Articolul 3 Articolul 22 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 18 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 18 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf
Articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 18 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 43
Articolul 5 alineatul (2) Articolul 42 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) Articolul 19 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) litera (a)
Articolul 19 alineatul (1) litera (a)
Articolul 6 alineatul (1) litera (b)
Articolul 19 alineatul (1) litera (b)
Articolul 6 alineatul (1) litera (c)
Articolul 19 alineatul (1) litera (c)
Articolul 6 alineatul (1) litera (d)
Articolul 6 alineatul (1) litera (e)
Articolul 19 alineatul (1) litera (d)
Articolul 6 alineatul (1) litera (f)
Articolul 7 alineatele (1) şi (2)
Articolul 49 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (3) literele (a) şi (b)
Articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b)
Articolul 7 alineatul (3) litera (c)
Articolul 7 alineatul (3) litera (d)
Articolul 7 alineatul (4) Articolul 49 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (5) Articolul 49 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (6) literele (a), (b) şi (c)
Articolul 49 alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (6) litera (d)
Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (7) Articolul 49 alineatul (5)
Articolul 7 alineatul (8) Articolul 49 alineatul (6)
Articolul 8 alineatul (1) Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2) primul paragraf
Articolul 50 alineatul (2) litera (b)
Articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 51 alineatul (1)
Articolul 9 alineatul (3) Articolul 21 alineatele (1) şi (2)
Articolul 9 alineatul (4) Articolul 52 alineatul (2)
Articolul 9 alineatul (5) Articolul 52 alineatele (3) şi (4)
Articolul 9 alineatul (6) Articolul 51 alineatul (5)
Articolul 10 Articolul 54
Articolul 11 Articolul 53
Articolul 12 Articolul 23
Articolul 13 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (1) Articolul 36 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2) Articolul 46 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (3) Articolul 37 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 15 alineatul (1) Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 15 alineatul (2) Articolul 37 alineatul (2)
Articolul 15 alineatul (3) Articolul 39 alineatul (2)
Articolul 15 alineatul (4) Articolul 36 alineatul (2)
Articolul 16
Articolul 17 alineatele (1) şi (2) Articolul 24 alineatul (1)
Articolul 17 alineatul (3) Articolul 24 alineatul (2)
Articolul 18 Articolul 57
Articolul 19 alineatul (1) litera (a)
Articolul 19 alineatul (1) litera (b) Articolul 49 alineatul (7) al doilea paragraf
Articolul 19 alineatul (1) litera (c) Articolul 49 alineatul (7) primul paragraf
Articolul 19 alineatul (1) litera (d) Articolul 22 alineatul (2)
Articolul 19 alineatul (1) litera (e) Articolul 19 alineatul (1) litera (f)
Articolul 51 alineatul (6) Articolul 54 alineatul (1)
Articolul 19 alineatul (1) litera (g) Articolul 23 alineatul (4)
Articolul 19 alineatul (1) litera (h)
Articolul 19 alineatul (1) punctul (i)
Articolul 19 alineatul (2) Articolul 25 alineatul (1)
Articolul 19 alineatul (3) litera (a)
Articolul 19 alineatul (3) litera (b) Articolul 25 alineatul (2)
Articolul 20 Articolul 47
Articolul 21 Articolul 58
Articolul 22 Articolul 59
Anexa I Anexa I (Partea II)
 Regulamentul (CE) nr. 510/2006  Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1) Articolul 2 alineatele (1) şi (2)
Articolul 1 alineatul (2) Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 1 alineatul (3) Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 2 Articolul 5
Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (1) al doilea şi al treilea
paragraf
Articolul 41 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 3 alineatele (2), (3) şi (4) Articolul 6 alineatele (2), (3) şi (4)
Articolul 4 Articolul 7
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 3 punctul (2) şi articolul 49 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (2) Articolul 49 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (3) Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (4) Articolul 49 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (5) Articolul 49 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (6) Articolul 9
Articolul 5 alineatul (7) Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (8)
Articolul 5 alineatul (9) primul paragraf
Articolul 5 alineatul (9) al doilea paragraf Articolul 49 alineatul (5)
Articolul 5 alineatul (10) Articolul 49 alineatul (6)
Articolul 5 alineatul (11)
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2) primul paragraf Articolul 50 alineatul (2) litera (a)
Articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 52 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (1) Articolul 51 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 7 alineatul (2) Articolul 51 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 7 alineatul (3) Articolul 10
Articolul 7 alineatul (4) Articolul 52 alineatele (2) şi (4)
Articolul 7 alineatul (5) Articolul 51 alineatul (3) şi articolul 52 alineatele (3) şi (4)
Articolul 7 alineatul (6) Articolul 11
Articolul 7 alineatul (7) Articolul 51 alineatul (5)
Articolul 8 Articolul 12
Articolul 9 Articolul 53
Articolul 10 alineatul (1) Articolul 36 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2) Articolul 46 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (3) Articolul 37 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 11 alineatul (1) Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (2) Articolul 37 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (3) Articolul 39 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (4) Articolul 36 alineatul (2)
Articolul 12 Articolul 54
Articolul 13 alineatul (1) Articolul 13 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2) Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (3) Articolul 15 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (4) Articolul 15 alineatul (2)
Articolul 14 Articolul 14
Articolul 15 Articolul 57
Articolul 16 litera (a) Articolul 5 alineatul (4) al doilea paragraf
Articolul 16 litera (b)
Articolul 16 litera (c)
Articolul 16 litera (d) Articolul 49 alineatul (7)
Articolul 16 litera (e)
Articolul 16 litera (f) Articolul 51 alineatul (6)
Articolul 16 litera (g) Articolul 12 alineatul (7)
Articolul 16 litera (h)
Articolul 16 litera (i) Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 16 litera (j)
Articolul 16 litera (k) Articolul 54 alineatul (2)
Articolul 17 Articolul 16
Articolul 18 Articolul 47
Articolul 19 Articolul 58
Articolul 20 Articolul 59
Anexa I şi anexa II Anexa I (Partea I)

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 343L din data de 14 decembrie 2012

Regulamentul C.E. nr. 110 /2008

REGULAMENTUL (CE) NR. 110/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95, având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, întrucât:

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de stabilire a normelor generale cu privire la definirea, desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase şi Regulamentul (CEE) nr. 1014/90 al Comisiei din 24 aprilie 1990 de stabilire a normelor de aplicare privind definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase şi-au dovedit eficacitatea în reglementarea sectorului băuturilor spirtoase. Cu toate acestea, în lumina experienţei recente, este necesară clarificarea normelor aplicabile în domeniul definirii, al desemnării, al prezentării şi al etichetării băuturilor spirtoase, precum şi în domeniul protecţiei indicaţiilor geografice ale anumitor băuturi spirtoase, ţinând cont, în acelaşi timp, şi de metodele tradiţionale de producţie. Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 ar trebui abrogat şi înlocuit.

(2) Sectorul băuturilor spirtoase este important pentru consumatori, pentru producători şi pentru sectorul agricol din cadrul Comunităţii. Măsurile aplicabile sectorului băuturilor spirtoase ar trebui să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor, la prevenirea practicilor dolosive, la obţinerea transparenţei pieţei şi a unei concurenţe loiale. În acest mod, măsurile ar trebui să protejeze reputaţia pe care băuturile spirtoase comunitare au dobândit-o în cadrul Comunităţii şi pe piaţa mondială, ţinând în continuare seama de practicile tradiţionale utilizate la fabricarea băuturilor spirtoase, precum şi de cererea crescândă de protecţie şi informare a consumatorilor. Inovarea tehnologică ar trebui, de asemenea, luată în considerare, pentru categoriile pentru care această inovare duce la îmbunătăţirea calităţii, fără a afecta caracterul tradiţional al băuturilor spirtoase în cauză.

(3) Producţia de băuturi spirtoase constituie un debuşeu important pentru produsele agricole comunitare. Această legătură strânsă cu sectorul agricol ar trebui să fie subliniată de cadrul de reglementare.

(4) Pentru a asigura o abordare mai sistematică a legislaţiei care reglementează băuturile spirtoase, prezentul regulament ar trebui să stabilească criterii bine definite pentru producţia, desemnarea, prezentarea şi etichetarea băuturilor spirtoase, precum şi cu privire la protecţia indicaţiilor geografice.

(5) În interesul consumatorilor, prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor băuturilor spirtoase introduse pe piaţă în Comunitate, indiferent dacă sunt produse în Comunitate sau în ţări terţe. În vederea exportului unor băuturi spirtoase de înaltă calitate şi pentru a menţine şi a îmbunătăţi reputaţia băuturilor spirtoase comunitare pe piaţa mondială, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, unor astfel de băuturi produse în Comunitate pentru export. Prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, folosirii alcoolului etilic sau a distilatelor de origine agricolă în producţia de băuturi alcoolice şi utilizării denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea şi etichetarea produselor alimentare. În cazuri excepţionale în care legislaţia unei ţări terţe importatoare o impune, prezentul regulament ar trebui să permită acordarea unei derogări de la dispoziţiile anexelor I şi II la prezentul regulament în conformitate cu procedura de reglementare cu control

(6) În general, prezentul regulament ar trebui să se concentreze în continuare asupra definiţiilor băuturilor spirtoase care ar trebui să fie clasificate pe categorii. Aceste definiţii ar trebui să respecte în continuare practicile tradiţionale de calitate, dar ar trebui completate sau actualizate în cazul în care definiţiile anterioare lipsesc sau sunt insuficiente sau în cazul în care asemenea definiţii pot fi îmbunătăţite ca urmare a dezvoltării tehnologice.

(7) Pentru a ţine cont de aşteptările consumatorilor în ceea ce priveşte materiile prime utilizate pentru vodcă, în special în statele membre cu o tradiţie în producerea acesteia, ar trebui să se prevadă obligaţia de a furniza informaţii adecvate cu privire la materiile prime utilizate în cazul în care vodca este produsă din materii prime de origine agricolă, altele decât cereale şi/sau cartofi.

(8) În plus, alcoolul etilic utilizat la fabricarea băuturilor spirtoase şi a altor băuturi alcoolice ar trebui să fie exclusiv de origine agricolă, pentru a răspunde aşteptărilor consumatorilor şi a se conforma practicilor tradiţionale. Acest lucru ar trebui să asigure şi o piaţă de desfacere pentru produsele agricole de bază

(9) Având în vedere importanţa şi complexitatea sectorului băuturilor spirtoase, este necesar să se prevadă măsuri specifice privind desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase, care să depăşească nivelul normelor orizontale instituite prin Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora. Aceste măsuri specifice ar trebui, de asemenea, să împiedice utilizarea improprie a termenului „băutură spirtoasă” şi a denumirilor băuturilor spirtoase pentru produse care nu respectă definiţiile prevăzute în prezentul regulament.

(10) Deşi este important să se asigure că, în general, perioada de maturare sau vechimea se referă numai la cel mai nou ingredient alcoolic, prezentul regulament ar trebui să permită o derogare pentru a ţine seama de procedeele tradiţionale de învechire reglementate de către statele membre.

(11) În conformitate cu tratatul, la punerea în aplicare a unei politici privind calitatea şi pentru a permite existenţa unui nivel ridicat de calitate al băuturilor spirtoase şi diversitate în cadrul sectorului, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta norme mai stricte decât cele stabilite prin prezentul regulament, privind producerea, desemnarea, prezentarea şi etichetarea băuturilor spirtoase produse pe propriul lor teritoriu.

(12) Directiva 88/388/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind aromele utilizate în produsele alimentare şi materiile sursă pentru producerea acestora se aplică băuturilor spirtoase. Prin urmare, este necesar să se stabilească în prezentul regulament norme care nu sunt deja prevăzute în directiva respectivă.

(13) Este important să se ţină seama în mod adecvat de dispoziţiile Acordului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS”), în special ale articolelor 22 şi 23, şi de dispoziţiile Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, care sunt parte integrantă a Acordului de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului.

(14) Având în vedere că Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare nu se aplică băuturilor spirtoase, normele privind protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase ar trebui să fie stabilite prin prezentul regulament. Indicaţiile geografice ar trebui înregistrate, identificând băuturile spirtoase ca avându-şi originea pe teritoriul unei ţări sau într-o regiune sau localitate de pe teritoriul respectiv, în cazul în care o anumită calitate, reputaţie sau altă caracteristică a băuturii spirtoase  poate fi atribuită în mod esenţial originii sale geografice.

(15) Prezentul regulament ar trebui să stabilească o procedură nediscriminatorie pentru înregistrarea, respectarea, modificarea şi eventuala anulare a indicaţiilor geografice din ţările terţe sau ţări ale Uniunii Europene, în conformitate cu Acordul TRIPS, recunoscând totodată statutul special al indicaţiilor geografice recunoscute.

(16) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei.

(17) În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită: să acorde derogări de la anumite părţi ale prezentului regulament în cazul în care dreptul unei ţări importatoare impune acest lucru; să stabilească un nivel maxim de îndulcire pentru completarea gustului; să acorde o derogare de la normele care reglementează indicarea unei perioade de maturare sau a vechimii; să adopte decizii privind cererile de înregistrare, privind anularea sau retragerea indicaţiilor geografice, precum şi privind modificarea dosarului tehnic; să modifice lista definiţiilor şi a cerinţelor tehnice, definiţiile băuturilor spirtoase clasificate pe categorii şi lista indicaţiilor geografice înregistrate şi să deroge de la procedura care reglementează înregistrarea indicaţiilor geografice şi modificarea dosarului tehnic. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, printre altele prin eliminarea unor astfel de elemente sau prin completarea prezentului regulament cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(18) Tranziţia de la normele prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 la cele prevăzute în prezentul regulament poate crea dificultăţi care nu sunt soluţionate în prezentul regulament. Măsurile necesare în vederea acestei tranziţii, precum şi măsurile necesare pentru soluţionarea problemelor practice specifice din sectorul băuturilor spirtoase ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE.

(19) Pentru a facilita tranziţia de la normele prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 1576/89, fabricarea băuturilor spirtoase în temeiul regulamentului respectiv ar trebui permisă în primul an de aplicare a prezentului regulament. Ar trebui prevăzută, de asemenea, comercializarea stocurilor existente până la epuizarea acestora,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE, DEFINIŢII ŞI CATEGORII DE
BĂUTURI SPIRTOASE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabileşte norme privind definirea, desemnarea, prezentarea şi etichetarea băuturilor spirtoase, precum şi privind protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase.

(2) Prezentul regulament se aplică tuturor băuturilor spirtoase introduse pe piaţă în Comunitate, indiferent dacă sunt produse în Comunitate sau în ţări terţe, precum şi celor produse în Comunitate pentru export. Prezentul regulament se aplică, de asemenea, utilizării alcoolului etilic şi/sau a distilatelor de origine agricolă la fabricarea băuturilor alcoolice şi utilizării denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea şi etichetarea produselor alimentare.

(3) În cazuri excepţionale în care dreptul ţării terţe importatoare impune acest lucru, se poate acorda o derogare de la dispoziţiile anexelor I şi II la prezentul regulament, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3).

Articolul 2

Definiţia băuturii spirtoase

(1) În sensul prezentului regulament, „băutură spirtoasă” înseamnă băutura alcoolică:

(a) destinată consumului uman;
(b) având caracteristici organoleptice specifice;
(c) având o concentraţie alcoolică de minimum 15 % vol.;
(d) care a fost produsă:

  1.  fie direct:

– prin distilarea, cu sau fără adaos de arome, a unor produse fermentate natural;

– prin macerarea sau printr-o procesare similară a materialelor vegetale în alcool etilic de origine agricolă şi/sau distilate de origine agricolă, şi/sau băuturi spirtoase în sensul prezentului regulament;

– prin adăugarea de arome, zahăr sau alte produse edulcorante menţionate în anexa I punctul 3 şi/sau de alte produse agricole şi/sau alimente în alcool etilic de origine agricolă şi/sau în distilate de origine agricolă şi/sau în băuturi spirtoase, în sensul prezentului regulament;

    2.    fie din amestecul unei băuturi spirtoase cu una sau mai multe dintre următoarele:

– alte băuturi spirtoase;

– alcool etilic de origine agricolă sau distilate de origine agricolă;

– alte băuturi alcoolice;

– băuturi.

(2) Cu toate acestea, băuturile ce intră sub incidenţa codurilor NC 2203, 2204, 2205, 2206 şi 2207 nu sunt considerate băuturi spirtoase.

(3) Concentraţia alcoolică minimă prevăzută la alineatul (1) litera (c) nu aduce atingere definiţiei produsului din categoria 41 din anexa II.

(4) În sensul prezentului regulament definiţiile şi cerinţele tehnice sunt stabilite în anexa I.

Articolul 3

Originea alcoolului etilic

(1) Alcoolul etilic folosit la fabricarea băuturilor spirtoase şi a tuturor componentelor acestora trebuie să fie de origine exclusiv agricolă, în sensul anexei I la tratat.

(2) Alcoolul etilic folosit la fabricarea băuturilor spirtoase trebuie să respecte definiţia prevăzută la punctul 1 din anexa I la prezentul regulament.

(3) Alcoolul etilic folosit la diluarea sau dizolvarea coloranţilor, a aromelor sau a oricăror alţi aditivi autorizaţi utilizaţi la prepararea băuturilor spirtoase trebuie să fie alcool etilic de origine agricolă.

(4) Băuturile alcoolice nu conţin alcool de origine sintetică, nici alt alcool care nu este de origine agricolă în sensul anexei I la tratat.

Articolul 4

Categorii de băuturi spirtoase

Băuturile spirtoase se clasifică în categorii în conformitate cu definiţiile prevăzute în anexa II.

Articolul 5

Norme generale privind categoriile de băuturi spirtoase

(1) Fără a aduce atingere normelor specifice stabilite pentru fiecare dintre categoriile numerotate de la 1 la 14 din anexa II, băuturile spirtoase definite în respectiva anexă:

  • sunt fabricate prin fermentare alcoolică şi distilare, exclusiv din materiile prime prevăzute în definiţia corespunzătoare băuturii spirtoase în cauză;
  • nu au adaosuri de alcool, astfel cum este definit la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu;
  •  nu conţin adaosuri de substanţe aromatizante;
  • conţin numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea;
  • sunt îndulcite doar pentru a completa gustul final al produsului, în conformitate cu anexa I punctul 3. Nivelul maxim al produselor utilizate pentru completarea gustului, enumerate în anexa I punctul (3) literele (a)-(f), se stabileşte în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3). Se ţine seama de legislaţia specifică din statele membre.

(2) Fără a aduce atingere normelor specifice stabilite pentru fiecare dintre categoriile numerotate de la 15 la 46 în anexa II, băuturile spirtoase definite în respectiva anexă pot:

  • să fie obţinute din orice materie primă menţionată în anexa I la tratat;
  • să conţină adaosuri de alcool în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I la prezentul regulament;
  • să conţină substanţe şi preparate aromatizante naturale sau identic naturale astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii) şi la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE;
  • să conţină coloranţi astfel cum sunt definiţi la punctul 10 din anexa I la prezentul regulament;
  • să fie îndulcite pentru a corespunde anumitor caracteristici specifice ale produselor şi în conformitate cu punctul 3 din anexa I la prezentul regulament şi ţinând seama de legislaţia specifică din statele membre.

(3) Fără a aduce atingere normelor specifice stabilite în anexa II, alte băuturi spirtoase care nu îndeplinesc cerinţele categoriilor 1-46 pot:

  • să fie obţinute din orice materie primă agricolă menţionată în anexa I la tratat şi/sau din orice produs alimentar adecvat consumului uman;
  • să conţină adaosuri de alcool astfel cum este definit la punctul 5 din anexa I la prezentul regulament;
  • să conţină una sau mai multe arome astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 88/ 388/CEE;
  • să conţină coloranţi astfel cum sunt definiţi la punctul 10 din anexa I la prezentul regulament;
  • să fie îndulcite pentru a corespunde anumitor caracteristici specifice ale produselor şi în conformitate cu punctul 3 din anexa I la prezentul regulament.

Articolul 6

Legislaţia statelor membre

(1) În aplicarea unei politici de calitate pentru băuturile spirtoase produse pe propriul lor teritoriu, în special pentru indicaţiile geografice înregistrate în anexa III sau pentru instituirea unor noi indicaţii geografice, statele membre pot stabili norme mai stricte decât cele din anexa II privind producerea, desemnarea, prezentarea şi etichetarea, în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar.

(2) Statele membre nu interzic şi nu restricţionează importul, vânzarea sau consumul de băuturi spirtoase care respectă cerinţele prezentului regulament.

CAPITOLUL II

DESEMNAREA, PREZENTAREA ŞI ETICHETAREA
BĂUTURILOR SPIRTOASE

Articolul 7

Definiţii

În sensul prezentului regulament, termenii „desemnare”, „prezentare” şi „etichetare” sunt definiţi în anexa I punctele 14, 15 şi 16.

Articolul 8

Denumirea de vânzare

În conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/13/CE, denumirea sub care este comercializată o băutură spirtoasă („denumirea de vânzare”) face obiectul dispoziţiilor stabilite în prezentul capitol.

Articolul 9

Norme specifice privind denumirile de vânzare

(1) Băuturile spirtoase care îndeplinesc cerinţele pentru produsele definite la categoriile 1-46 din anexa II poartă pentru desemnarea, prezentarea şi etichetarea lor denumirea de vânzare care le-a fost atribuită prin respectiva anexă.

(2) Băuturile spirtoase care corespund definiţiei stabilite la articolul 2, dar care nu îndeplinesc cerinţele necesare pentru a fi incluse în categoriile 1-46 din anexa II, poartă pentru descrierea, prezentarea şi etichetarea lor denumirea de vânzare „băutură spirtoasă”. Fără a aduce atingere alineatului (5) al prezentului articol, această denumire de vânzare nu poate fi înlocuită sau modificată.

(3) În cazul în care o băutură spirtoasă se încadrează în definiţia mai multor categorii de băuturi spirtoase din anexa II, aceasta poate fi comercializată sub una sau mai multe din denumirile enumerate în anexa II pentru categoriile în cauză.

(4) Fără a aduce atingere alineatului (9) din prezentul articol şi articolului 10 alineatul (1), denumirile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt utilizate pentru a desemna sau a prezenta în vreun fel orice alte băuturi decât băuturile spirtoase pentru care respectivele denumiri sunt enumerate în anexa II şi înregistrate în anexa III.

(5) Denumirile de vânzare pot fi completate sau înlocuite cu una dintre indicaţiile geografice înregistrate în anexa III şi în conformitate cu capitolul III sau pot fi completate, în conformitate cu dispoziţiile naţionale, de o altă indicaţie geografică, cu condiţia ca acest lucru să nu inducă în eroare consumatorul.

(6) Indicaţiile geografice înregistrate în anexa III pot fi completate numai:

  • cu termeni utilizaţi deja la 20 februarie 2008 în cazul indicaţiilor geografice recunoscute în sensul articolului 20; sau
  • în conformitate cu dosarul tehnic corespunzător prevăzut la articolul 17 alineatul (1).

(7) O băutură alcoolică care nu corespunde uneia dintre definiţiile enumerate la categoriile 1-46 din anexa II nu este desemnată, prezentată sau etichetată prin asocierea unor cuvinte sau formule, cum ar fi „gen”, „tip”, „fel”, „stil”, „fabricare”, „aromă” sau orice alte menţiuni asemănătoare, cu una dintre denumirile de vânzare prevăzute în prezentul regulament şi/sau indicaţiile geografice înregistrate în anexa III.

(8) Nicio marcă, denumire sau denumire inventivă nu se poate substitui denumirii de vânzare a unei băuturi spirtoase.

(9) Denumirile prevăzute în categoriile 1-46 din anexa II pot fi incluse într-o listă de ingrediente pentru produse alimentare cu condiţia ca lista să fie în conformitate cu Directiva 2000/13/CE.

Articolul 10

Norme specifice privind utilizarea denumirilor de vânzare
şi a indicaţiilor geografice

(1) Fără a aduce atingere Directivei 2000/13/CE, utilizarea unui termen enumerat în categoriile 1-46 din anexa II sau a unei indicaţii geografice înregistrate în anexa III într-un termen compus sau aluzia, în prezentarea unui produs alimentar, la oricare dintre termenii şi indicaţiile geografice respective este interzisă, cu excepţia cazului în care alcoolul provine exclusiv din băutura (băuturile) spirtoasă (spirtoase) la care se face referire.

(2) Este interzisă, de asemenea, utilizarea unui termen compus astfel cum este menţionat la alineatul (1), în cazul în care o băutură spirtoasă a fost diluată astfel încât concentraţia alcoolică este diminuată sub nivelul concentraţiei minime specificate în definiţia băuturii spirtoase respective.

(3) Prin derogare de la alineatul (1), dispoziţiile prezentului regulament nu afectează posibila utilizare a termenilor „amer” sau „bitter” pentru produsele care nu sunt reglementate de prezentul regulament.

(4) Prin derogare de la alineatul (1) şi pentru a ţine cont de metodele stabilite de fabricare, termenii compuşi enumeraţi la categoria 32 litera (d) din anexa II pot fi utilizaţi în prezentarea lichiorurilor produse în Comunitate în condiţiile prevăzute la categoria respectivă.

Articolul 11

Desemnarea, prezentarea şi etichetarea amestecurilor

(1) O băutură spirtoasă menţionată în categoriile 1-14 din anexa II la care s-a adăugat alcool, astfel cum este definit la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu, poartă denumirea de vânzare de „băutură spirtoasă”. Aceasta nu poate purta, sub nicio formă, o denumire rezervată în categoriile 1-14.

(2) În cazul în care una dintre băuturile spirtoase enumerate la categoriile 1-46 din anexa II este amestecată cu:

  • una sau mai multe băuturi spirtoase; şi/sau
  • unul sau mai multe distilate de origine agricolă, aceasta poartă denumirea de vânzare de „băutură spirtoasă”. Această denumire de vânzare este indicată clar şi vizibil, bine
    poziţionată pe etichetă şi nu poate fi înlocuită sau modificată.

(3) Alineatul (2) nu se aplică desemnării, prezentării sau etichetării unui amestec menţionat la alineatul în cauză, în cazul în care acesta se încadrează în una dintre definiţiile stabilite la categoriile 1-46 din anexa II.

(4) Fără a aduce atingere Directivei 2000/13/CE, desemnarea, prezentarea sau etichetarea băuturilor spirtoase rezultate din amestecurile menţionate la alineatul (2) al prezentului articol poate cuprinde unul sau mai mulţi dintre termenii menţionaţi în anexa II numai în cazul în care termenul în cauză nu face parte din denumirea de vânzare, ci este doar indicat în acelaşi câmp vizual în lista tuturor ingredientelor alcoolice conţinute în amestec, precedată de termenii „băutură spirtoasă obţinută dintr-un amestec”.

Termenii „băutură spirtoasă obţinută dintr-un amestec” figurează pe etichetă cu caractere uniforme, de acelaşi font şi de aceeaşi culoare ca cele utilizate pentru denumirea de vânzare. Dimensiunea caracterelor nu depăşeşte jumătate din dimensiunea caracterelor utilizate pentru denumirea de vânzare.

(5) În etichetarea şi prezentarea amestecurilor menţionate la alineatul (2) şi care intră sub incidenţa condiţiei prevăzute la alineatul (4) de a enumera ingredientele alcoolice, proporţia fiecărui ingredient alcoolic se exprimă ca procentaj, în ordinea descrescătoare a cantităţilor utilizate. Această proporţie este egală cu procentajul în volum de alcool pur pe care îl reprezintă în volumul total de alcool pur al amestecului.

Articolul 12

Norme specifice privind desemnarea, prezentarea şi
etichetarea băuturilor spirtoase

(1) În cazul în care desemnarea, prezentarea sau etichetarea unei băuturi spirtoase indică materia primă utilizată la fabricarea alcoolului etilic de origine agricolă, fiecare alcool agricol utilizat se menţionează în ordinea descrescătoare a cantităţilor folosite.

(2) Desemnarea, prezentarea sau etichetarea unei băuturi spirtoase poate fi completată cu termenul „combinare”, „combinaţie” sau „combinat” doar în cazul în care băutura spirtoasă a fost supusă operaţiunii de combinare, astfel cum este definită în anexa I punctul 7.

(3) Fără a aduce atingere vreunei derogări adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3), perioada de maturare sau vechimea poate fi indicată în desemnarea, prezentarea sau etichetarea unei băuturi spirtoase numai în cazul în care se referă la cea mai nouă componentă alcoolică şi cu condiţia ca băutura spirtoasă să fie maturată sub control fiscal sau sub un control care oferă garanţii echivalente.

Articolul 13

Interzicerea capsulelor şi a foliilor pe bază de plumb

Băuturile spirtoase nu sunt păstrate în vederea vânzării şi nici introduse pe piaţă în recipiente prevăzute cu dispozitive de închidere acoperite cu folii sau capsule pe bază de plumb.

Articolul 14

Limbajul utilizat în desemnarea, prezentarea şi etichetarea
băuturilor spirtoase

(1) Informaţiile prevăzute în prezentul regulament figurează într-una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene, în aşa fel încât consumatorul final să poată înţelege cu uşurinţă fiecare informaţie, cu excepţia cazului în care informaţiile îi sunt furnizate consumatorului prin alte mijloace.

(2) Termenii cu caractere cursive din anexa II şi indicaţiile geografice înregistrate în anexa III nu se traduc nici pe etichetă, nici în prezentarea băuturii spirtoase.

(3) În cazul băuturilor spirtoase originare din ţări terţe, utilizarea unei limbi oficiale a ţării terţe în care a fost fabricată băutura spirtoasă este autorizată în cazul în care informaţiile prevăzute în prezentul regulament figurează şi într-o limbă oficială a Uniunii Europene, astfel încât consumatorul final să poată înţelege cu uşurinţă fiecare informaţie.

(4) Fără a aduce atingere alineatului (2), în cazul băuturilor spirtoase fabricate în Comunitate şi destinate exportului, informaţiile prevăzute în prezentul regulament pot fi repetate într-o altă limbă decât limbile oficiale ale Uniunii Europene.

CAPITOLUL III

INDICAŢII GEOGRAFICE

Articolul 15

Indicaţii geografice

(1) În sensul prezentului regulament, o indicaţie geografică este o indicaţie care identifică o băutură spirtoasă ca avându-şi originea pe teritoriul unei ţări sau într-o regiune sau o localitate de pe teritoriul respectiv, în cazul în care o anumită calitate, reputaţie sau altă caracteristică a băuturii spirtoase poate fi atribuită, în mod esenţial, originii sale geografice.

(2) Indicaţiile geografice menţionate la alineatul (1) sunt înregistrate în anexa II.

(3) Indicaţiile geografice înregistrate în anexa III nu pot deveni generice. Denumirile care au devenit generice nu pot fi înregistrate în anexa III. O denumire care a devenit generică înseamnă denumirea unei băuturi spirtoase care, deşi are legătură cu locul sau regiunea în care produsul în cauză a fost iniţial fabricat sau introdus pe piaţă, a devenit denumirea comună a unei băuturi spirtoase în Comunitate.

(4) Băuturile spirtoase care poartă o indicaţie geografică înregistrată în anexa III trebuie să respecte toate specificaţiile din dosarul tehnic prevăzut în temeiul articolului 17 alineatul (1).

Articolul 16

Protecţia indicaţiilor geografice

Fără a aduce atingere articolului 10, indicaţiile geografice înregistrate în anexa III sunt protejate împotriva:

a)  oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte pentru produse care nu intră sub incidenţa înregistrării, în măsura în care produsele în cauză sunt comparabile cu băutura spirtoasă înregistrată sub indicaţia geografică respectivă sau în măsura în care această utilizare exploatează reputaţia indicaţiei geografice înregistrate;

b)  oricărei uzurpări, imitaţii sau evocări, chiar dacă este indicată originea reală a produsului sau dacă indicaţia geografică este utilizată în traducere sau însoţită de o formulă cum ar fi „gen”, „tip”, „fel”, „stil”, „fabricare”, „aromă” sau alt termen asemănător;

c) oricărei alte indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale, prezente în desemnarea, prezentarea sau etichetarea produsului, care este susceptibilă să dea o impresie falsă în privinţa originii acestuia;

d) oricărei alte practici care poate induce în eroare consumatorul în privinţa originii reale a produsului.

Articolul 17

Înregistrarea indicaţiilor geografice

(1) Cererile de înregistrare a unor indicaţii geografice în anexa III sunt prezentate Comisiei în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene sau însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi. Aceste cereri trebuie să fie motivate corespunzător şi să includă un dosar tehnic care stabileşte cerinţele pe care trebuie să le respecte băutura spirtoasă în cauză.

(2) În ceea ce priveşte indicaţiile geografice din cadrul Comunităţii, cererea menţionată la alineatul (1) este prezentată de către statul membru de origine a băuturii spirtoase.

(3) În ceea ce priveşte indicaţiile geografice dintr-o ţară terţă, cererea menţionată la alineatul (1) se transmite Comisiei, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor ţării terţe în cauză şi include dovezi care demonstrează că denumirea în cauză este protejată în ţara sa de origine.

(4) Dosarul tehnic menţionat la alineatul (1) include cel puţin următoarele specificaţii de bază:

a) denumirea şi categoria băuturii spirtoase, inclusiv indicaţia geografică;

b) o descriere a băuturii spirtoase care să includă principalele caracteristici fizice, chimice şi/sau organoleptice ale produsului, precum şi caracteristicile specifice ale băuturii spirtoase, comparativ cu categoria relevantă;

c) definirea ariei geografice în cauză;

d) o descriere a metodei de obţinere a băuturii spirtoase şi, dacă este cazul, a metodelor locale autentice şi constante;

e) detalii care să justifice legătura cu mediul geografic sau cu originea geografică;

f) orice cerinţe stabilite de Comunitate şi/sau dispoziţii naţionale şi/sau regionale;

g) numele şi adresa solicitantului;

h) orice completare a indicaţiei geografice şi/sau orice normă de etichetare specifică, în conformitate cu dosarul tehnic relevant.

(5) Comisia verifică, în termen de douăsprezece luni de la data prezentării cererii menţionate la alineatul (1), dacă respectiva cerere este în conformitate cu prezentul regulament.

(6) În cazul în care Comisia constată că cererea menţionată la alineatul (1) este în conformitate cu prezentul regulament, specificaţiile de bază din dosarul tehnic menţionat la alineatul (4) sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.

(7) În termen de şase luni de la data publicării dosarului tehnic, orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim se poate opune înregistrării indicaţiei geografice în anexa III pe motiv de nerespectare a condiţiilor prevăzute în prezentul regulament. Opoziţia, care trebuie să fie motivată corespunzător, se redactează în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene sau este însoţită de o traducere în una dintre aceste limbi.

(8) Comisia ia decizia de înregistrare a indicaţiei geografice în anexa III în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3), ţinând seama de orice opoziţie formulată în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol. Decizia în cauză se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.

Articolul 18

Anularea unei indicaţii geografice

În cazul în care nu mai este asigurată conformitatea cu specificaţiile prezente în dosarul tehnic, Comisia ia o decizie de anulare a înregistrării în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3). Această decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.

Articolul 19

Indicaţii geografice omonime

O indicaţie geografică omonimă care îndeplineşte cerinţele din prezentul regulament se înregistrează ţinându-se cont în mod corespunzător de utilizarea locală şi tradiţională şi de riscul efectiv de confuzie, în special:

– o denumire omonimă care creează consumatorului impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este literal corectă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea efectivă de origine a băuturii spirtoase în cauză;

– utilizarea unei indicaţii geografice înregistrate omonime este condiţionată de existenţa unei distincţii clare, în practică, între indicaţia omonimă înregistrată ulterior şi denumirea deja înregistrată, având în vedere necesitatea de a trata în mod echitabil producătorii interesaţi şi de a nu
induce în eroare consumatorii.

Articolul 20

Indicaţii geografice recunoscute

(1) Pentru fiecare indicaţie geografică înregistrată în anexa III la 20 februarie 2008, statele membre prezintă Comisiei un dosar tehnic, astfel cum este prevăzut la articolul 17 alineatul (1), până la 20 februarie 2015.

(2) Statele membre se asigură că dosarul tehnic respectiv este pus la dispoziţia publicului.

(3) În cazul în care dosarul tehnic nu a fost prezentat Comisiei până la 20 februarie 2015, Comisia elimină indicaţia geografică din anexa III, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3).

Articolul 21

Modificarea dosarului tehnic

Procedura prevăzută la articolul 17 se aplică, mutatis mutandis, în cazul în care dosarul tehnic menţionat la articolul 17 alineatul (1) şi la articolul 20 alineatul (1) urmează să fie modificat.

Articolul 22

Verificarea conformităţii cu specificaţiile din dosarul tehnic 

(1) În ceea ce priveşte indicaţiile geografice din cadrul Comunităţii, verificarea conformităţii cu specificaţiile din dosarul tehnic, înainte de introducerea produsului pe piaţă, este asigurată de:

– una sau mai multe autorităţi competente menţionate la articolul 24 alineatul (1); şi/sau

– unul sau mai multe organisme de control, în sensul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, care acţionează ca organism de certificare a produselor.

Fără a aduce atingere legislaţiei naţionale, costurile unei asemenea verificări a conformităţii cu specificaţiile din dosarul tehnic sunt suportate de către operatorii care fac obiectul controalelor în cauză.

(2) În ceea ce priveşte indicaţiile geografice dintr-o ţară terţă, verificarea conformităţii cu specificaţiile din dosarul tehnic, înainte de introducerea produsului pe piaţă, este asigurată de:

– una sau mai multe autorităţi publice desemnate de ţara terţă în cauză; şi/sau

– unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.

(3) Organismele de certificare a produselor menţionate la alineatele (1) şi (2) trebuie să respecte norma europeană EN 45011 sau ghidul ISO/CEI 65 (Cerinţe generale pentru organismele care operează sisteme de certificare a produselor) şi, de la 1 mai 2010, trebuie să fie acreditate în conformitate cu acestea.

(4) În cazul în care autorităţile sau organismele menţionate la alineatele (1) şi (2) aleg să verifice conformitatea cu specificaţiile din dosarul tehnic, acestea oferă garanţii corespunzătoare de obiectivitate şi imparţialitate şi au la dispoziţie personalul calificat şi resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor lor.

Articolul 23

Legătura dintre mărci şi indicaţiile geografice

(1) Înregistrarea unei mărci care conţine sau este constituită dintr-o indicaţie geografică înregistrată în anexa III este refuzată sau invalidată în cazul în care utilizarea acesteia ar avea drept rezultat oricare dintre situaţiile menţionate la articolul 16.

(2) Ţinând cont în mod corespunzător de dispoziţiile dreptului comunitar, marca a cărei utilizare corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 16 şi care a fost depusă, înregistrată sau recunoscută prin utilizarea sa cu bună-credinţă pe teritoriul comunitar, în cazul în care această posibilitate este prevăzută în legislaţia aplicabilă, fie înainte de data protejării indicaţiei geografice în ţara de origine, fie înainte de 1 ianuarie 1996, poate continua să fie utilizată în pofida înregistrării unei indicaţii geografice, cu condiţia să nu existe motive de invalidare sau revocare a mărcii respective în conformitate cu Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci sau cu Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din
20 decembrie 1993 privind marca comunitară.

(3) O indicaţie geografică nu se înregistrează în cazul în care, date fiind reputaţia şi renumele unei mărci, precum şi durata utilizării sale în Comunitate, înregistrarea este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a produsului.

CAPITOLUL IV

DISPOZIŢII GENERALE, TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 24

Controlul şi protecţia băuturilor spirtoase

(1) Statele membre sunt responsabile de controlul băuturilor spirtoase. Acestea iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea dispoziţiilor prezentului regulament şi, în special, desemnează autoritatea sau autorităţile competente responsabile cu controalele în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor instituite prin prezentul regulament în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2) Statele membre şi Comisia îşi comunică reciproc informaţiile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.

(3) Comisia asigură, prin consultare cu statele membre, aplicarea uniformă a prezentului regulament şi, în cazul în care este necesar, adoptă măsuri în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 25 alineatul (2).

Articolul 25

Comitetul

(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru băuturi spirtoase.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/ 468/CE se stabileşte la trei luni.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5a şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Articolul 26

Modificarea anexelor

Anexele se modifică în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3).

Articolul 27

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 25 alineatul (2).

Articolul 28

Măsuri tranzitorii şi alte măsuri specifice

(1) În conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3), se adoptă măsuri de modificare a prezentului regulament, dacă este cazul:

a) pentru a facilita, până la 20 februarie 2011, tranziţia de la normele prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 la cele instituite prin prezentul regulament;

b)  pentru a stabili derogări de la articolele 17 şi 22, în cazuri justificate corespunzător;

c) pentru a institui un simbol comunitar pentru indicaţii geografice în sectorul băuturilor spirtoase.

(2) În conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 25 alineatul (2), se adoptă măsuri, după caz, pentru a soluţiona probleme practice specifice, ca, de exemplu, prin instituirea obligaţiei, în anumite cazuri, de a menţiona locul de fabricaţie pe etichetă, pentru a evita inducerea în eroare a consumatorului şi pentru a menţine şi a dezvolta metode comunitare de referinţă pentru analiza băuturilor spirtoase.

(3) Băuturile spirtoase care nu respectă cerinţele prezentului regulament pot fi produse în continuare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 până la 20 mai 2009. Băuturile spirtoase care nu îndeplinesc cerinţele prezentului regulament, dar care au fost produse în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 înainte de 20 februarie 2008 sau până la 20 mai 2009 pot fi introduse pe piaţă în continuare, până la epuizarea stocurilor.

Articolul 29

Abrogare

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 se abrogă. Trimiterile la regulamentul  abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

(2) Regulamentele (CEE) nr. 2009/92, (CE) nr. 1267/94 şi (CE) nr. 2870/2000 ale Comisiei se aplică în continuare.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 20 mai 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 15 ianuarie 2008.

Pentru Parlamentul European                                                                   Pentru Consiliu
Preşedintele H.-G. PÖTTERING                                                       Preşedintele J. LENARČIČ

ANEXA I

DEFINIŢII ŞI CERINŢE TEHNICE

Definiţiile şi cerinţele tehnice, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 alineatul (4) şi la articolul 7 sunt următoarele:

1. Alcool etilic de origine agricolă

   Alcoolul etilic de origine agricolă are următoarele proprietăţi:

a) caracteristici organoleptice: niciun gust detectabil altul decât cel al materiei prime folosite;

b) concentraţia alcoolică minimă în volum: 96,0 % vol.;

c) valori maxime ale elementelor reziduale:

i) aciditatea totală, exprimată în grame de acid acetic per hectolitru de alcool 100 % vol.: 1,5;

ii) esteri exprimaţi în grame de acetat de etil per hectolitru de alcool 100 % vol.: 1,3;

iii) aldehide exprimate în grame de acetaldehidă per hectolitru de alcool 100 % vol.: 0,5;

iv) alcooluri superioare exprimate în grame de 2-metil 1-propanol per hectolitru de alcool 100 % vol.: 0,5;

v) metanol exprimat în grame per hectolitru de alcool 100 % vol.: 30;

vi) extract sec exprimat în grame per hectolitru de alcool 100 % vol.: 1,5;

vii) baze azotate volatile exprimate în grame de azot per hectolitru de alcool 100 % vol.: 0,1;

viii) furfurol: nedetectabil.

2. Distilat de origine agricolă

    Prin distilat de origine agricolă se înţelege lichidul alcoolic obţinut prin distilarea, după fermentarea alcoolică, a unuia sau a mai multor produse agricole menţionate în anexa I la tratat, care nu prezintă nici caracteristicile alcoolului etilic, nici cele ale unei băuturi spirtoase, dar care păstrează aroma şi gustul materiei (materiilor) prime utilizate.

În cazul în care se face referire la materia primă utilizată, distilatul trebuie să fie obţinut exclusiv din materia primă respectivă.

3. Îndulcirea

Prin îndulcire se înţelege procesul care constă în folosirea, la prepararea băuturilor spirtoase, a unuia sau a mai multora dintre următoarele produse:

a) zahăr semi alb, zahăr alb, zahăr extra alb, dextroză, fructoză, sirop de glucoză, soluţie de zahăr, soluţie de zahăr invertit, sirop de zahăr invertit, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/111/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind anumite tipuri de zahăr destinate consumului uman (1);

b) must de struguri concentrat rectificat, must de struguri concentrat, must de struguri proaspăt;

c) zahăr caramelizat, care este produsul obţinut în mod exclusiv prin încălzirea controlată a zaharozei, fără adaos de baze sau acizi minerali, sau de orice alt aditiv chimic;

d) miere, astfel cum este definită în Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea;

e)  sirop de roşcove;

f) orice alţi carbohidraţi naturali care au un efect asemănător cu cel al produselor menţionate anterior.

4. Amestecul

Prin amestec se înţelege procesul care constă în combinarea a două sau mai multe băuturi diferite în vederea obţinerii unei băuturi noi.

5. Adaosul de alcool

Prin adaos de alcool se înţelege adaosul de alcool etilic de origine agricolă şi/sau de distilate de origine agricolă la o băutură spirtoasă.

6. Adaosul de apă

Pentru prepararea băuturilor spirtoase, adaosul de apă este autorizat numai în cazul în care calitatea apei este conformă cu Directiva 80/777/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind exploatarea şi comercializarea apelor minerale naturale şi Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman şi dacă apa adăugată nu modifică natura produsului. Apa poate fi distilată, demineralizată, tratată sau dedurizată.

7. Combinarea

Prin combinare se înţelege procesul care constă în combinarea a două sau mai multe băuturi spirtoase din aceeaşi categorie, între care există numai diferenţe minore de compoziţie, datorate unuia sau mai multora dintre următorii factori:

a) metoda de preparare;

b) aparatele de distilare folosite;

c) durata de maturare sau de învechire;

d) zona geografică de producţie.

Băutura spirtoasă astfel obţinută aparţine aceleiaşi categorii ca şi băuturile spirtoase iniţiale, înainte de combinare.

8. Maturarea sau învechirea

Prin maturare sau învechire se înţelege procesul care constă în a permite dezvoltarea naturală a anumitor reacţii în recipiente adecvate, reacţii care conferă unei băuturi spirtoase calităţi organoleptice pe care nu le avea iniţial.

9. Aromatizarea

Prin aromatizare se înţelege procesul care constă în folosirea la prepararea unei băuturi spirtoase a uneia sau a mai multora dintre aromele definite la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 88/388/CEE.

10. Colorarea

Prin colorare se înţelege procesul care constă în folosirea la prepararea unei băuturi spirtoase a unuia sau a mai multor coloranţi, astfel cum sunt definiţi în Directiva 94/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranţii autorizaţi pentru utilizarea în produsele alimentare.

11. Concentraţia alcoolică în volum

Prin concentraţia alcoolică în volum se înţelege raportul dintre volumul de alcool în stare pură, la temperatura de 20 de grade Celsius, al produsului şi volumul total al produsului respectiv, la aceeaşi temperatură.

12. Conţinutul în substanţe volatile

Prin conţinut în substanţe volatile se înţelege cantitatea de substanţe volatile, altele decât alcoolul etilic şi metanolul, prezente într-o băutură spirtoasă obţinută exclusiv prin distilare, substanţe provenind în exclusivitate din distilarea sau redistilarea materiilor prime folosite.

13. Locul de fabricare

Prin locul de fabricare se înţelege localitatea sau regiunea în care are loc faza din procesul de producţie a produsului finit care conferă băuturii caracterul şi calităţile definitive esenţiale.

14. Desemnare

Prin desemnare se înţelege termenii utilizaţi pe etichetă, în prezentare şi pe ambalaj, în documentele de însoţire a transportului unei băuturi, pe documentele comerciale, în special pe facturi şi pe borderourile de livrare şi în materialele publicitare.

15. Prezentarea

Prin prezentare se înţeleg termenii utilizaţi pe etichetă şi pe ambalaj, inclusiv în materialele publicitare şi în acţiunile de promovare a vânzărilor, în imagini sau altele, precum şi pe recipient, inclusiv pe sticlă şi dispozitivul de închidere.

16. Etichetarea

Prin etichetare se înţelege ansamblul de menţiuni şi alte trimiteri, semne, desene sau mărci care caracterizează produsul şi care apare pe acelaşi recipient, inclusiv pe dispozitivul de sigilare, pe eticheta ataşată recipientului şi pe învelişul existent pe gâtul sticlei.

17. Ambalajul

Prin ambalaj se înţeleg materialele de protecţie, cum ar fi hârtiile, învelitorile de orice tip, cartoanele şi cutiile, utilizate la transportul şi/sau vânzarea unuia sau a mai multor recipiente.

ANEXA II

BĂUTURI SPIRTOASE

Categorii de băuturi spirtoase

1. Rom

a) Romul este:

(i) băutura spirtoasă produsă exclusiv prin fermentare alcoolică şi distilare, fie din melase sau sirop provenite din fabricarea zahărului din trestie de zahăr, fie din suc de trestie de zahăr ca atare, distilată la mai puţin de 96 % vol., astfel încât produsul distilării să prezinte în mod clar caracteristicile organoleptice specificeromului; sau

(ii) băutura spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică şi distilarea sucului de trestie de zahăr, care prezintă caracteristicile aromatice specifice romului şi care are un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 225 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol. Această băutură spirtoasă poate fi introdusă pe piaţă cu menţiunea „agricol” adăugată denumirii de vânzare „rom”, însoţită de una dintre indicaţiile geografice ale departamentelor franceze de peste mări şi ale Regiunii Autonome Madeira enumerate în anexa III.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a romului este de 37,5 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Romul nu este aromatizat.

e) Romul poate conţine numai caramel adăugat în scopul de a adapta culoarea.

f) Cuvântul „traditionnel” poate fi adăugat la oricare dintre indicaţiile geografice menţionate la categoria 1 din anexa III, în cazul în care romul este fabricat prin distilare la mai puţin de 90 % vol., după fermentarea alcoolică a materiilor prime producătoare de alcool care provin exclusiv din locul de producţie luat în considerare. Romul astfel obţinut trebuie să aibă un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 225 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol. şi trebuie să nu fie îndulcit. Utilizarea cuvântului „traditionnel” nu exclude utilizarea termenilor „obţinut în urma fabricării zahărului” sau „agricol”, care pot fi adăugaţi la denumirea de vânzare „rom” şi la indicaţiile geografice.

Prezenta dispoziţie nu afectează utilizarea cuvântului „traditionnel” pentru toate produsele care nu se află sub incidenţa prezentei dispoziţii, în conformitate cu criteriile lor specifice.

2. Whisky sau Whiskey

a) Whisky sau whiskey este băutura spirtoasă produsă exclusiv prin:

i) distilarea unui must de malţ de cereale, cu sau fără boabe întregi de alte cereale, care a fost:

– zaharificat prin diastaza malţului pe care îl conţine, cu sau fără alte enzime naturale;

– fermentat cu ajutorul drojdiei;

ii) una sau mai multe distilări la mai puţin de 94,8 % vol., astfel încât produsul distilării să aibă o aromă şi un gust specifice materiilor prime utilizate;

iii) maturarea distilatului final timp de cel puţin trei ani în butoaie de lemn de o capacitate de maximum 700 de litri.

Distilatul final, la care se pot adăuga doar apă şi caramel obişnuit (pentru colorare), păstrează culoarea, aroma şi
gustul specifice procesului de producţie descris la punctele (i), (ii) şi (iii).

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „whisky” sau „whiskey” este de 40 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Whisky sau whiskey nu este îndulcit sau aromatizat şi nu conţine alţi aditivi în afară de caramel obişnuit utilizat drept colorant.

3. Rachiu de cereale

a) Rachiul de cereale este băutura spirtoasă obţinută exclusiv prin distilarea unui must fermentat din boabe întregi de cereale, prezentând caracteristicile organoleptice ale materiilor prime utilizate.

b) Cu excepţia Korn, concentraţia alcoolică minimă în volum a rachiului de cereale este de 35 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Rachiul de cereale nu este aromatizat.

e) Rachiul de cereale poate conţine adaos de caramel numai în scopul de a adapta culoarea.

(f) Pentru ca rachiul de cereale să poarte denumirea de vânzare de „brandy de cereale”, acesta trebuie să fie obţinut prin distilarea, la mai puţin de 95 % vol., a unui must fermentat din boabe întregi de cereale, prezentând caracteristicile organoleptice specifice materiilor prime utilizate.

4. Rachiu de vin

a) Rachiul de vin este băutura spirtoasă:

i) obţinută exclusiv prin distilarea vinului sau a vinului alcoolizat la mai puţin de 86 % vol. sau prin redistilarea unui distilat de vin la mai puţin de 86 % vol.;

ii) având un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 125 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.

iii) având un conţinut maxim în metanol de 200 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a rachiului de vin este de 37,5 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Rachiul de vin nu este aromatizat. Aceasta nu exclude metodele tradiţionale de producţie.

e) Rachiul de vin poate conţine numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea.

f) În cazul în care rachiul de vin este maturat, acesta poate fi introdus pe piaţă în continuare sub denumirea „rachiu de vin” cu condiţia ca durata maturării să fie mai lungă sau egală cu perioada prevăzută pentru băutura spirtoasă definită la categoria 5.

5. Brandy sau Weinbrand

a) Brandy sau Weinbrand este băutura spirtoasă:

i) obţinută din rachiuri de vin, cu sau fără adaos de distilat de vin, distilat la mai puţin de 94,8 % vol., cu condiţia ca acest distilat să nu depăşească limita maximă de 50 % din conţinutul de alcool al produsului finit;

ii) maturată în recipiente de stejar timp de cel puţin un an sau timp de cel puţin 6 luni, în cazul în care capacitatea butoaielor de stejar folosite este mai mică de 1 000 litri;

iii) având un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 125 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol. şi provenind exclusiv din distilarea sau redistilarea materiilor prime utilizate;

iv) având un conţinut maxim în metanol de 200 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „brandy” sau „Weinbrand” este de 36%.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Brandy sau Weinbrand nu este aromatizat. Aceasta nu exclude metodele tradiţionale de producţie.

e) Brandy sau Weinbrand poate conţine numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea.

6. Rachiu de tescovină de struguri sau marc

a) Rachiul de tescovină de struguri sau marcul este băutura spirtoasă care îndeplineşte următoarele condiţii:

i) este obţinută exclusiv din tescovină de struguri, fermentată sau distilată fie direct prin vapori de apă, fie după un adaos de apă;

ii) la tescovina de struguri se pot adăuga drojdii într-o proporţie care să nu depăşească 25 kg de drojdii la 100 kg de tescovină de struguri;

iii) cantitatea de alcool obţinută din drojdii nu depăşeşte 35 % din cantitatea totală de alcool din produsul finit;

iv) distilarea se efectuează în prezenţa tescovinelor ca atare, la mai puţin de 86 % vol.;

v) redistilarea la aceeaşi concentraţie alcoolică este autorizată;

vi) are un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 140 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol. şi are un conţinut maxim în metanol de 1 000 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a rachiului de tescovină de struguri sau marc este de 37,5%.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Rachiul de tescovină de struguri sau marcul este aromatizat. Aceasta nu exclude metodele tradiţionale de producţie.

e) Rachiul de tescovină de struguri sau marcul poate conţine numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea.

7. Rachiu de marc de fructe

a) Rachiul de marc de fructe este băutura spirtoasă care îndeplineşte următoarele condiţii:

i) este obţinută exclusiv prin fermentarea si distilarea la mai puţin de 86 % vol. a marcului de fructe, cu excepţia marcului de struguri;

ii) are un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 200 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.;

iii) are un conţinut maxim în metanol de 1 500 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.;

iv) conţinutul maxim în acid cianhidric este de 7 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol., în cazul rachiurilor de marc de fructe sâmburoase;

v) redistilarea la aceeaşi concentraţie alcoolică în conformitate cu punctul (i) este autorizată.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a rachiului de marc de fructe este de 37,5 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Rachiul de marc de fructe nu este aromatizat.

e) Rachiul de marc de fructe poate conţine numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea.

(f) Denumirea de vânzare este „rachiu de marc de” urmat de numele fructului. Dacă se utilizează mai multe marcuri de fructe diferite, denumirea de vânzare este „rachiu de marc de fructe”.

8. Rachiu de stafide sau raisin brandy

a) Rachiul de stafide sau raisin brandy este băutura spirtoasă obţinută exclusiv prin distilarea produsului obţinut prin fermentarea alcoolică a extractului de stafide din soiurile de viţă de vie „negru de Corint” sau „muscat din soiul Alexandria”, distilat la mai puţin de 94,5 % vol., astfel încât distilatul să aibă o aromă şi un gust specifice materiei prime utilizate.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a rachiului de stafide sau raisin brandy este de 37,5 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Rachiul de stafide sau raisin brandy nu este aromatizat.

e) Rachiul de stafide sau raisin brandy poate conţine numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea.

9. Rachiu de fructe

a) Rachiul de fructe este băutura spirtoasă:

i) produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică şi distilarea unui fruct cărnos sau a unui must dintr-un astfel de fruct, bace sau legume, cu sau fără sâmburi;

ii) distilată la mai puţin de 86 % vol., astfel încât produsul distilării să aibă o aromă şi un gust specifice materiilor prime distilate;

iii) având un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 200 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.;

iv) având un conţinut în acid cianhidric, în cazul rachiurilor de fructe cu sâmburi, de maximum 7 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.

b) Conţinutul maxim în metanol al rachiului de fructe este de 1 000 grame la hectolitrul de alcool 100% vol.

Cu toate acestea, pentru următoarele rachiuri de fructe conţinutul maxim de metanol este de:

i) 1 200 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol. obţinut din următoarele fructe:

– prune (Prunus domestica L.);

– corcoduşe [Prunus domestica L. subsp. syriaca (Borkh.) Janch. ex Mansf.];

– prune brumării (Prunus domestica L.);

– mere (Malus domestica Borkh.);

– pere (Pyrus communis L.), cu excepţia perelor Williams (Pyrus communis L. cv „Williams”);

– zmeură (Rubus idaeus L.);

– mure (Rubus fruticosus auct. aggr.);

– caise (Prunus armeniaca L.);

– piersici [Prunus persica (L.) Batsch];

ii) 1 350 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol. obţinut din următoarele fructe sau bace:

– pere Williams (Pyrus communis L. cv „Williams”);

– coacăze roşii (Ribes rubrum L.);

– coacăze negre (Ribes nigrum L.);

– scoruşe (Sorbus aucuparia L.);

– soc (Sambucus nigra L.);

– gutui (Cydonia oblonga Mill.);

– boabe de ienupăr (Juniperus communis L. şi/sau Juniperus oxicedrus L.).

c) Concentraţia alcoolică minimă în volum a rachiului de fructe este de 37,5 %.

d) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

e) Rachiul de fructe nu este aromatizat.

f) Denumirea de vânzare a rachiului de fructe este „rachiu de” urmat de numele fructului, al bacei sau al legumei, cum ar fi: rachiu de cireşe (sau kirsch), de prune (sau şliboviţă), de corcoduşe, de piersici, de mere, de pere, de caise, de smochine, de citrice, de struguri sau de orice alt fruct.

Această băutură poate avea şi denumirea „wasser”, acest nume fiind asociat cu numele fructului.
Denumirea „rachiu de”, urmată de numele fructului, poate fi înlocuită cu numele fructului numai în cazul în care se utilizează următoarele fructe:

– corcoduşe [Prunus domestica L. subsp. syriaca (Borkh.) Janch. ex Mansf.];

– prune (Prunus domestica L.);

– prune brumării (Prunus domestica L.);

– fructe de arbutus (Arbutus unedo L.);

– mere „Golden delicios”.

În cazul în care există riscul ca una dintre aceste denumiri de vânzare să nu fie uşor înţeleasă de consumatorul final, pe etichetă trebuie să apară cuvântul „băutură spirtoasă”, eventual însoţit de o explicaţie.

g) Denumirea „Williams” este rezervată rachiului de pere produs în exclusivitate din pere din soiul „Williams”.

h) Când două sau mai multe varietăţi de fructe, bace sau legume sunt distilate împreună, produsul se comercializează sub denumirea „rachiu de fructe” sau „rachiu de legume”, după caz. Această menţiune poate fi completată de numele fiecărei specii de fructe, bace sau legume, în ordinea descrescătoare a cantităţilor utilizate.

10. Rachiu de cidru de mere şi rachiu de cidru de pere

a) Rachiul de cidru de mere şi de cidru de pere sunt băuturile spirtoase:

i) produse exclusiv prin distilarea la mai puţin de 86 % vol. a cidrului de mere sau a cidrului de pere, astfel încât produsul distilării să aibă o aromă şi un gust specifice fructelor;

ii) având un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 200 de grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.;

iii) având un conţinut maxim în metanol de 1 000 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a rachiului de cidru de mere şi de pere este de 37,5 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Nici rachiul de cidru de mere, nici rachiul de cidru de pere nu este aromatizat.

e) Rachiul de cidru de mere şi rachiul de cidru de pere pot conţine numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea.

11. Băutura spirtoasă pe bază de miere

a) Băutura spirtoasă pe bază de miere este băutura spirtoasă:

i) produsă exclusiv prin fermentarea şi distilarea unui must de miere;

ii) distilată la mai puţin de 86 % vol., astfel încât distilatul să aibă caracteristicile organoleptice ale materiilor prime utilizate.

b) Concentraţia alcoolică procentuală minimă în volum a băuturii spirtoase pe bază de miere este de 35%.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Băutura spirtoasă pe bază de miere nu este aromatizată.

e) Băutura spirtoasă pe bază de miere poate conţine numai caramel în scopul de a adapta culoarea.

f) Băutura spirtoasă pe bază de miere poate fi îndulcită numai cu miere.

12. Hefebrand sau rachiu de drojdie

a) Hefebrand sau rachiul de drojdie este băutura spirtoasă obţinută exclusiv prin distilarea la mai puţin de 86 % vol. a drojdiilor de vin sau de fructe fermentate.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „Hefebrand” sau a rachiului de drojdie este de 38 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Hefebrand sau rachiul de drojdie nu este aromatizat.

e) Hefebrand sau rachiul de drojdie poate conţine numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea.

f) Denumirea de vânzare „Hefebrand” sau rachiu de drojdie poate fi completată de numele materiei prime utilizate.

14. Topinambur sau băutură spirtoasă din napi porceşti 

a) Topinambur sau băutura spirtoasă din napi porceşti este băutura spirtoasă obţinută exclusiv prin fermentarea şi distilarea la mai puţin de 86 % vol. a tuberculilor de topinambur (Helianthus tuberosus L.).

b) Concentraţia alcoolică procentuală minimă în volum a băuturii spirtoase „topinambur” sau a băuturii spirtoase din napi porceşti este de 38 %.

c) Nu are adaos de alcool, în sensul definiţiei de la punctul 5 din anexa I, diluat sau nu.

d) Topinambur sau băutura spirtoasă din napi nu este aromatizat(ă).

e) Topinambur sau băutura spirtoasă din napi poate conţine numai adaos de caramel în scopul de a adapta culoarea.

15. Vodcă

a) Vodca este băutura spirtoasă obţinută din alcool etilic de origine agricolă obţinută prin fermentare cu ajutorul drojdiei, din:

i) cereale şi/sau cartofi; sau

ii) alte materii prime agricole,

distilată şi/sau rectificată, astfel încât caracteristicile organoleptice ale materiilor prime folosite şi ale produselor secundare formate în timpul fermentaţiei sunt atenuate selectiv.

Acest proces poate fi urmat de redistilare şi/sau tratare cu mijloace de prelucrare adecvate, inclusiv tratare cu cărbune activ, pentru a conferi băuturii caracteristici organoleptice speciale.

Nivelurile maxime de reziduuri sunt cele prevăzute pentru alcoolul etilic în anexa I, cu excepţia faptului că reziduurile de alcool metilic nu depăşesc 10 g la hectolitrul de alcool pur 100 % vol.

b) Concentraţia alcoolică procentuală minimă în volum a vodcii este de 37,5 %.

c) Singurele arome care pot fi adăugate sunt compuşii aromatizanţi naturali prezenţi în distilatul obţinut în urma fermentării materiilor prime. În plus, produsului i se pot conferi caracteristici organoleptice speciale, altele decât o aromă predominantă.

d) Desemnarea, prezentarea sau etichetarea vodcii care nu este obţinută exclusiv din materiile prime enunţate la litera (a) punctul (i) poartă, indicaţia „fabricat din …”, completată cu numele materiei prime utilizate la fabricarea alcoolului etilic de origine agricolă. Etichetarea se face în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE.

16. Rachiu de (urmat de numele fructului) obţinut prin macerare şi distilare

a) Rachiul de (urmat de numele fructului), obţinut prin macerare şi distilare, este băutura spirtoasă:

i) obţinută prin macerarea fructelor sau a bacelor enumerate la punctul 2, parţial fermentate sau
nefermentate, cu posibilitatea adăugării unei cantităţi maxime de 20 l de alcool etilic de origine agricolă sau de rachiu şi/sau distilat obţinut din acelaşi fruct la 100 kg de fructe sau bace fermentate, urmată de distilarea la mai puţin de 86 % vol.;

ii) obţinută din următoarele fructe sau bace:

– mure (Rubus fruticosus auct. aggr.);

– căpşuni (Fragaria spp.);

– zmeură (Rubus idaeus L.);

– coacăze roşii (Ribes rubrum L.);

– porumbe (Prunus spinosa L.);

– scoruşe (Sorbus aucuparia L.);

– scoruşe de munte (Sorbus domestica L.);

– ilex (Ilex cassine L.);

– sorb [Sorbus torminalis (L.) Crantz];

– fructe de soc (Sambucus nigra L.);

– măceşe (Rosa canina L.);

– coacăze negre (Ribes nigrum L.);

– banane (Musa spp.);

– fructul pasiunii (Passiflora edulis Sims);

– fructe de Spondias dulcis Sol. ex Parkinson;

– fructe de Spondias mombin L.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a unui rachiu de (urmat de numele fructului) obţinut prin macerare şi distilare este de 37,5 %.

c) Rachiul de (urmat de numele fructului) obţinut prin macerare şi distilare nu este aromatizat.

d) În ceea ce priveşte etichetarea şi prezentarea rachiului de (urmat de numele fructului) obţinut prin macerare şi distilare, termenul „obţinut prin macerare şi distilare” trebuie să figureze pe mijloacele de desemnare, prezentare sau etichetare cu acelaşi font, dimensiune şi culoare şi în acelaşi câmp vizual ca denumirea „rachiu de (urmat de numele fructului)”, iar pe sticle trebuie să fie menţionat pe eticheta frontală.

17. Geist (însoţit de numele fructului sau al materiei prime utilizate

a) Geist (însoţit de numele fructului sau al materiei prime utilizate) este băutura spirtoasă obţinută prin macerarea fructelor şi a bacelor nefermentate enumerate la categoria 16 litera (a) punctul (ii) sau a legumelor, a fructelor cu coajă lemnoasă şi a altor materiale vegetale, cum ar fi plantele sau petalele de trandafir, în alcool etilic de origine agricolă, urmată de distilarea la mai puţin de 86% vol.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a Geist (însoţit de numele fructului sau al materiei prime utilizate) este de 37,5 %.

c) Geist (însoţit de numele fructului sau al materiei prime utilizate) nu este aromatizat.

18. Genţiană

a) Genţiana este băutura spirtoasă obţinută pe baza unui distilat de genţiană care a fost obţinut prin fermentarea rădăcinilor de genţiană cu sau fără adaos de alcool etilic de origine agricolă.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a genţianei este de 37,5 %.

c) Genţiana nu este aromatizată.

19. Băuturi spirtoase de ienupăr

a) Băutura spirtoasă de ienupăr este băutura spirtoasă obţinută prin aromatizarea cu boabe ienupăr (Juniperus communis L şi/sau Juniperus oxicedrus L.) a alcoolului etilic de origine agricolă şi/sau a rachiului de cereale şi/sau a distilatului de cereale.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase de ienupăr este de 30 %.

c) Pot fi utilizate şi alte substanţe aromatizante naturale şi/sau identice substanţelor naturale, conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii) din Directiva 88/388/CEE, şi/sau preparate aromatizante definite la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din aceeaşi directivă şi/sau plante sau părţi de plante aromatice, dar caracteristicile organoleptice ale ienupărului trebuie să fie perceptibile, chiar dacă uneori sunt atenuate.

d) Băutura spirtoasă de ienupăr poate purta denumirile de vânzare „Wacholder” sau „genebra”.

20. Gin

a) Ginul este băutura spirtoasă de ienupăr obţinută prin aromatizarea cu boabe de ienupăr (Juniperus communis L.) a unui alcool etilic de origine agricolă având caracteristicile organoleptice adecvate.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a ginului este de 37,5 %.

c) Pentru obţinerea ginului se utilizează exclusiv substanţe aromatizante naturale şi/sau identice substanţelor naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii) din Directiva 88/388/CEE şi/sau preparate aromatizante conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din aceeaşi directivă, astfel încât gustul ienupărului să fie predominant.

21. Gin distilat

a) Ginul distilat este:

(i) băutura spirtoasă pe bază de ienupăr obţinută exclusiv prin redistilarea unui alcool etilic de origine agricolă de calitate corespunzătoare, având caracteristicile organoleptice dorite şi o concentraţie alcoolică iniţială de minimum 96 % vol., în alambicuri utilizate tradiţional pentru gin, în prezenţa boabelor de ienupăr (Juniperus communis L.) şi a altor produse vegetale naturale, gustul ienupărului trebuind să fie preponderent; sau

ii) amestecul dintre produsul acestei distilări şi un alcool etilic de origine agricolă având aceeaşi compoziţie, puritate şi concentraţie alcoolică; pentru aromatizarea ginului distilat pot fi utilizate, în plus, şi substanţe aromatizante naturale şi/sau substanţe identice substanţelor naturale şi/sau preparate aromatizante menţionate la categoria 20 litera (c).

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a ginului distilat este de 37,5 %.

c) Ginul obţinut prin simpla adăugare de esenţe sau arome unui alcool etilic de origine agricolă nu poate fi numit „gin distilat”.

22. London gin

a) London Gin este un tip de gin distilat:

i) obţinut exclusiv din alcool etilic de origine agricolă, cu un conţinut maxim de metanol de 5 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol., a cărui aromă este obţinută exclusiv prin redistilarea alcoolului etilic în alambicuri tradiţionale, în prezenţa tuturor materiilor prime vegetale naturale utilizate;

ii) al cărui distilat conţine cel puţin 70 % alcool per volum;

iii) în cazul în care se adaugă orice alt alcool etilic de origine agricolă, acesta trebuie să fie în conformitate cu caracteristicile enumerate în anexa I punctul 1, dar trebuie să aibă un conţinut maxim de alcool metilic de 5g la hl de alcool 100 % vol;

iv) care nu conţine adaosuri de îndulcitori mai mari de 0,1 grame de zaharuri la litrul de produs final, nici coloranţi;

v) care nu conţine niciun ingredient adăugat, altul decât apă.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a „London gin” este de 37,5%.

c) Termenul „London gin” poate fi completată cu termenul „dry”.

23. Băutură spirtoasă pe bază de chimion

a) Băutura spirtoasă pe bază de chimion este băutura spirtoasă obţinută prin aromatizarea alcoolului etilic de origine agricolă cu chimion (Carum carvi L.).

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase pe bază de chimion este de 30%.

c) Pot fi utilizate şi alte substanţe aromatizante naturale şi/sau identice substanţelor naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii) din Directiva 88/388/CEE şi/sau preparate aromatizante conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din aceeaşi directivă, însă gustul chimionului trebuie să fie predominant.

24. Akvavit sau aquavit

a) Akvavit sau aquavit este băutura spirtoasă cu chimion şi/sau seminţe de mărar aromatizată cu un distilat de plante sau condimente.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase akvavit sau aquavit este de 37,5 %.

c) Mai pot fi utilizate şi alte substanţe aromatizante naturale şi/sau identic naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii) din Directiva 88/388/CEE şi/sau preparate aromatizante conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din directiva respectivă, dar aroma acestor băuturi se datorează în mare parte distilatelor de seminţe de chimion (Carum carvi L.) şi/sau de seminţe de mărar (Anethum graveolens L.), utilizarea de uleiuri esenţiale fiind interzisă.

d) Substanţele amare nu pot domina gustul; reziduurile uscate nu depăşesc 1,5 grame la 100 mililitri.

25. Băuturi spirtoase de anason

a) Băutura spirtoasă de anason este băutura spirtoasă obţinută prin aromatizarea alcoolului etilic de origine agricolă cu extracte naturale de anason în stea (Illicium verum Hook f.), anason verde (Pumpinella anissum L.), anason dulce (Foeniculum vulgare Mill.) sau de oricare altă plantă care are acelaşi component aromatizant principal, cu ajutorul unuia dintre următoarele procedee sau al unei combinaţii între acestea:

i) macerare şi/sau distilare;

ii) redistilarea alcoolului în prezenţa seminţelor sau a altor părţi ale plantelor menţionate anterior;

iii) adăugarea de extracte naturale distilate de anason.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase de anason este de 15 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1  alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea băuturii spirtoase de anason.

d) Pot fi utilizate şi alte extracte vegetale naturale sau seminţe aromatice, dar gustul anasonului trebuie să rămână predominant.

26. Pastis

a) Pastis este băutura spirtoasă pe bază de anason care conţine şi extracte naturale de „lemn dulce” (Glycyrrhiza spp.), ceea ce implică prezenţa substanţelor colorante numite calcone, precum şi prezenţa acidului glicirizic, al căror conţinut minim şi maxim trebuie să fie de 0,05 şi, respectiv, 0,5 grame la litru.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „pastis” este de 40 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea băuturii spirtoase „pastis”.

d) Băutura spirtoasă „pastis” are un conţinut de zaharuri mai mic de 100 de grame la litru, exprimat în zahăr invertit, şi un conţinut de anetol de minimum 1,5 şi maximum 2 grame la litru.

27. Pastis de Marseille

a) Pastis de Marseille este un pastis cu un conţinut de anetol de 2 grame la litru.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „pastis de Marseille” este de 45 %.

(c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea băuturii spirtoase „Pastis de Marseille”.

28. Anis

a) Anis este băutura spirtoasă pe bază de anason a cărei aromă caracteristică provine exclusiv de la anasonul verde (Pimpinella anisum L.) şi/sau de la anasonul în stea (Illicium verum Hook f.) şi/sau de la anasonul dulce (Foeniculum vulgare Mill.).

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „anis” este de 35 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea băuturii spirtoase „anis”.

29. Anis distilat

a) Anis distilat este anis care conţine alcool distilat în prezenţa seminţelor menţionate la categoria 28 litera (a) şi, în cazul indicaţiilor geografice, în prezenţa masticului, a altor seminţe aromatice, plante sau fructe, cu condiţia ca acest alcool să constituie minimum 20 % din concentraţia alcoolică a anisului distilat.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „anis distilat” este de 35 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea băuturii spirtoase „anis distilat”.

30. Băutură spirtoasă cu gust amar sau bitter

a) Băutura spirtoasă cu gust amar sau bitter este băutura spirtoasă cu un gust amar preponderent, obţinută prin aromatizarea alcoolului etilic de origine agricolă cu substanţe aromatizante naturale şi/sau identice substanţelor naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii) din Directiva 88/388/CEE şi/sau preparate aromatizante conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din aceeaşi directivă.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase cu gust amar sau bitter este de 15 %.

c) Băutura spirtoasă cu gust amar sau bitter poate fi comercializată şi sub denumirea „amer” sau „bitter” cu sau fără altă completare.

31. Vodcă aromatizată

a) Vodca aromatizată este vodca căreia i s-a conferit o aromă predominantă diferită de cea a materiilor prime utilizate.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a vodcii aromatizate este de 37,5 %.

c) Vodca aromatizată poate fi îndulcită, combinată, aromatizată, maturată sau colorată.

d) Vodca aromatizată poate fi comercializată şi sub denumirea de „vodcă de” urmată de numele aromei predominante.

32. Lichior

a) Lichiorul este băutura spirtoasă:

i) cu un conţinut minim de zahăr, exprimat în zahăr invertit, de:

– 70 de grame la litru pentru lichiorul de cireşe la care alcoolul etilic constă exclusiv în rachiu de cireşe;

– 80 de grame la litru pentru genţiană sau lichioruri similare la care singura substanţă aromatică este genţiana sau plante similare;

– 100 de grame la litru în toate celelalte cazuri;

ii) obţinută prin aromatizarea alcoolului etilic de origine agricolă, a unui distilat de origine agricolă, a uneia sau a mai multor băuturi spirtoase sau a unui amestec din produsele menţionate anterior, îndulcite şi cu un adaos de produse agricole sau de produse alimentare, cum ar fi smântână, lapte sau alte produse lactate, fructe, vin sau vin aromatizat, în sensul definiţiei din Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a lichiorului este de 15 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE şi substanţele şi preparatele aromatizante identice substanţelor naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din aceeaşi directivă pot fi utilizate la prepararea lichiorului.

Cu toate acestea, substanţele şi preparatele aromatizante identice substanţelor naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din directiva menţionată nu sunt utilizate în obţinerea următoarelor lichioruri:

i) lichioruri de fructe:

– coacăze;
– cireşe;
– zmeură;

– mure;
– afine;
– citrice;
– mure pitice;
– fructe de Rubus arcticus;
– merişoare;
– merişoare de munte;
– cătină albă;
– ananas;

ii) lichioruri de plante:

– mentă;
– genţiană;
– anason;
– génépi (grupă de plante medicinale);
– vulnéraire (specie de pelin din Alpi).

d) Următorii termeni compuşi pot fi utilizaţi în prezentarea lichiorurilor produse în Comunitate în cazul utilizării alcoolului etilic de origine agricolă, pentru a reflecta metodele de producţie recunoscute:

– brandy de prune;
– brandy de portocale;
– brandy de caise;
– brandy de cireşe;
– solbaerrom, denumit şi blackcurrant rum.

În etichetarea şi prezentarea lichiorurilor menţionate mai sus, denumirile compuse trebuie să figureze pe etichetă pe acelaşi rând, cu caractere uniforme, de acelaşi tip şi aceeaşi culoare, iar denumirea „lichior” trebuie să fie în imediata apropiere, dimensiunea caracterelor nefiind mai mică decât cea utilizată pentru denumirea compusă. În cazul în care alcoolul nu provine de la băutura spirtoasă indicată, trebuie făcută o referire privitoare la provenienţa alcoolului utilizat în acelaşi câmp vizual cu denumirea compusă şi cu menţiunea „lichior”, fie prin menţionarea naturii alcoolului agricol utilizat, fie prin menţiunea „alcool agricol”, precedată de fiecare dată de formula „obţinut din” sau „obţinut cu ajutorul”.

33. Crème de (urmată de numele fructului sau al materiei prime utilizate)

a) Băuturile spirtoase numite „Crème de” (urmată de numele fructului sau al materiei prime utilizate), cu excepţia produselor lactate, sunt lichioruri cu un conţinut minim de zahăr de 250 de grame la litru exprimat în zahăr invertit.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii „Crème de” (urmată de numele fructului sau al materiei prime utilizate) este de 15 %.

c) Acestei băuturi spirtoase i se aplică dispoziţiile referitoare la substanţele şi preparatele aromatizante pentru lichioruri, prevăzute la categoria 32.

d) Denumirea de vânzare poate fi completată cu termenul „lichior”.

34. Crème de cassis

a) Crème de cassis este lichiorul de coacăze care conţine minimum 400 de grame de zahăr la litru, exprimat în zahăr invertit.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „Crème de cassis” este de 15 %.

c) Băuturii „Crème de cassis” i se aplicã dispoziţiile referitoare la substanţele şi preparatele aromatizante pentru lichioruri, prevăzute la categoria 32.

d) Denumirea de vânzare poate fi completată cu termenul „lichior”.

35. Guignolet

 a) Guignolet este lichiorul obţinut prin macerarea cireşelor în alcool etilic de origine agricolă.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase Guignolet este de 15 %.

c) Băuturii spirtoase „Guignolet” i se aplică dispoziţiile referitoare la substanţele şi preparatele aromatizante pentru lichioruri, prevăzute la categoria 32.

d) Denumirea de vânzare poate fi completată cu termenul „lichior”.

36. Punch au rhum

a) Punch au rhum este lichiorul al cărui conţinut de alcool provine exclusiv din rom.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „punch au rhum” este de 15 %.

c) Băuturii spirtoase „punch au rhum” i se aplică dispoziţiile referitoare la substanţele şi preparatele aromatizante pentru lichioruri, prevăzute la categoria 32.

d) Denumirea de vânzare poate fi completată cu termenul „lichior”.

37. Sloe gin

a) Sloe gin este lichiorul obţinut prin macerarea porumbelor în gin, la care se poate adăuga suc de porumb.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „sloe gin” este de 25 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea băuturii spirtoase „sloe gin”.

d) Denumirea de vânzare poate fi completată cu termenul „lichior”.

38. Sambuca

a) Sambuca este lichiorul incolor de anason:

i) care conţine distilate de anason verde (Pimpinella anisum L.), anason în stea (Illicium verum L.) sau alte plante aromatice;

ii) cu un conţinut minim de 350 de grame de zahăr la litru, exprimat în zahăr invertit;

iii) cu un conţinut de anetol natural de minimum 1 şi maximum 2 grame la litru.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „Sambuca” este de 38 %.

c) Băuturii spirtoase „Sambuca” i se aplică dispoziţiile referitoare la substanţele şi preparatele aromatizante pentru lichioruri, prevăzute la categoria 32.

d) Denumirea de vânzare poate fi completată cu termenul „lichior”.

39. Maraschino, Marrasquino sau Maraskino

a) Maraschino, Marrasquino sau Maraskino este lichiorul incolor a cărui aromă este dată în principal de un distilat de vişine marasca sau de un distilat al produsului obţinut prin macerarea vişinelor sau a unor părţi de vişine în alcool de origine agricolă, cu un conţinut minim de 250 de grame de zahăr la litru, exprimat în zahăr invertit.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „Maraschino”, „Marrasquino” sau „Maraskino” este de 24 %.

c) Băuturii spirtoase denumite „Maraschino”, „Marrasquino” sau „Maraskino” i se aplică dispoziţiile referitoare la substanţele şi preparatele aromatizante pentru lichioruri, prevăzute la categoria 32.

d) Denumirea de vânzare poate fi completată cu termenul „lichior”.

40. Nocino

a) Nocino este lichiorul a cărui aromă este dată în principal de macerarea şi/sau distilarea nucilor verzi întregi (Juglans regia L.), cu un conţinut minim de zahăr, exprimat în zahăr invertit, de 100 de grame la litru.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „Nocino” este de 30 %.

c) Băuturii spirtoase „Nocino” i se aplică dispoziţiile referitoare la substanţele şi preparatele aromatizante pentru lichioruri, prevăzute la categoria 32.

d) Denumirea de vânzare poate fi completată cu termenul „lichior”.

41. Lichior pe bază de ouă sau advocaat, sau avocat, sau advokat

a) Lichiorul pe bază de ouă sau advocaat, sau avocat, sau advokat este băutura spirtoasă, aromatizată sau nu, obţinută pe bază de alcool etilic de origine agricolă, distilat şi/sau rachiu, ale cărei ingrediente sunt gălbenuşul de ou de calitate, albuşul de ou şi zahărul sau mierea. Conţinutul minim de zahăr sau miere este de 150 de grame la litru, exprimat în zahăr invertit. Conţinutul minim de gălbenuş de ou pur este de 140 de grame la litrul de produs final.

b) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) litera (c), concentraţia alcoolică minimă în volum a lichiorului pe bază de ouă sau advocaat, sau avocat sau advokat este de 14 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale sau identic naturale în sensul definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea lichiorului pe bază de ouă sau advocaat, sau avocat, sau advokat.

42. Lichior de ouă

a) Lichiorul de ouă este băutura spirtoasă, aromatizată sau nu, obţinută pe bază de alcool etilic de origine agricolă, distilat şi/sau rachiu, ale cărei ingrediente caracteristice sunt gălbenuşul de ou de calitate, albuşul de ou şi zahărul sau mierea. Conţinutul minim de zahăr sau miere este de 150 de grame la litru, exprimat în zahăr invertit. Conţinutul minim de gălbenuş de ou este de 70 de grame la litrul de produs final.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a lichiorului de ouă este de 15 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea lichiorului de ouă.

43. Mistrà

a) Mistrà este băutura spirtoasă incoloră aromatizată cu anason sau cu anetol natural:

i) cu un conţinut de anetol de minimum 1 şi maximum 2 grame la litru;

ii) care poate conţine şi un distilat de plante aromatice;

iii) fără adaos de zahăr.

b) Concentraţia alcoolică minimă în volum a băuturii spirtoase „mistrà” este de 40 % şi de maximum 47%.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea băuturii spirtoase „mistrà”.

44. Väkevä glögi sau spritglögg

a) Väkevä glögi sau spritglögg este băutura spirtoasă obţinută prin aromatizarea alcoolului etilic de origine agricolă cu aromă naturală sau identică aromei naturale de cuişoare şi/sau scorţişoară, prin utilizarea unuia dintre următoarele procese: macerare şi/sau distilare, redistilare a alcoolului în prezenţa unor părţi ale plantelor indicate mai sus, adăugarea aromei naturale sau identic naturale de cuişoare sau scorţişoară sau o combinaţie a acestor metode.

b) Concentraţia alcoolică procentuală minimă în volum a băuturii spirtoase „Väkevä glögi” sau „spritglögg” este de 15%.

c) Pot fi utilizate şi alte extracte vegetale aromatizante, naturale sau identic naturale, în conformitate cu Directiva 88/388/CEE, dar aroma plantelor aromatice indicate trebuie să fie predominantă.

d) Conţinutul de vin sau produse vitivinicole nu depăşeşte 50 % din produsul final.

45. Berenburg sau Beerenburg

a) Berenburg sau Beerenburg este băutura spirtoasă:

i) obţinută din alcool etilic de origine agricolă;

ii) în care se macerează fructe sau plante sau părţi ale acestora;

iii) având drept aromă specifică un distilat din rădăcină de genţiană (Gentiana lutea L.), din boabe de ienupăr (Juniperus communis L.) şi din frunze de dafin (Laurus nobilis L.);

iv) a cărei culoare variază de la cafeniu deschis la cafeniu închis;

v) care poate fi îndulcită până la un conţinut maxim de zahăr, exprimat în zahăr invertit, de 20 g la litru.

b) Concentraţia alcoolică procentuală minimă în volum a băuturii spirtoase „Berenburg” sau „Beerenburg” este de 30%.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea băuturii spirtoase „Berenburg” sau „Beerenburg”.

46. Nectar de miere sau de hidromel

a) Nectarul de miere sau de hidromel este o băutură produsă prin aromatizarea amestecului de must fermentat de miere şi distilat de miere şi/sau alcool etilic de origine agricolă, care conţine minimum 30 % must de miere fermentat în volum.

b) Concentraţia alcoolică procentuală minimă în volum a nectarului de miere sau de hidromel este de 22 %.

c) Numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale conforme definiţiilor de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) şi de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 88/388/CEE pot fi utilizate la prepararea nectarului de miere sau de hidromel, cu condiţia ca gustul mierii sa fie predominant.

d) Nectarul de miere sau de hidromel poate fi îndulcit numai cu miere.

Alte băuturi spirtoase

1. Băutura spirtoasă „Rum-Verschnitt” este produsă în Germania şi este obţinută dintr-un amestec de rom şi alcool, iar produsul final trebuie să conţină un procentaj minim de 5 % alcool provenit din rom. Concentraţia alcoolică procentuală minimă în volum a băuturii spirtoase „Rum-Verschnitt” este de 37,5%. În ceea ce priveşte etichetarea şi prezentarea produsului denumit „Rum-Verschnit”, termenul „Verschnitt” trebuie să figureze în descriere, prezentare şi etichetare cu caractere de tipul, de dimensiunea şi de culoarea celor folosite pentru cuvântul „Rum”, pe acelaşi rând cu acesta, iar pe sticle trebuie să fie menţionat pe eticheta frontală. În cazul vânzării în afara pieţei germane, compoziţia alcoolică a acestui produs trebuie să figureze pe etichetă.

2. Băutura spirtoasă „Slivovice” este produsă în Republica Cehă şi este obţinută prin adăugarea la distilatul de prune, înainte de distilarea finală, a unui procentaj maxim de 30 % de alcool etilic de origine agricolă. Acest produs trebuie să fie descris drept „băutură spirtoasă”, la care se poate adăuga denumirea „Slivovice” în acelaşi câmp vizual pe eticheta frontală. În cazul introducerii pe piaţă a băuturii spirtoase cehe „Slivovice” în Comunitate, compoziţia alcoolică a acestui produs trebuie să figureze pe etichetă. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere utilizării denumirii „Slivovice” pentru rachiurile de fructe, în conformitate cu categoria 9.

ANEXA III

INDICAŢII GEOGRAFICE

Categorie Produse Indicaţie Geografică Ţara de origine(originea
geografică exactă este descrisă în
dosarul tehnic)
1.Rom
Rhum de la Martinique
Rhum de la Guadeloupe
Rhum de la Réunion
Rhum de la Guyane
Rhum de sucrerie de la Baie du Galion
Rhum des Antilles françaises
Rhum des départements français d’outre-mer
Ron de Málaga
Ron de Granada
Rum da Madeira
France
France
France
France
France
France
France
Spania
Spania
Portugalia
2.Whisky/Whiskey
Scotch Whisky
Irish Whiskey/Irish Whisky
Whisky español
Whisky breton/Whisky de Bretagne
Whisky alsacien/Whisky d’Alsace
Regatul Unit(Scoţia)
Irlanda
Spania
Franţa
Franţa
3.Rachiu de cereale
Eau-de-vie de seigle de marque nationale luxembourgeoise
Korn/Kornbrand
Münsterländer Korn/Kornbrand
Sendenhorster Korn/Kornbrand
Bergischer Korn/Kornbrand
Emsländer Korn/Kornbrand
Haselünner Korn/Kornbrand
Hasetaler Korn/Kornbrand
Samanė
LuxemburgGermania, Austria, Belgia
Germania
Germania
Germania
Germania
Germania
Lituania
4.Rachiu de vin
Eau-de-vie de Cognac
Eau-de-vie des Charentes
Eau-de-vie de Jura
Cognac:
-Fine
-Grande Fine Champagne
-Grande Champagne
-Petite Fine Champagne
-Petite Champagne
-Fine Champagne
-Borderies
-Fins Bois
-Bons Bois
Fine Bordeaux
Fine de Bourgogne
Armagnac
Bas-Armagnac
Haut-Armagnac
Armagnac-Ténarèze
Blanche Armagnac
Eau-de-vie de vin de la Marne
Eau-de-vie de vin originaire d’Aquitaine
Eau-de-vie de vin de Bourgogne
Eau-de-vie de vin originaire du Centre-Est
Eau-de-vie de vin originaire de Franche-Comté
Eau-de-vie de vin originaire du Bugey
Eau-de-vie de vin de Savoie
Eau-de-vie de vin originaire des Coteaux de la
Loire
Eau-de-vie de vin des Côtes-du-Rhône
Eau-de-vie de vin originaire de Provence
Eau-de-vie de Faugères/Faugères
Eau-de-vie de vin originaire du Languedoc
Aguardente de Vinho Douro
Aguardente de Vinho Ribatejo
Aguardente de Vinho Alentejo
Aguardente de Vinho da Região dos Vinhos Verdes
Aguardente de Vinho da Região dos Vinhos Verdes de Alvarinho
Aguardente de Vinho LourinhãGrozdova rakya de Sungurlare
Slivenska perla
Straldjanska Muscatova rakya
Grozdova rakya de Pomorie
Biserna grozdova rakya de
Russe
Muscatova rakya de Bourgas
Dobrudjanska muscatova rakya
Grozdova rakya de Suhindol
Grozdova Rakya de Karlovo
Vinars Târnave
Vinars Vaslui
Vinars Murfatlar
Vinars Vrancea
Vinars Segarcea
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
Franţa
FranţaFranţa
Franţa
Franţa
Franţa
Portugalia
Portugalia
Portugalia

Portugalia
Portugalia
Portugalia
Bulgaria
Bulgaria
Bulgaria
Bulgaria

Bulgaria

Bulgaria
Bulgaria
Bulgaria
Bulgaria
România
România
România
România
România

5.Brandy/Weinbrand
Brandy de Jerez
Brandy del Penedés
Brandy italiano
Brandy de Attica
Brandy de Peloponnese
Brandy din Grecia Centrală
Deutscher Weinbrand
Wachauer Weinbrand
Weinbrand Dürnstein
Pfälzer Weinbrand
Karpatské brandy špeciál
Brandy de France
Spania
Spania
Italia
Grecia
Grecia
Grecia
Germania
Austria
Austria
Germania
Slovacia
Franţa

Regulamentul C.E. nr. 589/2008

REGULAMENTUL (CE) NR. 589/2008 AL COMISIEI din 23 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1), în special articolul 121 litera (d), coroborat cu articolul 4, întrucât:
(1) Începând cu 1 iulie 2008, Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 al Consiliului din 19 iunie 2006 privind standardele de comercializare aplicabile ouălor (2) este abrogat de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(2) Anumite dispoziții și obligații prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 nu au fost integrate în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(3) Prin urmare, trebuie adoptate anumite dispoziții și obligații adecvate în cadrul unui regulament de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 pentru a putea permite continuitatea și buna funcționare a organizării comune a pieței și în special standardele de comercializare.
(4) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 stabilește standardele minime pe care trebuie să le îndeplinească ouăle pentru comercializare în cadrul Comunității. În vederea clarificării, trebuie definite noile norme de aplicare aferente acestor standarde. Regulamentul (CE) nr. 557/2007 al Comisiei (3), de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1028/2006, trebuie, așadar, abrogat și înlocuit cu un nou regulament.
(5) Este necesar ca dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena mărfurilor alimentare (4) și (CE) nr. 853/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 pentru stabilirea standardelor specifice de igienă aplicabile mărfurilor alimentare de origine animală (5) să se aplice ouălor.
Trebuie, așadar, în măsura în care acest lucru este posibil, să se facă referire la aceste regulamente orizontale.
(6) Trebuie stabilite caracteristicile de calitate pentru ouăle de categoria A pentru garantarea calității superioare a ouălor livrate direct consumatorului final și pentru a defini criteriile în vederea controlului efectuat de serviciile de inspecție. Este necesar ca aceste caracteristici să fie conforme cu Standardul nr. 42 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind comercializarea și controlul calității comerciale a ouălor în coajă comercializate la nivel internațional între țările membre ale CEE-ONU și având aceste țări ca destinație.
(7) Ouăle refrigerate păstrate la temperatura mediului ambiant pot fiacoperite de picături de condens, ceea ce favorizează proliferarea bacteriilor pe coajă și, probabil, pătrunderea acestora în interiorul
oului. De aceea este necesar ca ouăle să fie depozitate și transportate la o temperatură constantă și, în general, să nu fie refrigerate înainte de a fi vândute consumatorului final.
(8) Trebuie ca, în general, ouăle să nu fie spălate sau curățate, dat fiind că aceste practici pot deteriora coaja care, datorită caracteristicilor sale antimicrobiene, constituie o barieră eficientă împotriva contaminărilor bacteriene. Cu toate acestea, anumite metode, precum tratarea ouălor cu raze ultraviolete, nu trebuie considerate ca metode de curățare. În plus, trebuie ca ouăle de categoria A să nu fie spălate, din cauza daunelor care ar putea afecta barierele fizice, precum cuticula, în timpul curățării sau după aceea. O deteriorare de acest tip poate favoriza contaminarea cu bacterii și pierderea de umiditate prin coajă, determinând creșterea riscului pentru consumatori, în special în cazul în care nu sunt asigurate condițiile ulterioare optime de uscare și de depozitare.
(9) Cu toate acestea, utilizarea, în unele state membre, a sistemelor de spălare a ouălor, autorizate și aplicate în condiții de strictă supraveghere, oferă bune rezultate. În conformitate cu avizul Grupului științific pentru riscuri biologice al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară privind riscurile microbiologice aferente spălării ouălor pentru consum, emis la solicitarea Comisiei și adoptat la 7 septembrie 2005 (1), metodele de spălare a ouălor utilizate în anumite centre de ambalare nu ridică
probleme din punct de vedere al igienei și pot fi menținute în vederea acestui scop, în special cu condiția elaborării unui cod de practici în materie.
(10) Ouăle din categoria A trebuie clasate în funcție de greutate. În acest sens, se impune stabilirea unui număr limitat de categorii de greutate, precum și a unor norme precise în ceea ce privește cerințele minime de etichetare, ceea ce nu exclude o etichetare voluntară suplimentară, cu condiția respectării cerințelor Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea mărfurilor alimentare, precum și publicitatea acestora (2).
(11) Trebuie să fie autorizate în calitate de centre de ambalare, în vederea clasificării ouălor pe categorii de calitate și de greutate, numai întreprinderile care dispun de spații și de un echipament tehnic adaptat la tipul și la importanța activităților lor și care permit prin urmare manipularea ouălor în condiții satisfăcătoare.
(12) Este necesară stabilirea unor termene-limită maxime pentru clasificarea, marcarea și ambalarea ouălor, precum și pentru marcarea ambalajelor.
(13) Pe lângă obligația generală de a stabili trasabilitatea produselor alimentare, a furajelor, a animalelor care sunt folosite pentru producerea de mărfuri alimentare sau a substanțelor integrate sau care ar putea fi integrate în produsele alimentare sau în furaje în toate etapele procesului de producție, de prelucrare și de distribuție, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (1), se impune, în scopul efectuării controalelor, ca anumite informații să figureze pe containerele de transport care conțin ouă, precum și pe documentele de însoțire ale acestora.
(14) Atunci când ouăle sunt livrate într-un alt stat membru, este esențial ca marcarea codului producătorului pe ouă să fie realizată la locul de producție. În ceea ce privește în special
ouăle de categoria B, trebuie precizat că, în situația în care codul producătorului nu este de ajuns pentru recunoașterea categoriei de calitate, trebuie inscripționată o altă indicație pe ouăle de categoria B.
(15) Trebuie definită structura codului producătorului menționată în anexa XIV partea A punctul III subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Pe de altă parte, trebuie precizat că este posibilă derogarea de la cerința de marcare a codului producătorului în situația în care echipamentele tehnice nu permit marcarea ouălor crăpate sau murdare.
(16) Trebuie definite caracteristicile celorlalte indicații care pot fi marcate pe ouăle din categoria B în conformitate cu anexa XIV partea A punctul III subpunctul 1 paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(17) În situația în care ouăle sunt livrate direct, în vederea transformării acestora, întreprinderilor din industria alimentară și există garanții suficiente privind destinația lor finală, statele membre pot acorda întreprinderilor care fac o cerere în acest scop derogări de la cerința marcării.
(18) Directiva 2000/13/CE definește regulile generale aplicabile totalității produselor alimentare puse pe piață. Cu toate acestea, trebuie stabilite, pentru ambalaje, anumite norme specifice privind marcarea.
(19) Articolul 9 din Directiva 2000/13/CE definește data valabilității minime a unui produs alimentar ca data până la care acest produs alimentar își păstrează proprietățile specifice în condițiile adecvate de conservare. Pentru o mai bună clarificare, această dată trebuie stabilită ca fiind cel târziu a douăzeci și opta zi de la ziua ouării.
(20) Ouăle pot fi vândute însoțite de o mențiune privind gradul specific de prospețime. În acest scop, se impune stabilirea unui termen maxim în decursul căruia poate fi utilizată această mențiune.
(21) Ouăle pot fi vândute însoțite de o mențiune care detaliază compoziția specifică a furajelor găinilor ouătoare. Se impune stabilirea cerințelor minime de utilizare a acestor mențiuni.

(22) În situația în care ouăle sunt vândute în vrac, anumite informații care apar în mod normal pe ambalaj trebuie să fie accesibile consumatorului.
(23) Pe lângă cerințele generale în materie de igienă în materie de ambalare și prelucrare a produselor alimentare, trebuie definite anumite cerințe suplimentare în vederea reducerii la minimum a riscului deteriorării sau al contaminării ouălor în timpul depozitării sau transportului. Trebuie ca aceste norme să fie conforme Standardului nr. 42 CEE-ONU.

(24) Ouăle industriale sunt improprii pentru consumul uman. Se impune, așadar, aplicarea unor benzi sau de etichete pentru identificarea cu ușurință a ambalajelor care conțin acest tip de ouă.
(25) Doar centrele de ambalare dispun de spațiile și echipamentul tehnic corespunzător reambalării ouălor. Prin urmare, este necesar ca operațiunile de reambalare să fie limitate la aceste centre.
(26) Operatorii din sectorul alimentar sunt obligați să stabilească trasabilitatea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Trebuie prevăzută obligația pentru producători, unitățile de colectare și centrele de ambalare de a ține registre suplimentare specifice în scopul de a permite serviciilor de inspecție să verifice conformitatea cu standardele de comercializare.
(27) Este necesară definirea metodelor și a criteriilor de efectuare a acestor controale.
(28) Se impune verificarea conformității tuturor loturilor considerate cu standardele de comercializare, comercializarea unui lot considerat neconform trebuind interzisă, cu excepția cazului în care conformitatea poate fi dovedită.
(29) Trebuie permise anumite toleranțe în momentul verificării standardelor de comercializare. Trebuie ca aceste marje de toleranță să fie diferite în funcție de cerințele și de stadiile comercializării.
(30) Este posibil ca țările terțe să aplice cerințe de comercializare a ouălor diferite de cele definite de către Comunitate. Pentru facilitarea exporturilor, trebuie ca ouăle destinate exportului și ambalate în vederea acestui scop să poată corespunde acestor cerințe.
(31) Este necesară stabilirea unor modalități precise în vederea evaluării realizate de către Comisie, la cererea țărilor terțe, a echivalenței standardelor de comercializare ale acestor țări cu legislația comunitară. Se impune stabilirea anumitor cerințe cu privire la marcarea și etichetarea ouălor importate din țările terțe.
(32) Este util pentru Comisie să dispună de date privind numărul crescătoriilor de găini ouătoare înregistrate.
(33) Statele membre trebuie să comunice situațiile de încălcare gravă a standardelor de comercializare, astfel încât celelalte state membre care ar putea fi afectate de acest fapt să fie informate într-un mod adecvat.
(34) Aprovizionarea cu ouă destinate comerțului cu amănuntul în departamentele franceze de peste mări depinde parțial de aprovizionarea cu ouă de pe continentul european. Ținând cont de durata transportului și de condițiile climatice, conservarea ouălor transportate în aceste departamente necesită respectarea modalităților de aprovizionare specifice, care cuprind în special posibilitatea de a expedia ouă refrigerate. Aceste modalități specifice sunt justificate ca urmare a actualei lipse de resurse locale de producție. Se impune prelungirea acestor condiții speciale pe o perioadă rezonabilă de timp, până la crearea unor capacități locale de producție suficiente.
(35) Anexa XIV partea A punctul I subpunctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 autorizează statele membre să excludă de la respectarea standardelor prezentului regulament ouăle vândute de producător direct consumatorului final. Pentru a ține seama de condițiile specifice de comercializare a ouălor în anumite regiuni ale Finlandei, trebuie ca vânzarea de ouă de la producători către punctele de vânzare din respectivele regiuni să fie scutite de respectarea exigențelor prezentului regulament și ale Regulamentului (CE) nr. 1234/2007.

(36) Conform articolului 5 alineatul (2) din Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare, (1) trebuie ca statele membre să vegheze ca creșterea găinilor în cotețe neîmbunătățite să fie interzisă începând cu 1 ianuarie 2012. Comisia trebuie, așadar, să evalueze, înainte de acea dată, punerea în aplicare a dispozițiilor privind etichetarea voluntară referitoare la cotețele neîmbunătățite pentru a stabili dacă este necesară obligativitatea etichetării.
(37) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestiune a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

Definițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și în anexa I punctele 5 și 7.3 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 se aplică dacă este necesar. În plus, în cadrul prezentului regulament, se înțelege prin:
(a) „ambalaj”, un ambalaj care conține ouă din categoria A sau B, cu excepția containerelor de transport sau a recipientelor cu ouă industriale;
(b) „vânzare în vrac”, vânzarea cu amănuntul destinată consumatorului final a ouălor neambalate;
(c) „unitate de colectare”, orice unitate înregistrată conform articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 autorizată să colecteze ouă de la un producător în vederea livrării acestora către un centru de
ambalare, către o piață la care accesul în calitatea de cumpărători este rezervat vânzătorilor cu ridicata ale căror unități sunt autorizate ca centru de ambalare ori industriei alimentare sau nealimentare;
(d) „data recomandată de vânzare”, perioada maximă în care ouăle trebuie livrate consumatorului final conform anexei III secțiunea X capitolul I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(e) „industrie alimentară”, orice unitate care fabrică produse ce conțin ouă destinate consumului uman, cu excepția colectivităților;
(f) „industria nealimentară”, orice unitate care fabrică produse din ouă, care nu sunt destinate consumului uman;
(g) „colectivități”, unitățile vizate la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE;
(h) „ouă industriale”, ouăle care nu sunt destinate consumului uman;
(i) „lot”, ouăle ambalate sau în vrac, care provin din același loc de producție sau din același centru de ambalare, situate într-un singur loc, aflate în același ambalaj sau în vrac în același recipient, având aceeași dată în care au fost ouate, aceeași dată de valabilitate minimă sau aceeași dată de ambalare, obținute în urma aceleiași metode de creștere și, în cazul ouălor clasate, incluse în aceeași categorie de calitate și greutate;
(j) „reambalare”, transferul fizic al ouălor în alt ambalaj sau o nouă marcare a unui ambalaj care conține deja ouă;

(k) „ouă”, ouăle în coajă – cu excepția ouălor sparte, incubate sau coapte – care sunt produse de găinile din specia Gallus gallus și sunt proprii pentru consumul uman în starea în care se află sau preparării de produse din ouă;
(l) „ouă sparte”, ouăle care prezintă defecte ale cojii și ale membranelor, ceea ce provoacă expunerea conținutului acestora;
(m) „ouă incubate”, ouăle începând cu momentul punerii lor la incubație;
(n) „comercializare”, deținerea de ouă în vederea vânzării, inclusiv vânzarea, depozitarea, ambalarea, etichetarea, livrarea sau orice alt tip de transfer, gratuit sau nu;
(o) „operator”, un producător sau orice altă persoană fizică sau morală care intervine în procesul de comercializare a ouălor;
(p) „locul de producție”, o crescătorie în care se cresc găini ouătoare, înregistrat conform Directivei 2002/4/CE a Comisiei (1);
(q) „centru de ambalare”, un centru de ambalare în sensul Regulamentului (CE) nr. 853/2004 care este autorizat conform articolului 5 alineatul (2) din prezentul regulament și unde ouăle sunt clasate în funcție de calitatea și greutatea lor;
(r) „consumatorul final”, ultimul cumpărător al unui produs alimentar, care nu va utiliza produsul în cadrul unei operațiuni sau a unei activități din sectorul alimentar;
(s) „codul producătorului”, numărul distinctiv al locului de producție conform punctului 2 din anexa la Directiva 2002/4/CE.

Articolul 2

Caracteristicile calității ouălor

(1) Ouăle din categoria A prezintă următoarele caracteristici calitative:
(a) coaja și cuticula: curate, intacte, normale;
(b) camera de aer: înălțimea nu depășește 6 milimetri, imobilă; cu toate acestea, pentru ouăle comercializate având mențiunea „extra”, ea nu trebuie să depășească 4 milimetri;
(c) gălbenuș: vizibil la fasciculul de lumină doar sub formă de umbră, fără contur precis; atunci când oul este întors, gălbenușul este ușor mobil și revine în poziția centrală;
(d) albuș: clar, translucid;
(e) pată germinativă: dezvoltare imperceptibilă;
(f) corpuri străine: fără corpuri străine;
(g) miros străin: fără mirosuri străine.
(2) Ouăle din categoria A nu sunt nici spălate, nici curățate, nici înainte, nici după clasificare, cu rezerva prevederilor articolului 3.
(3) Ouăle din categoria A nu sunt tratate în vederea conservării, nici nu sunt refrigerate în spații sau în instalații în care este menținută în mod artificial o temperatură de + 5 °C. Cu toate acestea, ouăle au fost păstrate timp de mai puțin de 24 de ore la o temperatură mai mică de 5 °C, în timpul transportului, sau într-un local unde are loc vânzarea cu amănuntul, timp de maximum 72 de ore, nu trebuie considerate ca fiind refrigerate.

(4) Ouăle de categoria B sunt ouă care nu prezintă caracteristicile de calitate care figurează la alineatul (1). Ouăle de categoria A care nu mai prezintă caracteristicile respective pot fi declasate în categoria B.

Articolul 3

Ouăle spălate

(1) Statele membre care, la 1 iunie 2003, au autorizat spălarea ouălor în centrele de ambalare pot menține această autorizație, cu condiția ca respectivele centre să se conformeze ghidurilor naționale privind sistemul de spălare al ouălor. Ouăle spălate nu pot fi comercializate decât în statele membre care au acordat acest tip de autorizație.
(2) Statele membre menționate la alineatul (1) încurajează elaborarea de ghiduri naționale de bune practici în materie de sisteme destinate spălării ouălor de către operatorii din industria alimentară, conform articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

Articolul 4

Clasamentul ouălor din categoria A în funcție de greutate

(1) Ouăle din categoria A sunt clasate după următoarelor categorii de greutate:
(a) XL – foarte mare: greutate mai mare sau egală cu 73 g;
(b) L – mare: greutate mai mare sau egală cu 63 g și mai mică de 73 g;
(c) M – mediu: greutate mai mare sau egală cu 53 g și mai mică de 63 g;
(d) S – mic: greutate mai mică de 53 g.
(2) Categoria de greutate este indicată cu ajutorul literelor sau al mențiunilor corespunzătoare definite la alineatul (1) sau al unei combinații de litere și mențiuni, completate eventual cu indicația tranșelor de greutate corespunzătoare. Se pot utiliza și alte indicații suplimentare, cu condiția ca acestea să nu poată fi confundate cu literele sau mențiunile definite la alineatul (1) și să respecte Directiva 2000/13/CE.
(3) Prin derogare de la alineatul (1), atunci când ouăle de categoria A de calibre diferite sunt ambalate în același ambalaj, greutatea netă minimă a acestor ouă este indicată în grame, iar mențiunea „Ouă de calibre diferite” sau o mențiune echivalentă este aplicată pe partea exterioară a ambalajului.

Articolul 5

Centrele de ambalare

(1) Doar centrele de ambalare clasifică și ambalează ouăle și etichetează ambalajele în care sunt puse acestea.
Doar unitățile care îndeplinesc condițiile definite la prezentul articol sunt autorizate în calitate de centre de ambalare.
(2) Autoritatea competentă autorizează centrele de ambalare să clasifice ouăle și atribuie un număr de centru de ambalare fiecărui operator care dispune de spații și de echipamentul tehnic adecvat care permite clasificarea ouălor pe categorie de calitate și de greutate. Centrele de ambalare care lucrează exclusiv pentru industria alimentară și nealimentară nu sunt obligate să dețină echipamentul tehnic necesar clasificării ouălor în funcție de greutate.

Autoritatea competentă atribuie centrului de ambalare un cod de centru de ambalare care începe cu codul de identificare al statului membru în cauză, astfel cum se precizează la punctul 2.2 din anexa la Directiva 2002/4/CE.
(3) Centrele de ambalare dispun de echipamentele tehnice necesare unei manipulări corecte a ouălor. Acestea sunt alcătuite, după caz, din:
(a) o instalație adecvată pentru examinarea transparenței într-un fascicul de lumină, automatizată sau cu personal permanent, care permite examinarea separată a calității fiecărui ou, sau o altă instalație corespunzătoare;
(b) un dispozitiv de apreciere a înălțimii camerei de aer;
(c) un echipament pentru clasificarea ouălor pe categorie de greutate;
(d) unul sau mai multe cântare omologate pentru cântărirea ouălor;
(e) un echipament de marcare a ouălor.
(4) Autorizația menționată la alineatele (1) și (2) poate fi oricând retrasă în situația în care condițiile stabilite la acest articol nu mai sunt îndeplinite.

Articolul 6

Datele aplicabile clasificării, marcării și ambalării ouălor, precum și marcării ambalajelor

(1) Ouăle sunt clasificate, marcate și ambalate în zece zile de la data ouării.
(2) Ouăle comercializate conform articolului 14 sunt clasificate, marcate și ambalate în patru zile de la data ouării.
(3) Durata de valabilitate minimă menționată la articolul 12 alineatul
(1) litera (d) este aplicată în momentul ambalării conform dispozițiilor articolului (9) alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE.

Articolul 7

Informațiile de pe ambalajele de transport

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, producătorul marchează, la locul de producție, pe fiecare container care conține ouă următoarele informații:
(a) numele și adresa producătorului;
(b) codul producătorului;
(c) numărul de ouă și/sau greutatea acestora;
(d) ziua sau perioada ouatului;
(e) data expedierii.
Atunci când centrele de ambalare sunt aprovizionate cu ouă neambalate provenite de la propriile lor unități de producție, situate în aceeași locație, informațiile pot fi înscrise pe ambalajele de transport la
centrul de ambalare.
(2) Informațiile menționate la alineatul (1) sunt marcate pe ambalajul de transport și figurează în documentele de însoțire. Operatorul căruia îi sunt livrate ouăle păstrează o copie a acestor documente. Documentele originale sunt păstrate de centrul de ambalare care clasifică ouăle. În situația în care loturile primite de către un colector sunt împărțite în scopul livrării către mai mulți operatori, documentele de însoțire pot fi înlocuite de etichete adecvate aferente containerelor de transport, cu condiția ca acestea din urmă să conțină informațiile menționate la alineatul (1).
(3) Informațiile menționate la alineatul (1) care figurează pe ambalajul de transport nu pot fi modificate și continuă să figureze pe respectivul container până la preluarea ouălor în scopul clasificării, al marcării, al ambalării imediate sau al transformării ulterioare.

Articolul 8

Marcarea ouălor destinate livrării transfrontaliere

(1) Ouăle livrate de către un loc de producție unei unități de colectare, unui centru de ambalare sau unei întreprinderi din industria nealimentară situate într-un alt stat membru trebuie marcate cu codul producătorului înainte de a părăsi locul de producție.
(2) Un stat membru pe teritoriul căruia este situat locul de producție poate acorda o derogare de la cerința prevăzută la alineatul (1) în situația în care producătorul a semnat un contract de livrare cu un centru de ambalare situat într-un stat membru care prevede marcarea conform prezentului regulament. Această derogare este acordată numai la cererea celor doi operatori implicați și cu acordul scris prealabil al statului membru în care este situat centrul de ambalare. Într-un asemenea caz, o copie a contractului de livrare însoțește marfa expediată.
(3) Durata minimă a contractului de livrare menționat la alineatul (2) nu poate fi mai mică de o lună.
(4) Serviciile de inspecție menționate la articolul 24 ale statului membru respectiv și ale oricărui alt stat membru de tranzit sunt informate înainte de acordarea derogării prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol.
(5) Ouăle de categoria B comercializate într-un alt stat membru sunt marcate conform anexei XIV partea A puntul III subpunctul 1 paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și, după caz, poartă o indicație conform articolului 10 din prezentul regulament, astfel încât să poată fi ușor diferențiate de ouăle din categoria A.

Articolul 9

Codul producătorului

(1) Codul producătorului este compus din codul și literele prevăzute la punctul 2 din anexa la Directiva 2002/4/CE. Acesta trebuie să fie vizibil cu ușurință și perfect lizibil și trebuie să aibă o înălțime de cel
puțin 2 mm.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor anexei XIV partea A punctul III subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, atunci când, din motive tehnice, marcarea ouălor crăpate sau murdare nu este posibilă, marcarea codului producătorului nu este obligatorie.

Articolul 10

Indicațiile pe ouăle de categoria B

Mențiunea vizată în anexa XIV partea A puntul III subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 reprezintă un cerc cu diametrul minim de 12 mm în jurul literei „B”,acărei înălțime minimă este de 5 mm, sau un punct de culoare vizibil cu ușurință, cu un diametru minim de 5 mm.

 Articolul 11

Marcarea ouălor livrate direct industriei alimentare

(1) Sub rezerva unor dispoziții contrare prevăzute de legislația sanitară, statele membre pot scuti operatorii, la cererea acestora, de la obligația de marcare prevăzută în anexa XIV partea A punctul III subpunctul 1 și în anexa XIV partea A punctul IV subpunctul 3 la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în cazul în care ouăle sunt livrate direct de la locul de producție către industria alimentară.
(2) În cazurile menționate la primul alineat:
(a) statele membre în care este stabilit locul de producție informează în mod corespunzător autoritățile competente din statele membre interesate cu privire la acordarea scutirii de marcare înainte de orice livrare;
(b) în cazul în care scutirea vizează un furnizor situat într-o țară terță, ouăle se livrează industriei alimentare doar dacă destinația lor finală în vederea prelucrării este verificată de autoritățile competente din statul membru care acordă scutirea;
(c) responsabilitatea livrării îi revine în întregime operatorului din industria alimentară, care se angajează, în consecință, să utilizeze ouăle numai pentru prelucrare.

Articolul 12

Marcarea ambalajelor

(1) Ambalajele care conțin ouă de categoria A au înscrise pe partea exterioară, vizibile cu ușurință și perfect lizibile:
(a) codul centrului de ambalare;
(b) categoria de calitate; ambalajele sunt identificate prin mențiunea „categoria A” sau prin litera „A” însoțită sau nu de mențiunea „proaspăt”;
(c) categoria de greutate conform articolului 4 alineatul (2) din prezentul regulament;
(d) durata de valabilitate minimă, conform articolului 13 din prezentul regulament;
(e) mențiunea „ouă spălate” pentru ouăle spălate, conform articolului 3 din prezentul regulament;
(f) ca o condiție specială de depozitare, conform articolului 3 alineatul
(1) punctul 6 din Directiva 2000/13/CE, o indicație prin care se recomandă consumatorilor păstrarea ouălor la frigider după cumpărarea acestora.
(2) Pe lângă cerințele menționate la alineatul (1), pe partea exterioară a ambalajelor care conțin ouă din categoria A figurează, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil, o indicație privind metoda de creștere a
găinilor.
Pentru identificarea metodei de creștere a găinilor, se folosesc numai următoarele mențiuni:
(a) pentru agricultura tradițională și doar dacă sunt îndeplinite condițiile aferente stabilite în anexa II, mențiunile stabilite în anexa I partea A;
(b) pentru producție biologică, mențiunile stabilite la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului (1).

Semnificația codului producătorului este explicată pe partea exterioară sau în interiorul ambalajului.
În cazul în care găinile ouătoare sunt crescute în exploatații, în conformitate cu cerințele prevăzute în capitolul III din Directiva 1999/74/CE, identificarea metodei de creștere poate fi însoțită de una dintre indicațiile menționate în partea B din anexa I la prezentul regulament.
(3) Dispozițiile alineatului (2) se aplică fără a aduce atingere măsurilor tehnice naționale care depășesc cerințele minime stabilite în anexa II și nu se aplică decât producătorilor din statul membru respectiv, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu dreptul comunitar.
(4) Ambalajele care conțin ouă din categoria B au pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil:
(a) codul centrului de ambalare;
(b) categoria de calitate; ambalajele sunt identificate fie prin mențiunea „Categoria B”, fie prin litera „B”;
(c) data ambalării.
(5) În ceea ce privește ambalajele de ouă produse pe teritoriul lor, statele membre pot solicita lipirea etichetelor în așa fel încât acestea să se rupă la deschiderea ambalajului.

Articolul 13

Menționarea datei de valabilitate minime

Data de valabilitate minimă menționată la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2000/13/CE nu poate depăși 28 de zile după ziua ouatului. Atunci când este indicată o perioadă de ouat, data valabilității minime este stabilită începând cu prima zi a acestei perioade.

Articolul 14

Ambalajul pe care figurează mențiunea „extra”

(1) Mențiunile „extra” sau „extra proaspăt” pot fi utilizate drept indicații suplimentare de calitate pe ambalajele care conțin ouă de categoria A până în a noua zi după ouat.
(2) Atunci când sunt folosite indicațiile menționate la alineatul (1), data ouatului și perioada de nouă zile figurează pe ambalaj în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil.

Articolul 15

Indicația modului de nutriție a găinilor ouătoare

Atunci când este indicat modul de nutriție a găinilor ouătoare, se aplică următoarele cerințe minime:
(a) menționarea cerealelor drept componentă a furajelor nu este autorizată decât dacă cerealele constituie cel puțin 60 % din formula alimentară folosită, din care cel puțin 15 % subproduse de cereale;
(b) fără a aduce atingere ponderii minime de 60 % menționate la litera
(a), atunci când se menționează o cereală anume, aceasta trebuie să constituie cel puțin 30 % din formula alimentară utilizată. Atunci când sunt menționate mai multe cereale, fiecare dintre acestea trebuie să aibă o pondere de cel puțin 5 % din formula utilizată.

Articolul 16

Informațiile care trebuie comunicate cu privire la vânzarea ouălor în vrac

În situația în care ouăle sunt vândute în vrac, trebuie comunicate consumatorilor, vizibile cu ușurință și perfect lizibile, informațiile privind:
(a) categoria de calitate;
(b) categoria de greutate, conform articolului 4;
(c) o indicație a metodei de creștere a găinilor, echivalentă cu cea menționată la articolul 12 alineatul (2);
(d) o explicație a semnificației codului producătorului;
(e) data de valabilitate minimă.

Articolul 17

Calitatea ambalajelor

Fără a aduce atingere cerințelor menționate în anexa II capitolul X din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, ambalajele trebuie să fie rezistente la șocuri, uscate, curate și în stare bună și fabricate din materiale care să protejeze ouăle de mirosuri străine și de riscul alterării calității.

Articolul 18

Ouăle industriale

Ouăle industriale sunt comercializate în recipiente prevăzute cu o banderolă sau o etichetă roșie.
Pe banderola sau dispozitivul de etichetare figurează:
(a) numele și adresa operatorului căruia îi sunt destinate ouăle;
(b) numele și adresa operatorului care expediază ouăle;
(c) mențiunea „ouă industriale” cu litere majuscule de 2 cm înălțime, precum și cuvintele „impropriu pentru consumul uman” cu litere cu înălțimea minimă de 8 mm.

Articolul 19

Reambalarea

Ouăle de categoria A care au fost ambalate nu pot fi reambalate decât de centrele de ambalare. Ouăle din fiecare ambalaj trebuie să provină dintr-un singur lot.

Articolul 20

Registrele pe care trebuie să le țină producătorii

(1) Producătorii înregistrează informațiile privind metodele de creștere a găinilor, specificând pentru fiecare metodă folosită:
(a) data instalării, vârsta în momentul instalării și numărul de găini ouătoare;
(b) data sacrificării și numărul de găini sacrificate;
(c) producția zilnică de ouă;
(d) numărul și/sau greutatea ouălor vândute sau livrate zilnic prin alte metode;

(e) numele și adresa cumpărătorilor.
(2) În situația în care metoda de nutriție este indicată conform articolului 15 din prezentul regulament, fără a aduce atingere standardelor stabilite în anexa I partea A punctul III din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, producătorii înregistrează următoarele informații, precizând pentru fiecare metodă utilizată:
(a) cantitatea și tipul de furaje furnizate sau și/sau amestecate pe loc;
(b) data livrării furajelor.
(3) În situația în care producătorul practică diferite moduri de creștere în același loc de producție, informațiile prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt detaliate pentru fiecare coteț de păsări.
(4) În sensul prezentului articol, producătorii pot păstra facturile și bonurile de livrare în dosare care poartă mențiunile prevăzute la alineatele (1) și (2), în locul registrelor de vânzări și de livrări.

Articolul 21

Registrele care trebuie ținute de unitățile de colectare

(1) Unitățile de colectare înregistrează separat, pentru fiecare mod de creștere a găinilor și pentru fiecare zi:
(a) cantitatea de ouă colectate, detaliate pe producător, numele, adresa și codul producătorului, precum și data sau perioada ouatului;
(b) cantitatea de ouă neclasate livrată centrului de ambalare corespunzător, detaliată pe producător, numele, adresa și codul centrului de ambalare, precum și data sau perioada ouatului;
(2) În sensul prezentului articol, producătorii pot păstra facturile și bonurile de livrare în dosare care poartă mențiunile prevăzute la alineatul (1), în locul registrelor de vânzări și de livrări.

Articolul 22

Registrele care trebuie ținute de centrele de ambalare

(1) Centrele de ambalare înregistrează separat, pentru fiecare mod de creștere și pentru fiecare zi:
(a) cantitățile de ouă neclasate pe care le primesc, detaliate pe producător, numele, adresa și codul producătorului, precum și data sau perioada ouatului;
(b) după clasificarea ouălor, cantitățile pentru fiecare categorie de calitate și de greutate;
(c) cantitățile de ouă primite de la alte centre de ambalare, codurile acestor centre și data de valabilitate minimă;
(d) cantitățile de ouă neclasificate livrate altor centre de ambalare, detaliate pe producător, codurile acestor centre și data sau perioada ouatului;
(e) numărul și/sau greutatea ouălor livrate, detaliate pe categoria de calitate și de greutate, data ambalării pentru ouăle din categoria B sau data minimă de valabilitate pentru ouăle din categoria A și
cumpărător, menționându-se numele și adresa acestuia. Centrele de ambalare actualizează săptămânal stocul fizic.
(2) În situația în care pe ouăle din categoria A și pe ambalajele acestora figurează o mențiune privind modul de nutriție a găinilor ouătoare conform articolului 15, centrele de ambalare care utilizează aceste indicații țin registre separate, conform alineatului (1).

(3) În sensul prezentului articol, producătorii pot păstra facturile și bonurile de livrare în dosare care poartă mențiunile prevăzute la alineatele (1) și (2), în locul registrelor de vânzări și de livrări.

Articolul 23

Perioada de păstrare a registrelor

Registrele și dosarele vizate la articolul 7 alineatul (2) și la articolele 20, 21 și 22 trebuie păstrate cel puțin 12 luni de la data creării lor.

Articolul 24

Controalele

(1) Statele membre desemnează serviciile de inspecție însărcinate să controleze respectarea prezentului regulament.
(2) Serviciile de inspecție menționate la alineatul (1) controlează produsele la care se referă prezentul regulament în toate stadiile comercializării. Controalele sunt efectuate prin sondaj, precum și pe baza unei analize de risc, luându-se în considerare tipul și debitul întreprinderii în cauză, precum și antecedentele producătorului în materie de respectare a normelor de comercializare aplicabile ouălor.
(3) Pentru ouăle de categoria A importate din țările terțe, controalele menționate la alineatul (2) se realizează în momentul vămuirii și înainte de punerea în liberă circulație. Ouăle de categoria B importate din țările terțe nu sunt puse în liberă circulație decât după ce se verifică, în cursul controlului vamal, dacă destinația finală a acestora este industria de prelucrare.
(4) În afara de controalele prin sondaj, operatorii fac obiectul controalelor al căror ritm este stabilit de serviciile de inspecție pe baza analizei de risc menționată la alineatul (2), ținând cont cel puțin de:
(a) rezultatul controalelor anterioare;
(b) complexitatea circuitelor de comercializare pe care ouăle le urmează;
(c) importanța gradului de segmentare în unitatea de producție sau de ambalare;
(d) importanța volumelor de ouă produse sau ambalate;
(e) orice schimbare substanțială cu privire la tipul de ouă produse sau prelucrate sau cu privire la metoda de comercializare raportat la anii anteriori.
(5) Controalele sunt efectuate în mod regulat și nu sunt anunțate.
Registrele menționate la articolele 20, 21 și 22 sunt puse la dispoziția serviciilor de inspecție cu ocazia primei cereri în acest sens.

Articolul 25

Deciziile privind cazuri de neconformitate

(1) În cazul unei neconformități cu prezentul regulament, constatate în urma controalelor prevăzute la articolul 24, serviciile de inspecție nu pot lua decizii decât pentru integralitatea lotului controlat.
(2) În cazul în care lotul verificat nu este considerat conform prezentului regulament, serviciile de inspecție respective interzic comercializarea acestuia sau, în cazul în care lotul provine dintr-o țară terță,
importul acestuia, sub rezerva prezentării unei dovezi de punere în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(3) Serviciul de inspecție care a efectuat controlul verifică dacă lotul suspectat a fost pus în conformitate cu prezentul regulament sau dacă această operațiune este în curs de desfășurare.

Articolul 26

Toleranța pentru defectele de calitate

(1) Se admit următoarele toleranțe cu ocazia efectuării controlului unor loturi de ouă din categoria A:
(a) la centrul de ambalare, chiar înainte de expediere: 5 % din ouă prezintă defecte de calitate;
(b) în celelalte etape ale comercializării: 7 % din ouă prezintă defecte de calitate.
(2) Pentru ouăle comercializate cu mențiunile „extra” sau „extra proaspăt”, nu se admite nicio toleranță pentru înălțimea camerei de aer cu ocazia controlului efectuat la ambalare sau import.
(3) Procentele menționate la alineatul (1) se dublează atunci când lotul controlat conține mai puțin de 180 de ouă.

Articolul 27

Toleranța pentru greutatea ouălor

(1) Cu excepția cazului prevăzut la articolul 4 alineatul (3), se aplică o toleranță greutății unitare a ouălor la controlul unui lot de ouă din categoria A. Un asemenea lot poate conține cel mult 10 % ouă din categoriile de greutate apropiate de cea marcată pe ambalaj, dar nu mai mult de 5 % din categoria de greutate imediat inferioară.
(2) Procente menționate la alineatul (1) se dublează atunci când lotul controlat conține mai puțin de 180 de ouă.

Articolul 28

Toleranța pentru marcarea ouălor

Se admite o toleranță de 20 % ouă purtând marcaje ilizibile la controlul loturilor și al ambalajelor.

Articolul 29

Ouăle destinate exportului către țările terțe

Ouăle ambalate și destinate exportului pot corespunde altor cerințe decât cele prevăzute în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și în prezentul regulament, în ceea ce privește calitatea, marcarea, etichetarea sau cerințe suplimentare.

Articolul 30

Ouăle importate

(1) Orice evaluare a echivalenței normelor, menționată în anexa XIV partea A punctul IV subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, comportă o evaluare a respectării de către operatorii din țările terțe în cauză a cerințelor prevăzute în prezentul regulament.
Aceasta este actualizată regulat.
Comisia publică rezultatele evaluării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Ouăle importate din țări terțe sunt marcate în mod clar și lizibil în țara de origine, în conformitate cu codul ISO 3166 al țării.
(3) În absența garanțiilor suficiente referitoare la echivalența normelor, echivalență menționată în anexa XIV partea A punctul IV subpunctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, ambalajele care conțin ouă importate din țările respective poartă pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil, o indicație despre:
(a) țara de origine;
(b) metoda de creștere a găinilor („neconformă cu standardul CE”).

Articolul 31

Raportarea

Până la data de 1 aprilie a fiecărui an, statele membre informează Comisia pe cale electronică cu privire la numărul de locuri de producție, detaliate pe metode de creștere a găinilor, precizând capacitatea
maximă a fiecărei exploatații (numărul de păsări prezente în același timp).

Articolul 32

Notificarea infracțiunilor

În termeni de cinci zile lucrătoare, statele membre informează Comisia pe cale electronică cu privire la orice infracțiune constatată – sau suspectată în mod întemeiat – de serviciile de inspecție, susceptibilă de a afecta comerțul intracomunitar din sectorul ouălor, se consideră că aceste schimburi comerciale sunt perturbate în special în cazul unor infracțiuni grave comise de către operatorii care produc sau comercializează ouăle destinate vânzării într-un alt stat membru.

Articolul 33

Excepții acordate pentru departamentele franceze de peste mări

(1) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (3), ouăle destinate vânzării cu amănuntul în departamentele franceze de peste mări pot fi expediate către acestea în stare refrigerată. În această situație, data de vânzare recomandată poate fi prelungită până la 33 de zile.
(2) În cazul menționat la alineatul (1) al prezentului articol, pe lângă cerințele prevăzute la articolele 12 și 16, pe partea exterioară a ambalajului trebuie să figureze mențiunea „ouă refrigerate”, precum și informațiile privind refrigerarea.
Marca distinctivă pentru „ouă refrigerate” este un triunghi echilateral cu latura de cel puțin 10 mm.

Articolul 34

Excepțiile acordate anumitor regiuni din Finlanda

Ouăle vândute direct de către producător punctelor de vânzare din regiunile enumerate în anexa III nu sunt supuse cerințelor anexei XIV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și ale prezentului regulament.
Metoda de creștere a găinilor trebuie totuși să fie indicată în mod corespunzător, conform articolului 12 alineatul (2) și articolului 16 litera (c) din prezentul regulament.

Articolul 35

Evaluarea practicilor privind etichetarea benevolă
Până cel târziu la 31 decembrie 2009 cel târziu, Comisia va evalua modul de aplicare al sistemului de etichetare voluntară, conform articolului 12 alineatul (2) ultimul paragraf, în scopul introducerii obligativității acestuia, după caz.

Articolul 36

Sancțiunile

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor prezentului regulament și iau orice măsură necesară pentru asigurarea punerii în aplicare a acestora. Sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

Articolul 37

Comunicările

Statele membre și Comisia își comunica reciproc datele necesare aplicării prezentului regulament.

Articolul 38

Abrogarea

Regulamentul (CE) nr. 557/2007 se abrogă cu efect de la 1 iulie 2008. Trimiterile la regulamentul abrogat și la Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 sunt considerate drept trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 39

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 iulie 2008.
Articolul 33 se aplică până la 30 iunie 2009.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

O.M. 394/2014

ORDIN Nr. 394/290/89 din 12 martie 2014
privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
Nr. 394 din 12 martie 2014
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
Nr. 290 din 13 martie 2014
AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR
Nr. 89 din 19 martie 2014
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 234 din 2 aprilie 2014

Văzând Referatul de aprobare privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti nr. 97.943 din 12 decembrie 2013 al Direcţiei generale industrie alimentară,

având în vedere prevederile art. 34 – 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, republicată, cu modificările ulterioare,

în baza prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare,

în temeiul art. 1 alin. (2) şi al art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 4 alin. (1) pct. 54 şi al art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 3 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrul sănătăţii şi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emit următorul ordin:

ART. 1

(1) Prezentul ordin reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească operatorii din sectorul alimentar care desfăşoară activităţi în domeniul producerii şi comercializării produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti, în vederea înregistrării în Registrul naţional al reţetelor consacrate, denumit în continuare R.N.R.C.

(2) Înregistrarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti este voluntară.

ART. 2

În sensul prezentului ordin, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:

a) reţetă consacrată românească – produsul alimentar fabricat cu respectarea compoziţiei utilizate cu mai mult de 30 de ani înainte de data intrării în vigoare a prezentului ordin;
b) compoziţia produsului – totalitatea ingredientelor care alcătuiesc un produs alimentar;
c) documentaţia tehnică – date şi documente care stau la baza atestării unui produs alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti: numele produsului, descrierea materiilor prime şi a ingredientelor folosite, reţeta consacrată, schema tehnologică, descrierea procesului tehnologic, descrierea indicatorilor de calitate: senzoriali, fizico-chimici, microbiologici; elemente specifice privind ambalarea şi etichetarea produsului alimentar; condiţii de depozitare şi transport; proceduri şi metode de control;
d) codul produsului alimentar – număr de identificare a operatorului din sectorul alimentar, a codului categoriei produsului şi a codului produsului – 00 – 00 – 00;
e) atestatul produsului alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti – document eliberat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care certifică faptul că produsul alimentar respectă reţeta consacrată românească;
f) Registrul naţional al reţetelor consacrate, R.N.R.C. – registru gestionat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care conţine: denumirea operatorului din sectorul alimentar, datele de identificare şi de contact ale acestuia, denumirea produsului alimentar atestat, numărul atestatului din R.N.R.C.;
g) logoul reţetei consacrate – simbolul utilizat în etichetarea produselor alimentare obţinute conform unei reţete consacrate româneşti care se comercializează sub o denumire înregistrată în R.N.R.C.;
h) încercare – determinarea prin analize de laborator a uneia sau a mai multor caracteristici ale unui produs alimentar, în conformitate cu o procedură;
i) raport de încercare – documentul care cuprinde date privind: numărul raportului, denumirea comercială a produsului, codul produsului alimentar analizat, datele de identificare ale operatorului din sectorul alimentar, metoda de încercare folosită, data primirii produsului alimentar, rezultatele încercării, numele, funcţia şi semnăturile persoanelor care validează raportul de încercare;
j) neconformitate – neîndeplinirea unei cerinţe de compoziţie şi a parametrilor de calitate ai produsului alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti.

ART. 3

(1) Direcţia generală industrie alimentară din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, denumit în continuare MADR, înfiinţează şi administrează R.N.R.C., care se publică pe site-ul MADR la secţiunea „Industrie alimentară” şi se actualizează lunar.

(2) Direcţia generală industrie alimentară întocmeşte lista reţetelor consacrate româneşti, pe baza propunerilor organizaţiilor profesionale din domeniu, pentru fiecare categorie de produs, pe care o publică pe site-ul MADR, însoţită de documentaţia tehnică.

(3) Lista reţetelor consacrate româneşti se actualizează periodic, la interval de 6 luni, pe baza propunerilor organizaţiilor profesionale din domeniu, însoţite de documentaţiile tehnice, care se aprobă de Direcţia generală industrie alimentară.

ART. 4

(1) Se înfiinţează Comisia tehnică de validare a produselor obţinute conform reţetelor consacrate, denumită în continuare Comisia, alcătuită din 2 reprezentanţi ai structurilor de specialitate din MADR, un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi 3 reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale reprezentative pe ramura industriei alimentare.

(2) Comisia are următoarele atribuţii:

a) elaborarea şi revizuirea cerinţelor sistemului „reţete consacrate”;
b) validarea propunerilor de produse obţinute conform unor reţete consacrate realizate de organizaţiile profesionale din domeniu;
c) elaborarea criteriilor de inspecţie, obiectivelor şi frecvenţei minime a inspecţiilor;
d) analiza rezultatelor inspecţiilor.

ART. 5

(1) Operatorul din sectorul alimentar care doreşte să se înscrie în R.N.R.C. trebuie să depună la direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti în raza căreia se realizează produsul alimentar următoarele documente, în 3 exemplare:

a) opis cu documentele depuse;
b) cererea-tip pentru înregistrare în R.N.R.C., pe cod categorie şi cod produs, prevăzută în anexa nr. 1;
c) dovada că operatorul din sectorul alimentar care doreşte atestarea unui produs alimentar după o reţetă consacrată românească este autorizat/înregistrat conform cerinţelor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;
d) contractul de prestări de servicii cu un laborator autorizat, de terţă parte;
e) reţeta consacrată, fluxul tehnologic şi utilajele necesare fabricării reţetei;
f) schiţa spaţiului cu amplasarea echipamentelor folosite la fabricarea reţetei;
g) capacitatea de producţie a produsului obţinut conform unei reţete consacrate, exprimată în kg/l/zi;
h) certificatul de înmatriculare la registrul comerţului;
i) actul de identitate al solicitantului sau al persoanei împuternicite, în copie.

(2) Reprezentanţii împuterniciţi ai MADR cu atribuţii în domeniu din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti verifică dacă documentaţia depusă corespunde prevederilor prezentului ordin şi comunică în scris solicitantului, în maximum 15 zile de la înregistrare, dacă sunt neconformităţi.

(3) În situaţia în care se constată neconformităţi, operatorul poate depune completările solicitate la documentele prevăzute la alin. (1).

(4) În situaţia în care se constată că documentele depuse corespund prevederilor prezentului ordin, reprezentanţii împuterniciţi verifică la faţa locului realitatea datelor înscrise în aceste documente.

(5) În situaţia în care se constată că informaţiile din documente corespund cu realitatea din teren, aceasta se menţionează distinct în procesul-verbal de constatare, prevăzut în anexa nr. 2; reprezentantul direcţiei pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti va preleva şi va sigila o probă din produsul alimentar, pe care o va preda operatorului economic pentru verificarea conformităţii la un laborator autorizat, conform reţetei consacrate româneşti, publicată pe site-ul MADR, secţiunea „Industrie alimentară”. Contravaloarea serviciilor pentru verificarea conformităţii va fi suportată de către operatorul din sectorul alimentar care doreşte atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti.

(6) În situaţia în care se constată că informaţiile din documente nu corespund cu realitatea din teren, aceasta se menţionează distinct în procesul-verbal de constatare, prevăzut în anexa nr. 2, respectiv că unitatea nu îndeplineşte condiţiile de fabricare ale produsului alimentar pentru acordarea atestatului, precum şi motivele neacordării acestuia.

(7) Rezultatul verificărilor faptice se înscrie într-un proces-verbal de constatare, prevăzut în anexa nr. 2, redactat în 3 exemplare, care se semnează de către reprezentantul direcţiei pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti şi de solicitant ori de împuternicitul legal al acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de constatare redactat rămâne la solicitant, unul la direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi unul se va înainta Direcţiei generale industrie alimentară, însoţit de raportul de încercare al probei analizate, dacă este conform cu datele prevăzute în documentaţia tehnică.

(8) Direcţiile pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti vor înainta Direcţiei generale industrie alimentară documentele prevăzute la alin. (1), procesul-verbal de constatare prevăzut la alin.

(7) însoţit de raportul de încercare al probei analizate în original şi „Propunerea de atestare pentru înscrierea în R.N.R.C.”, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3.

(9) MADR verifică, prin personalul Direcţiei generale industrie alimentară, documentele prevăzute la alin. (8). În cazul în care se constată că documentaţia transmisă corespunde prevederilor prezentului ordin, produsul se înscrie în R.N.R.C. şi se eliberează documentul „Atestat produs alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti”, prevăzut în anexa nr. 4. În cazul în care documentele înaintate nu corespund prevederilor prezentului ordin, documentaţia se respinge. Direcţia generală industrie alimentară comunică, în scris, decizia de înscriere/neînscriere direcţiilor pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti.

(10) Procedura de înregistrare în R.N.R.C. a produsului alimentar obţinut după o reţetă consacrată românească se poate relua după ce operatorul din sectorul alimentar remediază cauzele care au condus la respingerea cererii de înregistrare, în baza unei noi cereri de înregistrare.

ART. 6

(1) Produsele alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti se marchează cu logoul reţetei consacrate prevăzut în anexa nr. 5.

(2) Logoul reţetei consacrate este proprietatea exclusivă a MADR.

(3) MADR asigură gestiunea logoului reţetei consacrate.

(4) Drepturile cu privire la logoul reţetei consacrate nu pot fi transmise decât de către titularul logoului. Logoul reţetei consacrate nu poate face obiectul unei cesiuni sau al unui gaj ori al unei alte garanţii reale şi nici al unei executări silite.

(5) Folosirea logoului reţetei consacrate fără respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul ordin se pedepseşte conform prevederilor legale în vigoare.

ART. 7

(1) MADR, prin structurile teritoriale de inspecţie, şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin personalul de specialitate, au atribuţii de control şi supraveghere a operatorilor din sectorul alimentar conform competenţelor.

(2) Inspecţia se efectuează prin consilierii cu atribuţii de inspecţie în domeniul industriei alimentare din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, care vor întocmi un proces-verbal de control, prevăzut în anexa nr. 6, în urma verificărilor efectuate la unitatea de producţie, pentru verificarea legalităţii atestatului şi a logoului reţetei consacrate. Inspecţiile se vor efectua conform tematicilor şi procedurilor de inspecţii, aprobate de conducerea MADR.

(3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin personalul de specialitate, desfăşoară controale în reţeaua de comercializare pentru verificarea calităţii, conformităţii etichetării şi logoului produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti.

(4) Operatorii din sectorul alimentar care produc în vederea comercializării produse alimentare atestate ca produse consacrate sunt obligaţi să permită accesul, în secţia de fabricare a produselor alimentare conform reţetelor consacrate, al organelor de inspecţie şi control ale MADR şi al personalului împuternicit de către Ministerul Sănătăţii şi să pună la dispoziţia acestora informaţiile şi documentele solicitate aferente produselor alimentare obţinute conform unei reţete consacrate.

(5) Nerespectarea condiţiilor şi criteriilor prevăzute pentru atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti şi a prevederilor alin. (4) atrag anularea atestatului produsului alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti, a dreptului de utilizare a logoului reţetei consacrate şi radierea din R.N.R.C. de către personalul Direcţiei generale industrie alimentară, în urma notificării trimise de către direcţiile pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau de Ministerul Sănătăţii.

(6) În funcţie de specificul neconformităţilor constatate în timpul inspecţiei, direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti vor notifica instituţiile abilitate cu privire la situaţia constatată şi luarea măsurilor ce se impun conform legislaţiei în vigoare.

ART. 8

La locul de comercializare a produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti trebuie respectate condiţiile de comercializare potrivit legislaţiei în vigoare şi pot fi afişate fotocopii ale atestatelor de înregistrare în R.N.R.C.

ART. 9

(1) Produsele alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti se etichetează cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare privind etichetarea alimentelor. Etichetarea produsului se completează cu logoul reţetei consacrate şi codul produsului.

(2) Produsele alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti trebuie să respecte legislaţia în vigoare privind aditivii alimentari şi materialele care vin în contact cu alimentele.

ART. 10

MADR, prin direcţiile de specialitate cu atribuţii în domeniul industriei alimentare, respectiv cu atribuţii în inspecţii de stat, Ministerul Sănătăţii, prin direcţiile de sănătate publică din subordine, şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin comisariatele regionale pentru protecţia consumatorilor, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

ART. 11

Anexele nr. 1 – 6 fac parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 12

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Viceprim-ministru, ministrul
agriculturii şi dezvoltării rurale,
Dumitru Daniel Botănoiu,
secretar de stat

Ministrul sănătăţii,
Nicolae Bănicioiu

Preşedintele Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor,
Marius Alexandru Dunca

ANEXA 1

CERERE DE ÎNREGISTRARE
a produsului alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti,

                                           _____    _____
              cod categorie şi cod produs |__|__|  |__|__|

    Operatorul în sectorul alimentar ....................................., cu sediul în .............................., str. ...................... nr. ..., cu Certificatul de înmatriculare/Autorizaţia .........................., codul fiscal .............................., telefon/fax .........................., e-mail .........................., reprezentat de ..........................., domiciliat în ........................, str. ....................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., sectorul/judeţul ...................., posesor al buletinului/cărţii de identitate seria ......... nr. ............., eliberat/eliberată de ......................................, având funcţia de .............................., pe baza documentelor anexate la dosar, solicit înregistrarea produsului alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti (cod categorie şi cod produs) ................................... în Registrul naţional al reţetelor consacrate, conform Ordinului viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 394/290/89/2014 privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti.

               Data                             Semnătura
           ............                       ..............

    Domnului Director executiv al Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului ................./Municipiului Bucureşti

ANEXA 2

 MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
    DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ A JUDEŢULUI ............/MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

    Adresa: localitatea ............................., str. .................. nr. ...., cod poştal ............., telefon/fax ......................, e-mail ................., web ..................

                         PROCES-VERBAL DE CONSTATARE
                            nr. ......./.........
privind verificarea realităţii datelor înscrise în documentaţia pentru acordarea atestatului produsului alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti

    Subsemnatul/Subsemnata, ................................................., posesor/posesoare al/a legitimaţiei nr. ............., eliberată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în urma verificării realităţii datelor înscrise în documentaţia depusă la Direcţia pentru Agricultură a Judeţului ................./Municipiului Bucureşti, cu Cererea nr. ................ din ................. pentru acordarea atestatului produsului alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti:
 _____    _____
|__|__|  |__|__|

cod categorie şi cod produs ............................, fabricat în unitatea de producţie din ............................, str. .......................... nr. ....., sectorul/judeţul ........................., aparţinând operatorului economic ................................., cu sediul în ...................., str. ..................... nr. ...., sectorul/judeţul ...................., cu Certificatul de înmatriculare înregistrat la oficiul registrului comerţului/Autorizaţia nr. ..................., codul fiscal ................, tel./fax ................., reprezentat de .................................., domiciliat în ..................., str. .................. nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., sectorul/judeţul .............................., posesor al buletinului/cărţii de identitate seria .............. nr. ........, eliberat/eliberată de ................................................., având funcţia de ......................., am constatat următoarele:
    1. Secţia de fabricare a produselor alimentare conform reţetelor consacrate îndeplineşte/nu îndeplineşte condiţiile de fabricare a produsului ............................... pentru acordarea atestatului de produs obţinut conform unei reţete consacrate româneşti.

    ..........................................................................
    (Se vor menţiona distinct şi motivele acordării/neacordării atestatului.)
    2. S-a prelevat o probă din produsul ....................., care urmează a fi transmisă de către operatorul din sectorul alimentar spre analiză laboratorului acreditat.

   Reprezentatul Direcţiei pentru           Operatorul din sectorul alimentar
   Agricultură a Judeţului ........../      sau reprezentantul împuternicit,
   Municipiului Bucureşti,                  ................................
   ...................................
        (semnătura şi ştampila)

ANEXA 3

 MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
    DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ A JUDEŢULUI ............/MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

    Adresa: localitatea ........................, str. ....................... nr. ...., cod poştal ..................., telefon/fax ......................., e-mail ......................, web ..................

              PROPUNERE DE ATESTARE PENTRU ÎNSCRIEREA ÎN R.N.R.C.
                      nr. ......... din data ...........

    În urma analizei documentelor mai jos menţionate:
    1. Proces-verbal de constatare nr. ........ din data ....................;
    2. Raport de încercare nr. ......... din data ..................., emis de ......................................., transmis în original;
    3. documentele prevăzute la art. 5 alin. (1) din Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 394/290/89/2014 privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti (un exemplar),
    propun înregistrarea operatorului din sectorul alimentar ......................................... pentru cod categorie .............., cod produs ............., în R.N.R.C.

           Directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură a
             Judeţului ................/Municipiului Bucureşti,
                .............................................
                          (semnătura şi ştampila)

ANEXA 4*)

 *) Anexa nr. 4 este reprodusă în facsimil.

                MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
________________________________________________________________________________

     _________________           _________________       _____________________
    /                 \         /     REŢETĂ      \     |      |       |      |
   /   * ROMÂNIA *     \       /    CONSACRATĂ     \    |      |       |      |
  /                     \     /       ATESTAT       \   |      |       |      |
 /                       \   /                       \  |      |       |      |
( MINISTERUL AGRICULTURII ) ( MINISTERUL AGRICULTURII ) |      |       |      |
 \ ŞI DEZVOLTĂRII RURALE /   \ ŞI DEZVOLTĂRII RURALE /  |      |       |      |
  \                     /     \                     /   |      |       |      |
   \                   /       \     ROMÂNIA       /    |      |       |      |
    \_________________/         \_________________/     |______|_______|______|

    ATESTAT PRODUS ALIMENTAR OBŢINUT CONFORM UNEI REŢETE CONSACRATE ROMÂNEŞTI

                          nr. ......../...........

    Eliberat în temeiul prevederilor Ordinului viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 394/290/89/2014 privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti şi al "Propunerii de atestare pentru înscrierea în R.N.R.C." nr. ............. din data de ..................

                             Se atestă produsul
________________________________________________________________________________
fabricat la unitatea de producţie cu sediul în localitatea .................., judeţul ........., aparţinând ........, cu sediul în localitatea ............, înscris în Registrul naţional al reţetelor consacrate la poziţia ............,
cod produs alimentar .........................................................

    Prezentul atestat nu exonerează operatorul din sectorul alimentar de răspunderile ce îi revin, potrivit legii, pentru fabricarea şi comercializarea acestui produs.

    Atestatul îşi păstrează valabilitatea atât timp cât operatorul din sectorul alimentar îndeplineşte criteriile şi cerinţele pentru care a primit atestatul.

                      Direcţia generală industrie alimentară

                                 Director general,
                               ....................

ANEXA 5

Reprezentarea grafică şi descrierea logoului reţetei consacrate în culori

                    I. Logoul naţional în culori sau alb-negru

    1. Logoul*) naţional în pantone

    *) Logoul este reprodus în facsimil.

         ____________________
        /      REŢETĂ        \
       /     CONSACRATĂ       \
      /        ATESTAT         \
     /                          \
    (   MINISTERUL AGRICULTURII  )
     \   ŞI DEZVOLTĂRII RURALE  /
      \                        /
       \       ROMÂNIA        /
        \____________________/

    PANTONE           PANTONE            PANTONE             PANTONE
    Process Cyan U    Process Yellow C   Process Magenta U   Process Black U
           _                _                  _                 _
          |_|              |_|                |_|               |_|

    Figura 1Lex: Logoul naţional în pantone

    2. Logoul*) naţional în CMYK

    *) Logoul este reprodus în facsimil.

         ____________________
        /      REŢETĂ        \
       /     CONSACRATĂ       \
      /        ATESTAT         \
     /                          \
    (   MINISTERUL AGRICULTURII  )
     \   ŞI DEZVOLTĂRII RURALE  /
      \                        /
       \       ROMÂNIA        /
        \____________________/

    Culori CMYK:

          Cyan           Yellow             Magenta           Black
           _                _                  _                _
          |_|              |_|                |_|              |_|

    Figura 2Lex: Logoul naţional în CMYK

    3. Logoul*) naţional în alb-negru

    *) Logoul este reprodus în facsimil.

         ____________________
        /      REŢETĂ        \
       /     CONSACRATĂ       \
      /        ATESTAT         \
     /                          \
    (   MINISTERUL AGRICULTURII  )
     \   ŞI DEZVOLTĂRII RURALE  /
      \                        /
       \       ROMÂNIA        /
        \____________________/

    Figura 3Lex: Logoul naţional în alb-negru

    II. Tipărirea
    Pentru text, se va folosi fontul NeoSans std (bold) şi Algerianbasdee cu diacritice.

    III. Mărimea logoului
    Dimensiunea minimă a logoului va fi de 15 mm în diametru.

ANEXA 6

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
    DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ A JUDEŢULUI ............/MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

    Adresa: localitatea .................., str. .................. nr. ....., cod poştal ......., telefon/fax .................., e-mail .................., web ...............

                           PROCES-VERBAL DE CONTROL
                               Nr. ...........

    Încheiat astăzi ......................................
                              (ziua, luna anul)

    1. Agent constatator:
    .................., funcţia ................., legitimaţia nr. ..........;
    .................., funcţia ................., legitimaţia nr. ..........;
    .................., funcţia ................., legitimaţia nr. ..........;
    2. Operator din sectorul alimentar controlat: ..........................., înmatriculat în registrul comerţului cu nr. ....................., cod unic de înregistrare ........................, cont bancar .........................., Banca ...................., adresa sediului ..................................
    3. Unitatea (filiala, punct de lucru)/Reţeaua comercială ................, adresa ......................................., unde am fost primiţi de dl/dna ........................................, în calitate de ...................., posesor/posesoare al/a actului de identitate ........... seria ........... nr. ................., eliberat de .................. la data ..................., CNP ...............................
                                                  __ __   __ __   __ __
    înregistrată în RNRC cu cod produs alimentar |__|__| |__|__| |__|__|
    4. Obiectul controlului*):
    ..........................................................................
..............................................................................
..............................................................................
    5. Eşantioane**) (probe) prelevate:
    ..........................................................................
    6. Constatări în timpul desfăşurării controlului:
    În ziua ........ luna .......... anul .......... ora .....................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
    7. Măsuri stabilite în baza constatărilor:
    ..........................................................................
..............................................................................
..............................................................................
    8. Alte menţiuni:
    ..........................................................................
..............................................................................
    9. Martor:
    Dl/Dna ........................., domiciliat(ă) în ......................, str. ............................. nr. ....., bl. ....., sc. ....., ap. ....., judeţul ..........., sectorul ............, telefon ........................., act de identitate ...... seria ..... nr. ......, CNP ........................, emis de ......................... la data de .................................

              Semnătura,
        .....................

    10. Obiecţii:
    ..........................................................................
..............................................................................
..............................................................................

    Reprezentatul Direcţiei pentru        Operatorul din sectorul alimentar
    Agricultură a Judeţului ......./      sau reprezentantul împuternicit,
    Municipiului Bucureşti
    ................................      .................................
         (semnătura şi ştampila)                (semnătura şi ştampila)

------------
    *) Indicarea concretă şi corectă a actelor normative care evidenţiază elementele referitoare la obiectul controlului şi secţia de fabricare, precum şi la comercializarea produselor alimentare conform reţetelor consacrate.
    **) Vor fi însoţite de procesul-verbal de prelevare şi eşantionare.

O.M. nr. 724/2013

ORDIN Nr. 724/1082/360 din 29 iulie 2013
privind atestarea produselor tradiţionale

Text în vigoare începând cu data de 12 septembrie 2014
REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 12 septembrie 2014.

Act de bază

#B: Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 724/1082/360/2013

Acte modificatoare

#M1: Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 1393/1071/360/2014

Modificările şi completările efectuate prin actul modificator sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1.

#B

Văzând Referatul de aprobare privind atestarea produselor tradiţionale nr. 96.942 din 23 iulie 2013 al Direcţiei generale industrie alimentară din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,

având în vedere prevederile art. 34 – 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, republicată,

în baza prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare,

în temeiul art. 1 alin. (2) şi al art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 4 alin. (1) pct. 54 şi al art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 3 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrul sănătăţii şi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emit următorul ordin:

ART. 1

(1) Prezentul ordin stabileşte condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale.

(2) Prezentul ordin se aplică fără a aduce atingere altor prevederi specifice.

ART. 2

În sensul prezentului ordin, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:

a) produs tradiţional – produs alimentar fabricat pe teritoriul naţional şi pentru care se utilizează materii prime locale, care nu are în compoziţia lui aditivi alimentari, care prezintă o reţetă tradiţională, un mod de producţie şi/sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradiţional şi care se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii;
b) tradiţionalitate – elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii; tradiţionalitatea nu poate să se limiteze la o compoziţie calitativă sau cantitativă ori la un mod de producţie stabilit printr-o reglementare comunitară sau naţională ori prin standarde voluntare; totuşi această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau standardul respectiv a fost stabilit în vederea definirii tradiţionalităţii unui produs;
c) atestarea produselor tradiţionale – recunoaşterea tradiţionalităţii unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu prezentul ordin;
d) materie primă locală – materia primă folosită la obţinerea produsului tradiţional şi care este produsă pe teritoriul naţional.

ART. 3

Direcţia generală industrie alimentară, prin compartimentul de specialitate cu atribuţii în domeniul produselor tradiţionale, din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale înfiinţează şi administrează Registrul naţional al produselor tradiţionale, denumit în continuare RNPT. RNPT se publică anual pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

ART. 4

(1) Pentru a figura în RNPT, produsul tradiţional trebuie să fie fabricat din materii prime locale, să prezinte o reţetă tradiţională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradiţional de producţie şi/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obţinere şi operaţiuni de prelucrare realizate manual şi să dovedească un mod de lucru tradiţional.

(2) Materialele şi obiectele care vin în contact cu produsele tradiţionale vor respecta prevederile legale în vigoare.

(3) Înregistrarea nu este permisă în cazul unui produs a cărui tradiţionalitate se datorează:

a) provenienţei sau originii sale geografice;
b) aplicării unei inovaţii tehnologice.

ART. 5

(1) Pentru a fi înregistrat, produsul tradiţional trebuie să fie tradiţional în sine şi să exprime tradiţionalitatea.

(2) Pentru a fi înregistrat, produsul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie tradiţional şi conform cu dispoziţiile naţionale sau consacrat de folosinţă.

(3) Utilizarea termenului geografic este autorizată sub un nume care nu intră sub incidenţa reglementărilor privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi produselor alimentare.

ART. 6

(1) Pentru a fi atestat ca produs tradiţional, produsul trebuie să fie conform unui caiet de sarcini.

(2) Caietul de sarcini trebuie să conţină următoarele elemente:

a) numele produsului, care trebuie să fie unic;
b) descrierea caracteristicilor produsului tradiţional, prin indicarea principalelor însuşiri organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, care să definească tradiţionalitatea acestuia, respectiv: aspect, consistenţă, culoare, gust, aromă, miros, conţinut în apă, substanţe grase, sare, proteine, aciditate, densitate; floră bacteriană specifică, unde este cazul;
c) descrierea caracteristicilor materiilor prime care să nu conţină în compoziţia acestora adaosuri de aditivi alimentari, coloranţi, arome, vitamine, minerale, îndulcitori; provenienţa materiilor prime, precum şi indicarea principalelor însuşiri, organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, respectiv: aspect, consistenţă, culoare, gust, aromă, miros, conţinut în apă, substanţe grase, sare, proteine, aciditate, densitate şi floră bacteriană specifică;
d) descrierea caracteristicilor ingredientelor folosite în procesul de fabricaţie, care să nu prezinte în compoziţia lor adaosuri de aditivi alimentari, coloranţi, arome, vitamine, minerale, îndulcitori; indicarea ingredientelor folosite şi a principalelor însuşiri organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, unde este cazul, ale acestora;
e) descrierea metodei de producţie specific locală, autentică şi invariabilă, precum şi descrierea procesului tehnologic tradiţional, unde se vor trece toate fazele de producţie, inclusiv operaţiunile executate manual;
f) descrierea elementelor specifice privind ambalarea, în scopul asigurării calităţii, originii şi elementelor de identificare, respectiv materialul din care este confecţionat ambalajul, proprietăţile şi influenţa acestuia asupra produsului finit;
g) descrierea elementelor care definesc specificitatea produsului finit, respectiv: însuşirile organoleptice (culoare, gust, miros, aromă, consistenţă, aspect); însuşirile fizico-chimice (apă, proteină, grăsime şi altele); fotografia şi descrierea desenului pe secţiune care să reprezinte caracteristicile specifice produsului, forma; modul de producţie şi/sau de prelucrare care să reflecte un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional prin care produsul să se distingă de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii;
h) cerinţele minime şi procedurile de verificare şi control al tradiţionalităţii produsului;
i) capacitatea de producţie realizată – raportată pentru un an, respectiv 365 de zile, care nu poate depăşi cantitatea medie de 150 kg/litri pe zi total produs tradiţional atestat şi nu mai mult de 400 kg/litri pe zi total produse tradiţionale atestate, cu excepţia producerii pâinii şi produselor de panificaţie tradiţionale – care nu pot depăşi cantitatea medie de 300 kg pe zi total produs tradiţional atestat şi nu mai mult de 800 kg pe zi total produse tradiţionale atestate;
j) date, înscrisuri, referinţe bibliografice cu referire la vechimea produsului, care trebuie să demonstreze transmiterea unei tradiţii de la o generaţie la alta şi din care să rezulte legătura istorică a produsului tradiţional cu locul de producţie, sau o declaraţie de notorietate din partea unei asociaţii locale a producătorilor de produse tradiţionale.

ART. 7

(1) Caietul de sarcini, însoţit de opis, cererea de înregistrare, prevăzută în anexa nr. 1, buletinul de analiză al produsului, fişa echipamentelor de producţie, schiţa spaţiului cu amplasarea echipamentelor folosite, certificatul de înmatriculare la registrul comerţului şi/sau certificatul de producător eliberat de primăria localităţii unde se fabrică produsul, actul de identitate al solicitantului sau persoanei împuternicite, în copie, se depune la direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti în raza căreia se realizează produsul tradiţional, în 3 exemplare.

(2) Reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu atribuţii în domeniu din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti verifică dacă documentaţia depusă corespunde prevederilor prezentului ordin şi comunică în scris solicitantului, în maximum 15 zile de la înregistrare, dacă există neconformităţi.

(3) În situaţia în care se constată neconformităţi, solicitantul poate depune o nouă cerere de înregistrare însoţită de documentaţia prevăzută la alin. (1) completată conform observaţiilor făcute.

(4) În situaţia în care se constată că documentaţia depusă corespunde prevederilor prezentului ordin, reprezentanţii împuterniciţi verifică la faţa locului realitatea datelor înscrise în aceasta.

(5) Rezultatul verificărilor faptice se înscrie într-un proces-verbal de constatare, prevăzut în anexa nr. 2, redactat în 3 exemplare, care se semnează de către reprezentantul constatator împuternicit şi de solicitant sau de împuternicitul legal al acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de constatare redactat rămâne la solicitant, unul la direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi unul se va înainta structurii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(6) În situaţia în care se constată că datele înscrise în caietul de sarcini nu corespund cu realitatea din teren, aceasta se menţionează distinct în procesul-verbal de constatare şi constituie motivaţia neatestării şi neînscrierii produsului în RNPT.

(7) Direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti va înainta structurii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale dosarul pentru înscrierea în RNPT însoţit de procesul-verbal de constatare prevăzut la alin. (5).

(8) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale examinează prin personalul structurii de specialitate documentaţia înaintată de direcţiile pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(9) În cazul în care se constată că documentaţia transmisă corespunde prevederilor prezentului ordin, produsul se înscrie în RNPT şi se eliberează documentul „Atestat produs tradiţional”, prevăzut în anexa nr. 3; în caz contrar documentaţia se respinge, comunicând aceasta în scris direcţiei pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti.

(10) Pentru produsele atestate anterior, eliberarea noului tip de atestat se face numai la solicitarea operatorilor economici şi după verificarea încadrării vechiului caiet de sarcini şi a spaţiului destinat producţiei în condiţiile impuse de prezentul ordin.

ART. 8

(1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin structurile teritoriale de inspecţie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerul Sănătăţii prin personalul împuternicit au atribuţii de control privind îndeplinirea condiţiilor şi a criteriilor care au stat la baza acordării atestatului de produs tradiţional.

(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale desfăşoară inspecţii în unităţile de producţie prin consilierii cu atribuţii de inspecţie în domeniul industriei alimentare din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu încheierea de procese-verbale de control, prin completarea formularului prevăzut în anexa nr. 4. Controalele efectuate în unităţile de producţie au ca scop verificarea legalităţii atestatului şi a logoului de produs tradiţional. Controalele se efectuează conform tematicilor şi procedurilor de inspecţii, aprobate de conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin personalul de specialitate, desfăşoară controale în reţeaua de comercializare pentru verificarea conformităţii etichetării şi logoului produselor tradiţionale. La primirea unei reclamaţii, fiecare instituţie efectuează operaţiuni de control pe fluxul de fabricaţie pentru a verifica conformitatea produselor tradiţionale cu cele prescrise sau declarate, conform competenţelor legale.

(3) Operatorii economici care produc produse tradiţionale sunt obligaţi să permită accesul în unitate şi în secţia de producţie a organelor de inspecţie şi control ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi a personalului împuternicit de către Ministerul Sănătăţii, precum şi să pună la dispoziţia acestora informaţiile şi documentele solicitate.

(4) În funcţie de specificul neconformităţilor constatate în timpul inspecţiei, direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti notifică instituţiile abilitate cu privire la situaţia constatată şi luarea măsurilor ce se impun, conform legislaţiei în vigoare.

(5) Nerespectarea condiţiilor şi criteriilor pentru atestarea produselor tradiţionale şi a prevederilor alin. (3) atrage luarea de măsuri administrative prin anularea atestatului de produs tradiţional, radierea din RNPT şi retragerea logoului de către personalul structurii de specialitate din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în urma notificării trimise de către direcţiile pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau Ministerul Sănătăţii.

(6) Ministerul Sănătăţii, prin personalul împuternicit de acesta din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, efectuează controlul oficial, conform legislaţiei în vigoare şi competenţelor, şi dispune măsurile legale care se impun.
ART. 9
La locul de comercializare a produselor tradiţionale sunt obligatorii afişarea fotocopiilor atestatelor de înregistrare în RNPT şi respectarea condiţiilor de comercializare conform legislaţiei în vigoare.

ART. 10

(1) Produsele tradiţionale se marchează cu un logo naţional prevăzut în anexa nr. 5.

(2) Logoul naţional este proprietatea exclusivă a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale asigură gestiunea logoului naţional.

(4) Drepturile cu privire la logoul naţional nu pot fi transmise decât de către titularul logoului. Logoul naţional nu poate face obiectul unei cesiuni sau al unui gaj ori unei alte garanţii reale şi nici al unei executări silite.

(5) Folosirea logoului naţional fără respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul ordin se pedepseşte conform prevederilor legale în vigoare.

ART. 11

Produsul tradiţional se etichetează cu elementele generale prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, cu elementele suplimentare de etichetare prevăzute de actele normative cu caracter special. Eticheta se completează cu logoul naţional şi poziţia la care a fost înscris produsul în RNPT.

ART. 12

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin direcţiile de specialitate cu atribuţii în domeniul industriei alimentare, respectiv cu atribuţii de inspecţii de stat, Ministerul Sănătăţii, prin direcţiile de sănătate publică din subordine, şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin comisariatele regionale pentru protecţia consumatorilor, duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin, conform competenţelor.

ART. 13

Anexele nr. 1 – 5 fac parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 14

(1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

#M1

(2) Atestatele eliberate anterior rămân valabile până la data de 30 noiembrie 2014. Eliberarea noului tip de atestat se face la solicitarea operatorului economic, după verificarea vechiului caiet de sarcini şi a spaţiului destinat producţiei, cu respectarea normelor impuse prin prezentul ordin.

#B

(3) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 690/2004 pentru aprobarea Normei privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 938 din 14 octombrie 2004.

ANEXA Nr. 1

CERERE de înregistrare a produsului tradiţional …….. ……………. ……… Operatorul economic …….. ……………. ……………. …….. ………….., cu sediul în …….. ……………. ………, str. …….. ……………. ……………. ………. nr. …….., cu Certificatul de înmatriculare/Autorizaţia şi Certificatul de producător nr. …….. ………., codul fiscal …….. ………, telefon/fax …….. ……………, e-mail …….. ……….., reprezentat de …….. ……………. …….. ………., domiciliat în …….. …….. …….., str. …….. …….. …….. nr. …….., bl. ……, sc. ……, et. ……, ap. ….., sectorul/judeţul …….. ……………. …….., posesor al buletinului/cărţii de identitate seria ………… nr. ……………, eliberat/eliberată de …….. …….. ………….., având funcţia de …….. ……………. ……………., pe baza documentelor anexate la dosar, solicit înregistrarea produsului tradiţional …….. ……………. ……………. ……………. …….. ………. în Registrul naţional al produselor tradiţionale, conform Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 724/1.082/360/2013 privind atestarea produselor tradiţionale. Semnătura …….. …….. ……… Data …….. …….. …….. Domnului Director executiv al Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului …….. …….. …………./Municipiului Bucureşti

ANEXA Nr. 2

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ A JUDEŢULUI …….. ……………. ………….. Adresa: localitatea …….. ……………. ……….., strada …….. …….. ………… nr. ………, cod poştal ………….., telefon/fax …….. ………, e-mail …….. …………., web ………… PROCES-VERBAL DE CONSTATARE Nr. …………./din data de …….. ………… privind verificarea realităţii datelor înscrise în documentaţia pentru acordarea unui ATESTAT PRODUS TRADIŢIONAL Subsemnatul/Subsemnata, …….. ……………. ……………. ……………., posesor/posesoare al/a legitimaţiei nr. ……………, eliberată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în urma verificării realităţii datelor înscrise în documentaţia depusă la Direcţia pentru Agricultură a Judeţului …….. …….. ………., cu Cererea nr. ……. din …………. pentru acordarea atestatului de produs tradiţional …….. ……………. ……………. ………, (Se va numi produsul.) fabricat în unitatea de producţie din …….. ……………. …………, str. …….. ……………. ……….. nr. ….., sectorul/judeţul …….. …….. ……….., aparţinând operatorului economic …….. ……………. ……………. …………, cu sediul în …….. …….. ………….., str. …….. …….. ……….. nr. ……, sectorul/judeţul …….. …….. …………, cu Certificatul de înmatriculare înregistrat la oficiul registrului comerţului/Autorizaţia nr. …….. …….. ………..,/Certificatul de producător nr. …….. …….. ………, codul fiscal …….. …….. ………….., tel./fax …….. ……………, reprezentat de …….. ……………. …….. …………., domiciliat în …….. ………., str. …….. …….. ………… nr. ……, bl. ….., sc. ……., et. ……, ap. ……, sectorul/judeţul …….. …….. ………….., posesor al buletinului/cărţii de identitate seria …….. ………, nr. …., eliberat/eliberată de …….. …….. ………, având funcţia de …….. ………….., am constatat următoarele: unitatea de producţie îndeplineşte/nu îndeplineşte condiţiile de fabricare a produsului …….. ……………. ……………. ……………. ………… pentru acordarea atestatului de produs tradiţional.…….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……….. (Se vor menţiona distinct şi motivele acordării/neacordării atestatului.) Reprezentatul împuternicit constatator, …….. ……………. ……………. …….. …….. (semnătura şi ştampila) Operatorul economic sau reprezentantul împuternicit, …….. ……………. …….. …….. (semnătura şi ştampila)

ANEXA Nr. 3

NR. ……………/…….. ……… Eliberat în temeiul prevederilor Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 724/1.082/360/2013 privind atestarea produselor tradiţionale şi al Procesului-verbal de constatare nr. …………. din data de …….. ……………. …………… Se atestă produsul fabricat la unitatea de producţie cu sediul în localitatea …….. …….. …………., judeţul …….. ………….., aparţinând …….. ……………. …….., cu sediul în localitatea …….. ……………. …………., înscris în Registrul naţional al produselor tradiţionale, la poziţia …….. ……………. . Prezentul atestat nu exonerează operatorul economic de răspunderile ce îi revin potrivit legii, pentru fabricarea şi comercializarea acestui produs. Atestatul îşi păstrează valabilitatea atât timp cât operatorul economic îndeplineşte criteriile şi cerinţele pentru care a primit atestatul. Direcţia generală de industrie alimentară Director general, …….. ……………. …….. …………

ANEXA Nr. 4

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ A JUDEŢULUI …….. ……………. ……………. …………. Adresa: localitatea …….. …….. …………, strada …….. ………. nr. ….., cod poştal ……., telefon/fax …….. …………, e-mail: ………….., web :………….. PROCES-VERBAL DE CONTROL Nr. ……….. Încheiat astăzi, …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. …….. ………… (ziua, luna, anul) 1. AGENT CONSTATATOR: …….. ……………. ……………. …….. ………….. funcţia …….. ……………. ……………. ………….. legitimaţia nr. …….. …….. …………. …….. ……………. ……………. …….. ………….. funcţia …….. ……………. ……………. ………….. legitimaţia nr. …….. …….. …………. …….. ……………. ……………. …….. ………….. funcţia …….. ……………. ……………. ………….. legitimaţia nr. …….. …….. …………. 2. OPERATOR ECONOMIC CONTROLAT: …….. ……………. ……………. ……………. ……………., înmatriculat în registrul comerţului cu nr. …….. …….. …….., cod unic de înregistrare …….. ……………. ……………. ……………. ………, cont bancar…….. ……………. ……………., Banca …….. ……………. …….. …….., adresa sediului …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ………… 3. UNITATEA (filială, punct de lucru ) – adresa: …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. …….. …………… …….. ……………. ……………. ……………. …….. ………., unde am fost primiţi de dl/dna …….. ……………. ……………., în calitate de …….. ……………. ……………., posesor al actului de identitate ………….. seria………….., nr. …….. ……….., eliberat de …….. …….. ……….. la data ………, CNP …….. ……………. …………… 4. OBIECTUL CONTROLULUI: * * Indicarea concretă şi corectă a actelor normative care evidenţiază elementele referitoare la obiectul controlului. …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. 5. EŞANTIOANE** (PROBE) PRELEVATE:** Vor fi însoţite de procesul-verbal de prelevare. …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. …….. …………… Reprezentantul împuternicit constatator, Operatorul economic sau reprezentantul împuternicit, …….. ……………. ……………. …….. ……… …….. ……………. ……………. ……………. ………….. (semnătura şi ştampila) (semnătura şi ştampila) 6. CONSTATĂRI ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII CONTROLULUI: (descrierea faptelor săvârşite). În ziua …….. ……………. ……… luna …….. …….. …………… anul …….. …………… ora …….. ……….. …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. 7. MĂSURI STABILITE ÎN BAZA CONSTATĂRILOR: …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. …….. ………….. 8. ALTE MENŢIUNI (Se va preciza dacă contravenientul sau reprezentantul acestuia refuză să semneze.): …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. …….. 9. MARTOR: Dl/Dna …….. ……………. ……………. ………., domiciliat(ă) în …….. …….. ……………, str. …….. ………… nr. …….., bl. ……………., sc. ……………, ap. …….. ………., judeţul ……….., sectorul …………, telefon …….. …….. ………….., act de identitate ……… seria ……… nr. ………, CNP …….. …….. …………., emis de …….. ……………. …………. la data de …….. …….. …………… Semnătura, …….. …….. ………. 10. OBIECŢIUNI: …….. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. ……………. …….. Reprezentantul împuternicit constatator, Operatorul economic sau reprezentantul împuternicit, …….. ……………. ……………. …….. ……… …….. ……………. ……………. ……………. ………….. (semnătura şi ştampila) (semnătura şi ştampila)

ANEXA Nr. 5

Reprezentarea grafică şi descrierea logoului naţional*)*) Logoul naţional este reprodus în facsimil. I. LOGOUL NAŢIONAL ÎN CULORI SAU ALB-NEGRU

1. Logoul naţional în pantone: 2. Logoul naţional în CMYK: 3. Logoul naţional în alb-negru: II. Tipărirea Pentru text se va folosi fontul Neo Sans Std (bold) cu diacritice. III. Mărimea logoului Dimensiunea minimă a logoului va fi de 15 mm în diametru.

 

H.G. 276 / 2014

HOTĂRÂRE Nr. 276 din 9 aprilie 2014
pentru înfiinţarea sistemului privind protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 17 aprilie 2014

Având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1.576/1989 al Consiliului,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ART. 1

(1) Prezenta hotărâre defineşte termenii utilizaţi şi stabileşte autorităţile responsabile cu verificarea documentaţiei pentru obţinerea protecţiei indicaţiei geografice a băuturilor.

(2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică băuturilor spirtoase, prevăzute în anexa I la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1.576/1989 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 39 din 13 februarie 2008.

ART. 2

În sensul prezentei hotărâri, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) certificarea băuturilor spirtoase – procedura prin care un organism de inspecţie şi certificare confirmă că produsul este autentic şi în conformitate cu dosarul tehnic;
b) organism de inspecţie şi certificare – entitate, în sensul art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, recunoscută de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi acreditată în conformitate cu standardul SR EN 45011 sau cu standardul care îl înlocuieşte, SR EN 17065:2013 – Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii;
c) dosarul tehnic – documentul care cuprinde date privind denumirea şi categoria băuturii spirtoase, inclusiv indicaţia geografică, descrierea băuturii spirtoase, definirea ariei geografice în cauză, descrierea metodei de obţinere a băuturii spirtoase, detalii care să justifice legătura cu mediul geografic sau cu originea geografică, numele şi adresa solicitantului şi se elaborează în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 110/2008;
d) cererea de înregistrare – documentaţia, elaborată în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008;
e) procedura de declarare a opoziţiei la nivel naţional – procedura prin care se acordă o perioadă delimitată în care orice persoană fizică sau juridică legitim interesată, stabilită în ţară, îşi poate declara opoziţia faţă de cererea de înregistrare;
f) înregistrarea indicaţiei geografice – data înregistrării în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008.

CAPITOLUL II
Verificarea cererii de înregistrare şi a conformităţii cu specificaţiile din dosarul tehnic

ART. 3

(1) Realitatea datelor cuprinse în cererea de înregistrare şi în dosarul tehnic se verifică şi se certifică de către organisme de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 110/2008.

(2) Organismele de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare trebuie să fie în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 110/2008.

(3) Costurile aferente verificării şi certificării realităţii datelor cuprinse în cererea de înregistrare şi în dosarul tehnic, precum şi cele aferente controlului respectării dosarului tehnic sunt suportate de operatorii care fac obiectul controlului respectiv.

ART. 4

(1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este autoritatea competentă cu atribuţii în verificarea documentaţiei pentru înregistrarea şi protecţia indicaţiei geografice a băuturilor spirtoase.

(2) Procedura de verificare a documentaţiei pentru înregistrarea unei indicaţii geografice şi dobândirea protecţiei băuturilor spirtoase, procedura de declarare a opoziţiei la nivel naţional şi procedura de transmitere la nivelul Comisiei Europene a cererii de înregistrare a indicaţiei geografice a băuturilor spirtoase, în vederea dobândirii protecţiei la nivelul Uniunii Europene, se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

(3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este autoritatea competentă cu atribuţii în verificarea şi monitorizarea activităţii şi recunoaşterea organismelor de inspecţie şi certificare a băuturilor spirtoase.

(4) Regulamentul privind recunoaşterea organismelor de inspecţie şi certificare a băuturilor spirtoase şi supravegherea activităţii organismelor de inspecţie şi certificare a băuturilor spirtoase ce au dobândit protecţia indicaţiilor geografice (I.G.) se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

ART. 5

Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU
VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:
Viceprim-ministru, ministrul
agriculturii şi dezvoltării rurale,
Daniel Constantin

Ministrul afacerilor externe,
Titus Corlăţean

Bucureşti, 9 aprilie 2014.
Nr. 276.

—————

O.M. 250/2002

ORDIN Nr. 250/531/83 din 14 iunie 2002
pentru aprobarea Normei cu privire la fabricarea, conţinutul, ambalarea, etichetarea şi calitatea făinii de grâu destinate comercializării pentru consum uman

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAŢIEI ŞI PĂDURILOR
Nr. 250 din 14 iunie 2002
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ŞI FAMILIEI
Nr. 531 din 12 iulie 2002
AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR
Nr. 83 din 19 august 2002
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 808 din 7 noiembrie 2002

Văzând Referatul de aprobare nr. 150.063 din 6 iunie 2002 întocmit de Direcţia de industrie alimentară, standarde, mărci şi licenţe şi Referatul de aprobare nr. DB 8.458 din 15 iulie 2002 întocmit de Direcţia generală de sănătate publică,

având în vedere prevederile art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 57/2002,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare, al Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 166/2001 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, ministrul sănătăţii şi familiei şi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emit următorul ordin:

ART. 1

Se aprobă Norma cu privire la fabricarea, conţinutul, ambalarea, etichetarea şi calitatea făinii de grâu destinate comercializării pentru consum uman, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi, respectiv, prin oficiile judeţene pentru protecţia consumatorilor, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

ART. 3

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării.

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Ilie Sârbu

Ministrul sănătăţii şi familiei,
Daniela Bartoş

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
Rovana Plumb,
secretar de stat

ANEXA 1

NORMĂ
cu privire la fabricarea, conţinutul, ambalarea, etichetarea şi calitatea făinii de grâu destinate comercializării pentru consum uman

CAP. 1
Domeniu de utilizare

ART. 1

(1) Prezenta normă are ca domeniu de aplicare făina de grâu obţinută prin măcinarea grâului. Norma se aplică atât pentru făina de grâu destinată utilizării ca materie primă la fabricarea produselor alimentare, cât şi pentru făina de grâu destinată vânzării directe la consumator.

(2) Această normă nu se aplică pentru:

a) produsele obţinute din grâu dur (Triticum durum Desf.) sau dintr-un amestec de grâu dur cu alt grâu;
b) făina de grâu utilizată ca adjuvant la fabricarea berii sau pentru fabricarea amidonului şi/sau glutenului;
c) făina de grâu utilizată în scopuri industriale nealimentare;
d) făinuri al căror conţinut proteic a fost redus sau care au fost supuse după măcinare unui proces special, altul decât uscarea, înălbirea, şi/sau cele la care au fost adăugate ingrediente, altele decât cele menţionate în prezenta normă.

(3) În sensul prezentei norme, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:

a) cenuşă (%) – cantitatea de substanţe minerale conţinută în 100 de unităţi de masă (100 g probă), raportată la substanţa uscată;
b) umiditate (%) – cantitatea de apă conţinută în 100 de unităţi de masă (100 g probă);
c) gluten umed (%) – cantitatea de substanţe proteice care se separă prin spălarea cu soluţie de clorură de sodiu 2% a unui aluat obţinut din făină, urmată de zvântarea acestuia;
d) indice de deformare (mm) – diferenţa dintre diametrul iniţial al unei sfere de 5 g de gluten umed şi diametrul acesteia după un repaus de o oră la temperatura de 30 grade C;
e) indice de sedimentare (indice Zeleny) (ml) – număr care indică volumul exprimat în mililitri al sedimentului obţinut dintr-o suspensie de făină într-o soluţie de acid lactic;
f) proteină (%) – cantitatea de substanţe proteice conţinută în 100 de unităţi de masă (100 g probă) raportată la substanţa uscată;
g) indice de cădere (Falling Number) (sec.) – timpul total exprimat în secunde, necesar pentru lichefierea de către alpha-amilază a unui gel apos obţinut din 7 g de făină şi 25 ml de apă distilată;
h) aciditate totală a făinii – suma tuturor acizilor şi a combinaţiilor cu reacţie acidă care intră în compoziţia făinii (fosfaţi acizi, aminoacizi, acizi graşi) şi care se exprimă în grade de aciditate (1 grad aciditate reprezintă aciditatea din 100 de grame de făină care se neutralizează cu 1 cm^3 NaOH);
i) ingredient – orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată;
j) aditiv alimentar – orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o valoare nutritivă, care, adăugată intenţionat în produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi ori prin derivaţii săi, direct ori indirect, o componentă a acestor produse alimentare;
k) contaminant – orice substanţă care nu se adaugă în mod intenţionat alimentelor, prezentă în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activităţile privind creşterea plantelor, creşterea animalelor şi medicina veterinară), fabricaţiei, prelucrării, preparării, tratamentelor, împachetării, ambalării, transportului sau manipulării acestora ori ca rezultat al contaminării mediului înconjurător. Materiile străine, cum ar fi fragmentele de insecte, părul de animale etc., nu sunt incluse în această definiţie;
l) data durabilităţii minimale – data stabilită de producător până la care făina îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare.

CAP. 2
Descriere, clasificare

ART. 2

(1) Făina de grâu este produsul obţinut prin măcinarea grâului după o prealabilă curăţare.

(2) În funcţie de conţinutul de cenuşă făina de grâu se clasifică şi se defineşte în următoarele grupe, astfel:

a) făina albă este făina care are un conţinut de cenuşă de maximum 0,65% şi se fabrică în următoarele sortimente:

– făina albă 480 este făina cu un conţinut de cenuşă de maximum 0,48%;
– făina albă superioară trei nule (000) este făina cu un conţinut de cenuşă de maximum 0,48% şi cu un conţinut de gluten umed egal sau mai mare de 28%;
– făina albă 550 este făina cu un conţinut de cenuşă de maximum 0,55% şi cu granulaţia cerută de necesităţile tehnologice, conform tabelului din anexa care face parte integrantă din prezenta normă;
– făina albă 650 este făina care are un conţinut de cenuşă de maximum 0,65%;

b) făina semialbă este făina care are un conţinut de cenuşă între 0,66% şi 0,90%;
c) făina neagră este făina care are un conţinut de cenuşă între 0,91% şi 1,40%;
d) făina dietetică este făina care are un conţinut de cenuşă între 1,41% şi 2,2% .

(3) În funcţie de destinaţie făina de grâu se clasifică astfel:

a) făina pentru fabricarea pâinii şi produselor de panificaţie cuprinde cele patru grupe descrise în alineatul precedent;
b) făina pentru fabricarea biscuiţilor cuprinde cele patru grupe descrise în alineatul precedent;
c) făina pentru fabricarea pastelor făinoase cuprinde grupa de făină albă descrisă în alineatul precedent;
d) făina pentru fabricarea produselor de patiserie cuprinde grupa de făină albă descrisă în alineatul precedent.

CAP. 3
Condiţii tehnice de calitate

ART. 3

(1) Grâul din care se obţine făina trebuie să corespundă prevederilor Standardului SR ISO 7970 – Grâu. Specificaţii.

(2) Condiţii tehnice de calitate – specificaţii generale.
Făina de grâu şi toate ingredientele care i se adaugă trebuie să corespundă normelor sanitare în vigoare şi să prezinte siguranţă alimentară.

(3) Făina de grâu trebuie să corespundă indicilor calitativi prezentaţi în tabelele din anexă.

(4) În făina de grâu se pot adăuga opţional, în dozele cerute de necesităţile tehnologice, diverse adaosuri, elemente nutritive şi aditivi alimentari.

ART. 4

(1) Utilizarea aditivilor alimentari, a diverselor adaosuri sau elemente nutritive în făina de grâu este permisă cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.

(2) Coloranţii nu sunt admişi la fabricarea făinii de grâu.

ART. 5

Contaminanţii admişi în făina de grâu vor fi în limitele stabilite de reglementările sanitare în vigoare.

ART. 6

Condiţiile microbiologice pentru făina de grâu trebuie să corespundă reglementărilor sanitare în vigoare.

CAP. 4
Ambalare şi etichetare

ART. 7

(1) Făina de grâu trebuie să fie ambalată şi transportată în ambalaje care să păstreze calităţile igienice, nutriţionale şi tehnologice şi să asigure siguranţa alimentară a produsului.

(2) Ambalajele trebuie să fie fabricate numai din materiale nepericuloase şi adaptate scopului pentru care sunt folosite. Ele nu trebuie să confere produsului nici o substanţă toxică, nici miros sau gust nedorit şi să corespundă reglementărilor legale în vigoare.

(3) Ambalajele utilizate pentru ambalarea şi comercializarea făinii de grâu vor fi marcate şi etichetate conform reglementărilor legale în vigoare.

ART. 8

Eticheta de grâu trebuie să conţină în mod obligatoriu:

8.1. Denumirea sub care este vândută pentru consum făina de grâu

8.1.1. Numele produsului înscris pe etichetă trebuie să fie „făină albă” sau „făină semialbă” ori „făină neagră” sau „făină dietetică”. La făina albă se va menţiona şi sortimentul, conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. a). În cazul sortimentelor de făină de grâu cu diferite adaosuri, denumirea adaosurilor va figura în denumirea sub care se vinde produsul.
Făinurile de grâu care nu corespund prevederilor din prezenta normă nu se comercializează pentru consum uman în asociere cu termeni cum ar fi: „gen”, „tip”, „mod”, „stil”, „marcă”, „gust” sau cu alte menţiuni asemănătoare la una dintre denumirile prevăzute în prezenta normă.

8.1.2. Conţinutul în cenuşă poate fi declarat în imediata apropiere a numelui produsului. Această dispoziţie nu se aplică făinurilor la care s-a adăugat carbonat de calciu sau alţi constituenţi al căror conţinut în substanţe minerale este diferit de cel al făinii de grâu.

8.1.3. Etichetarea, prezentarea şi publicitatea făinii de grâu din prezenta normă se fac cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Este interzis să se menţioneze pe etichetă menţiuni ca: „cinci nule (00000)”, „regina făinurilor”, „făină extra” etc.

8.2. Ingredientele
Lista cuprinzând ingredientele conţine toate ingredientele în ordinea descrescătoare a cantităţii, determinată de modul introducerii în fabricaţie; vitaminele şi sărurile minerale adăugate în făina de grâu se menţionează în lista cuprinzând ingredientele.

8.3. Valoarea nutritivă se va menţiona cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările ulterioare.

8.4. Denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; în cazul produselor din import se înscriu denumirea şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România.

8.5. Indicarea lotului

8.5.1. Fiecare cantitate de făină de grâu vândută pentru consum, atât vrac, cât şi ambalată sau preambalată, trebuie să aibă ataşată o marcă codificată sau exprimată în clar, care să nu poată fi ştearsă, pentru a permite identificarea producătorului şi a lotului.

8.5.2. Indicarea lotului nu este obligatorie atunci când data durabilităţii minimale este indicată prin menţionarea clară şi necodificată cel puţin a zilei şi lunii, în această ordine.

8.6. Cantitatea netă se va înscrie cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 530/2001 pentru aprobarea Instrucţiunilor de metrologie legală IML 8-01 „Preambalarea unor produse în funcţie de masă sau volum”.

8.6.1. Înscrierea cantităţii nete a făinii de grâu se face în unităţi de masă, utilizându-se, după caz, kilogramul sau tona.

8.6.2. În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe articole conţinând aceeaşi cantitate din acelaşi produs, ambalate individual, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete conţinute de un ambalaj individual şi a numărului total al acestora. Aceste menţiuni nu sunt obligatorii atunci când ambalajele individuale pot fi numărate cu uşurinţă din exterior şi atunci când cel puţin o indicaţie privind cantitatea netă individuală poate fi citită clar din exteriorul produsului.

8.7. Data durabilităţii minimale şi condiţii de păstrare

8.7.1. Data durabilităţii minimale
Data durabilităţii minimale, respectiv data până la care făina de grâu îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare, trebuie să fie menţionată de către producător pe ambalaj. Data va fi precedată de menţiunea „a se consuma de preferinţă înainte de …”, dacă în dată este inclusă ziua, sau „a se consuma de preferinţă până la sfârşitul …”, dacă se indică luna şi anul sau numai anul.

8.7.2. Condiţii de depozitare:

a) se vor menţiona condiţiile de depozitare specifice făinii de grâu pentru respectarea datei durabilităţii minimale înscrise pe ambalaj;
b) în măsura în care este posibil, instrucţiunile de depozitare trebuie înscrise în imediata apropiere a datei durabilităţii minimale.

8.8. Ambalaje nedestinate vânzării pentru consum în detaliu
În cazul făinii de grâu ambalate în ambalaje destinate vânzării pentru consum în vrac, indicaţiile care trebuie să figureze pe ambalaje se înscriu cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările ulterioare.

ART. 9

Eşantionare şi metode de analiză

9.1. Eşantionare
Conform SR ISO 13690-2000. Cereale şi produse de măciniş. Eşantionarea pentru loturi statice

9.2. Metode de analiză

9.2.1. Determinarea umidităţii
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză

9.2.2. Determinarea granulaţiei (fineţii)
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză

9.2.3. Determinarea cenuşii
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză

9.2.4. Determinarea acidităţii
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză

9.2.5. Determinarea conţinutului în proteine
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză

9.2.6. Determinarea conţinutului în gluten umed
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză

9.2.7. Determinarea indicelui de deformare a glutenului
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză

9.2.8. Determinarea conţinutului în impurităţi metalice
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză

9.2.9. Determinarea indicelui de cădere
Conform SR ISO 3093-1997. Cereale. Determinarea indicelui de cădere

9.2.10. Determinarea indicelui Zeleny
Conform SR ISO 5529-1997. Grâu. Determinarea indicelui de sedimentare. Testul Zeleny

9.2.11. Determinarea conţinutului de cenuşă insolubilă în HCI 10%
Conform STAS 90-1988. Făina de grâu. Metode de analiză.

ART. 10

Reguli de verificare a condiţiilor tehnice de calitate
Conform SR 877-1996. Făina de grâu
Verificările periodice ale condiţiilor tehnice de calitate prevăzute la pct. 3.2.1 din SR 877-1996 se completează cu:

– conţinutul în micotoxine;
– încărcarea microbiologică;
– indicele de cădere;
– indicele Zeleny.

ANEXA 1*1)
la normă

*1) Anexa la normă este reprodusă în facsimil.

Tabelul nr. 1 – Proprietăţi organoleptice*)

______________________________________________________________________________
| | Condiţii de calitate |
| |_______________________________________________________________|
|Caracteristici| Grupa făină albă | Grupa | Grupa făină | Grupa |
| | | făină | neagră | făină |
| | | semialbă | |dietetică|
| |_________________________|__________|________________|_________|
| |Tip |Superioară| Tip| Tip| Făină | Făină | Făină |
| |480 | Tip 000 | 550| 650| semialbă | neagră |dietetică|
|______________|____|__________|____|____|__________|________________|_________|
|Culoare-aspect|Alb-gălbui cu nuanţă |Alb-gălbui|Cenuşiu deschis,|Roşcat, |
| |slab-cenuşiu şi cu |cu nuanţă |cu nuanţă |conţinând|
| |particule fine de tărâţe |cenuşie şi|alb-gălbuie, |particule|
| | |urme |conţinând |de tărâţe|
| | |vizibile |particule de |şi |
| | |de tărâţe |tărâţe |endosperm|
|______________|_________________________|__________|________________|_________|
|Miros |Plăcut, specific făinii, fără miros de mucegai, de încins sau |
| |alt miros străin |
|______________|_______________________________________________________________|
|Gust |Normal, puţin dulceag, nici amar, nici acru, fără scrâşnet la |
| |mestecare (datorită impurităţilor minerale: pământ, nisip etc).|
|______________|_______________________________________________________________|
*) În făina de grâu nu se admite prezenţa insectelor sau a acarienilor în nici un stadiu de dezvoltare.

Tabelul nr. 2 – Proprietăţi fizice şi chimice

______________________________________________________________________________
| | Condiţii de calitate |
| |________________________________________________________|
| | Grupa făină albă | Grupa |Grupa | Grupa |
| | | făină |făină | făină |
| Caracteristici | | semialbă |neagră|Dietetică|
| |___________________________|___________|______|_________|
| |Tip |Superioară| Tip | Tip | Făină |Făină | Făină |
| |480 | Tip 000 | 550 | 650 | Semialbă |neagră|Dietetică|
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Umiditate %, max. |14,5| 14,5 |14,5 |14,5 | 14,5 | 14,5 | 14,5 |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Aciditate grade, max.| 2,2| 2,2 | 2,2 | 2,8 | 3,2 | 5 | 5 |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Conţinut de gluten | | | | | | | |
|umed %, min. | 24 | 28 | 24 | 26 | 24 | 24 | 20 |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Indice de deformare |5 – | 5 – 12 | 5 – | 5 – | 5 – 15 |5 – 15| 5 – 15 |
|a glutenului, mm. | 12 | | 12 | 12 | | | |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Conţinut de cenuşă | | | | | | | |
|raportat la substanţa|0,48| 0,48 | 0,55| 0,65|0,66 – 0,90|0,91 -| 1,41 – |
|uscată %, max. | | | | | | 1,40 | 2,2 |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Conţinut în cenuşă | | | | | | | |
|insolubile în | | | | | | | |
|HCI 10%; %; max. | 0,2| 0,2 | 0,2 | 0,2 | 0,2 | 0,2 | 0,2 |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Conţinut de substanţe| | | | | | | |
|proteice raportat la | | | | | | | |
|substanţa uscată %, | | | | | | | |
|min. | 9,5| 11 | 9,5 | 9,5 | 9,5 | 9,5 | 7 |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Indice de cădere, | | | | | | | |
|secunde, min. |250 | 250 | 250 | 250 | 220 | 200 | – |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Indice Zeleny | – |200 – 280 |200 -|200 -| 200 – 320 |200 – | – |
| | | | 320 | 320 | | 320 | |
|_____________________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Granulaţie|Rest pe | | | | | | | |
| % |sita | | | | | | | |
| |metalică | | | | | | | |
| |cu latura | | | | | | | |
| |de 0,5 | | | | | | | |
| |mm.%, max.| | | | | 4 – 6 | 7 – 8| 10 |
| |__________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
| |Rest pe | | | | | | | |
| |sita de | | | | | | | |
| |mătase cu | | | | | | | |
| |latura de | | | | | | | |
| |180 | | | | | | | |
| |micrometri| | | | | | | |
| |Nr. 8, %, | | | | | | | |
| |max. | 2 | 8 | 8 | 10 | | | |
| |__________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
| |Trece prin| | | | | | | |
| |sita de | | | | | | | |
| |mătase cu | | | | | | | |
| |latura de | | | | | | | |
| |180 | | | | | | | |
| |micrometri| | | | | | | |
| |Nr. 8, %, | | | | | | | |
| |min. | | | | | 50 – 55 | 50 | 15 – 60 |
| |__________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
| |Trece prin| | | | | | | |
| |sita de | | | | | | | |
| |mătase cu | | | | | | | |
| |latura de | | | | | | | |
| |125 | | | | | | | |
| |micrometri|Min.| |max. |min. | | | |
| |Nr. 10, % | 65 | max. 70 | 70 | 55 | | | |
|__________|__________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
|Impurităţi|Sub formă | | | | | | | |
|metalice |de | | | | | | | |
| |pulbere, | | | | | | | |
| |g/kg | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 |
| |__________|____|__________|_____|_____|___________|______|_________|
| |Sub formă | |
| |de aşchii | lipsă |
|__________|__________|________________________________________________________|

NOTĂ:
În cazul sortimentelor de făină de grâu cu diferite adaosuri, elemente nutritive sau aditivi alimentari se va menţiona conţinutul acestora.

—————

O.M. nr. 8/2013

ORDIN Nr. 8 din 12 ianuarie 2013
pentru aprobarea Regulamentului privind recunoaşterea organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare şi de supraveghere a activităţii organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole ori alimentare ce au dobândit protecţia indicaţiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) şi a specialităţilor tradiţionale garantate (S.T.G.)

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 21 ianuarie 2013

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale de industrie alimentară nr. 87.171 din 23 octombrie 2012,

în baza prevederilor art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 828/2007 privind înfiinţarea Sistemului de protecţie a indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine ale produselor agricole şi produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 134/2008 privind specialităţile tradiţionale garantate ale produselor agricole şi produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

ART. 1

Se aprobă Regulamentul privind recunoaşterea organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole ori alimentare şi de supraveghere a activităţii organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare ce au dobândit protecţia indicaţiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) şi a specialităţilor tradiţionale garantate (S.T.G.), prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

(1) În conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare, precum şi ale alin. (1) şi (2) ale art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare, operatorii care produc şi procesează produse agricole sau alimentare certificate D.O.P., I.G.P. şi S.T.G., înainte de a le introduce pe piaţă, sunt supuşi unui sistem de controale oficiale.

(2) Inspecţia operatorilor şi certificarea produselor agricole sau alimentare ce au dobândit protecţia D.O.P., I.G.P. şi S.T.G. se fac de către organisme private de inspecţie şi certificare acreditate conform standardului european EN 45011/2001, ediţia a II-a, sau standardului ISO/CEI 65 (Cerinţe generale pentru organisme care operează cu sistemul de certificare a produselor), Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 510/2006, de către organismul naţional de acreditare din România (RENAR) sau de către alte organisme de acreditare echivalente din Uniunea Europeană, semnatare ale acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene EA-MLA, recunoscute de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile prezentului ordin.

(3) Recunoaşterea, controlul şi supravegherea activităţii organismelor private de inspecţie şi certificare se fac de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 828/2007 privind înfiinţarea Sistemului de protecţie a indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine ale produselor agricole şi produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 134/2008 privind specialităţile tradiţionale garantate ale produselor agricole şi produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 1 din anexa nr. 1a a anexei nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 906/2007 privind aprobarea Procedurii de înregistrare şi verificare a documentaţiei pentru dobândirea protecţiei unei indicaţii geografice sau denumiri de origine a unui produs agricol ori alimentar, Procedurii de declarare a opoziţiei la nivel naţional şi a Procedurii de transmitere la nivelul Comisiei Europene a cererii de înregistrare a indicaţiilor geografice sau denumirilor de origine ale produselor agricole ori alimentare, în vederea dobândirii protecţiei la nivelul Uniunii Europene, precum şi a Regulilor specifice privind modelul şi utilizarea logoului naţional şi ale art. 1 din anexa nr. 1a a anexei nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 160/2008 privind aprobarea Procedurii de înregistrare şi verificare a documentaţiei pentru dobândirea protecţiei unei specialităţi tradiţionale garantate, a Procedurii de declarare a opoziţiei la nivel naţional şi a Procedurii de transmitere la nivelul Comisiei Europene a cererii de înregistrare a specialităţii tradiţionale garantate, în vederea dobândirii protecţiei la nivelul Uniunii Europene, precum şi a Regulilor specifice privind modelul şi utilizarea logoului naţional.

ART. 3

(1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, organismele private de inspecţie şi certificare pot efectua activităţi pentru verificarea şi certificarea realităţii datelor cuprinse în caietul de sarcini, conform prevederilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 134/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 828/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea dobândirii denumirii de origine protejate, indicaţiei geografice protejate şi specialităţii tradiţionale garantate ale produselor agricole şi alimentare care sunt înregistrate şi protejate la nivelul Uniunii Europene, cu condiţia să transmită documentaţia necesară acreditării către organismul naţional de acreditare din România (RENAR) sau către alt organism de acreditare echivalent din Uniunea Europeană, semnatar al acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene EA-MLA, în termen de 180 de zile calendaristice.

(2) Dacă în termenul stabilit la alin. (1) organismul privat de inspecţie şi certificare nu prezintă dovada de transmitere a documentelor aferente acreditării către organismul naţional de acreditare din România (RENAR) sau către alt organism de acreditare echivalent din Uniunea Europeană, semnatar al acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene EA-MLA, operatorul economic care deţine protecţia unei denumiri DOP/IGP sau STG are posibilitatea alegerii unui alt organism care este acreditat şi recunoscut.

ART. 4

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,
Achim Irimescu,
secretar de stat

Bucureşti, 12 ianuarie 2013.
Nr. 8.

ANEXA 1

REGULAMENT
privind recunoaşterea organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare şi de supraveghere a activităţii organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole ori alimentare ce au dobândit protecţia indicaţiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) şi specialităţilor tradiţionale garantate (S.T.G)

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ART. 1

Prezentul Regulament privind recunoaşterea organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare şi de supraveghere a activităţii organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole ori alimentare ce au dobândit protecţia indicaţiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) şi specialităţilor tradiţionale garantate (S.T.G.), denumit în continuare regulament, se referă la recunoaşterea organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare şi de supraveghere a activităţii organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole ori alimentare ce au dobândit protecţia I.G.P., D.O.P. şi S.T.G.

ART. 2

Rolul organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare este de a confirma că produsele agricole ori alimentare care poartă o indicaţie geografică protejată, o denumire de origine protejată sau specialitate tradiţională garantată îndeplinesc criteriile cuprinse în caietul de sarcini conform modelului prevăzut la art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare şi art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare.

ART. 3

Inspecţia şi certificarea conformităţii indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi a specialităţilor tradiţionale garantate ale produselor agricole sau alimentare pot fi efectuate de organisme private care îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul regulament.

ART. 4

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia generală de industrie alimentară cu atribuţii în înregistrarea indicaţiilor geografice protejate, a denumirilor de origine protejate şi a specialităţilor tradiţionale garantate, transmite Comisiei Uniunii Europene lista cu organismele recunoscute, precum şi competenţele acestora, pentru a fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

CAPITOLUL II
Condiţiile de recunoaştere a organismelor private de inspecţie şi certificare

ART. 5

Organismele candidate a fi recunoscute ca organisme private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare ce au dobândit protecţia I.G.P., D.O.P. şi/sau S.T.G trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele prevăzute la art. 3 din anexa nr. 1a a anexei nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 906/2007 privind aprobarea Procedurii de înregistrare şi verificare a documentaţiei pentru dobândirea protecţiei unei indicaţii geografice sau denumiri de origine a unui produs agricol ori alimentar, Procedurii de declarare a opoziţiei la nivel naţional şi a Procedurii de transmitere la nivelul Comisiei Europene a cererii de înregistrare a indicaţiilor geografice sau denumirilor de origine ale produselor agricole ori alimentare, în vederea dobândirii protecţiei la nivelul Uniunii Europene, precum şi a Regulilor specifice privind modelul şi utilizarea logoului naţional şi la art. 3 din anexa nr. 1a a anexei nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 160/2008 privind aprobarea Procedurii de înregistrare şi verificare a documentaţiei pentru dobândirea protecţiei unei specialităţi tradiţionale garantate, a Procedurii de declarare a opoziţiei la nivel naţional şi a Procedurii de transmitere la nivelul Comisiei Europene a cererii de înregistrare a specialităţii tradiţionale garantate, în vederea dobândirii protecţiei la nivelul Uniunii Europene, precum şi a Regulilor specifice privind modelul şi utilizarea logoului naţional.

ART. 6

În vederea recunoaşterii, organismul privat candidat va depune la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale următoarele documente:

a) cererea pentru obţinerea Certificatului de recunoaştere de către organismul privat de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare în vederea efectuării activităţilor de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare pentru a dobândi protecţia D.O.P., I.G.P. şi S.T.G., conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;
b) copia certificatului de înmatriculare eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din România, care să conţină şi codul unic de înregistrare;
c) copie de pe certificatul de acreditare conform standardului european EN 45011/2001, ediţia a II-a, sau standardului ISO/CEI 65 (Cerinţe generale pentru organisme care operează cu sistemul de certificare a produselor), Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 510/2006;
d) actul constitutiv sau statutul organismului candidat;
e) o scurtă prezentare a activităţii din care să rezulte experienţa în domeniul inspecţiei şi certificării;
f) o declaraţie scrisă prin care se angajează să pună la dispoziţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în anumite situaţii, alte documente şi informaţii cu privire la acreditarea conform standardului european EN 45011/2001, ediţia a II-a, sau standardului ISO/CEI 65 (Cerinţe generale pentru organisme care operează cu sistemul de certificare a produselor), Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 510/2006;
g) procedura standard de control care să conţină o descriere detaliată a măsurilor şi cerinţelor de control pe care organismul se angajează să le impună operatorilor;
h) dosarul personalului angajat, care va cuprinde:

(i) copii de pe diplomele de studii superioare/postuniversitare de specialitate;
(ii) curriculum vitae;
(iii) copii ale contractelor individuale de muncă sau ale contractelor de prestări servicii;
(iv) copii de pe adeverinţele de formare sau perfecţionare profesională a auditorilor/inspectorilor care să dovedească calificarea lor pentru efectuarea auditurilor/inspecţiilor, eliberate de un organism abilitat în acest scop;

i) angajamentul scris că va respecta legislaţia comunitară şi naţională din domeniu.

ART. 7

(1) După analiza documentelor depuse, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia generală de industrie alimentară, informează în scris organismul privat candidat cu privire la orice deficienţă/neconformitate identificată în documentaţie şi emite o decizie motivată de acordare sau de respingere a cererii de recunoaştere. Decizia se consemnează în „Registrul de recunoaştere al organismelor private de inspecţie şi certificare” şi se comunică în scris organismului privat candidat, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii de recunoaştere.

(2) În situaţia în care solicitarea este acceptată, odată cu decizia de acordare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia generală de industrie alimentară, emite organismului solicitant certificatul de recunoaştere, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2.

ART. 8

(1) Certificatul de recunoaştere acordat unui organism privat de inspecţie şi certificare este valabil 4 ani şi se vizează anual de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în urma controlului şi supravegherii activităţii organismului privat de inspecţie şi certificare.

(2) Pentru vizarea certificatului de recunoaştere, în fiecare an, înainte de 31 ianuarie, organismul privat de inspecţie şi certificare transmite Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la Direcţia generală de industrie alimentară, cererea pentru vizarea anuală a certificatului de recunoaştere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 3, însoţită de următoarele documente:

a) certificatul de acreditare conform standardului european EN 45011/2001, ediţia a II-a, sau standardului ISO/CEI 65 (Cerinţe generale pentru organisme care operează cu sistemul de certificare a produselor), Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 510/2006;
b) lista cu numele şi funcţiile personalului responsabil pentru executarea inspecţiei şi certificării;
c) procedurile privind inspecţia şi certificarea;
d) raportul de evaluare a activităţii organismului privat de inspecţie şi certificare, întocmit pentru anul anterior, elaborat de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

ART. 9

(1) Certificatul de recunoaştere acordat organismului privat de inspecţie şi certificare poate fi retras sau o cerere de avizare anuală poate fi respinsă în următoarele cazuri:

a) activitatea sa nu este conformă cu procedura de control standard;
b) nu a corectat încălcările identificate în urma controlului efectuat de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
c) nu a permis reprezentanţilor direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să îşi desfăşoare activitatea de control şi supraveghere;
d) organismul privat de inspecţie şi certificare şi-a încetat activitatea, activitatea sa este suspendată sau organismul privat de inspecţie şi certificare este supus procedurii de executare silită;
e) atunci când, în urma comunicării primite de la organismul naţional de acreditare din România (RENAR) sau de la un alt organism de acreditare echivalent din Uniunea Europeană, semnatar al acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene EA-MLA, se constată că acreditarea organismului a expirat sau a fost retrasă în baza deciziei de retragere a acreditării.

(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia generală de industrie alimentară, comunică organismului privat de inspecţie şi certificare, în termen de 15 zile calendaristice, decizia de aprobare/respingere a solicitării de recunoaştere sau de vizare anuală, cu specificarea motivelor acestei decizii.

(3) Dacă un organism privat candidat nu este mulţumit de decizie, acesta depune la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale o contestaţie, în termen de maximum 15 zile calendaristice de la data comunicării deciziei, în care se vor include şi motivele contestaţiei.

(4) În termen de 15 zile calendaristice de la primirea contestaţiei, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale organizează o întâlnire cu reprezentanţii organismului privat de inspecţie şi certificare în scopul analizării contestaţiei şi menţinerii deciziei iniţiale sau emiterii unei noi decizii.

(5) În situaţia în care un certificat de recunoaştere acordat unui organism privat de inspecţie şi certificare este retras sau o cerere de avizare anuală este respinsă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale informează Organismul Naţional de Acreditare din România (RENAR) sau alt organism de acreditare echivalent din Uniunea Europeană, semnatar al acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene EA-MLA, şi operatorii înscrişi la acest organism cu privire la interzicerea utilizării mărcii de certificare a acestuia şi a oricărei declaraţii de conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară în domeniu, precum şi la necesitatea încheierii unui contract cu un alt organism de inspecţie şi certificare.

(6) Dacă unui organism privat de inspecţie şi certificare i-a fost retras certificatul de recunoaştere, depunerea unei noi solicitări se face numai după 12 luni de la retragerea acestui certificat.

ART. 10

(1) În vederea extinderii recunoaşterii pentru noi categorii/clase de produse, organismul privat de inspecţie şi certificare recunoscut transmite o solicitare la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale însoţită de următoarele documente:

a) cererea pentru extinderea recunoaşterii pentru noile categorii/clase de produse a organismelor private de inspecţie şi certificare din sectorul industria alimentară, a produselor agricole şi/sau alimentare ce au dobândit protecţia D.O.P., I.G.P. şi S.T.G, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 4;
b) certificatul de acreditare pentru noile categorii/clase de produse, emis de organismul de acreditare, conform standardului european EN 45011/2001, ediţia a II-a, sau standardului ISO/CEI 65 (Cerinţe generale pentru organisme care operează cu sistemul de certificare a produselor), Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 510/2006;
c) procedurile de inspecţie şi certificare necesare pentru noile categorii/clase de produse.
(2) La primirea solicitării pentru extinderea recunoaşterii pentru noi categorii/clase de produse, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale verifică prin Direcţia generală de industrie alimentară documentele menţionate la alin. (1) şi aprobă sau respinge această solicitare în termen de 30 de zile de la depunerea ei.

ART. 11

Lista organismelor private de inspecţie şi certificare, pentru care s-au emis certificate de recunoaştere, va conţine informaţii privind denumirea completă şi sediul acestora şi se va publica anual în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CAPITOLUL III
Responsabilităţile organismelor private de inspecţie şi certificare recunoscute

ART. 12

(1) Organismele private de inspecţie şi certificare recunoscute au următoarele responsabilităţi:

a) să verifice cererea de certificare a conformităţii produsului pentru dobândirea denumirii de origine protejate, a indicaţiei geografice protejate şi a specialităţii tradiţionale garantate, menţionată în Regulamentul (CE) nr. 510/2006;
b) să verifice, să controleze şi să certifice respectarea datelor cuprinse în caietul de sarcini prevăzut la art. 2;
c) să fundamenteze decizia de înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate ale produselor agricole sau alimentare;
d) să fundamenteze decizia de respingere a cererii de înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate ale produselor agricole şi/sau alimentare, în situaţia în care constată că cererea şi caietul de sarcini nu întrunesc condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare, pe care o transmit solicitantului şi Direcţiei generale de industrie alimentară din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu atribuţii în înregistrarea indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate;
e) să execute primul audit de certificare/control anunţat într-un interval de maximum 120 de zile calendaristice de la data semnării contractului de inspecţie şi certificare cu operatorul, în conformitate cu procedura de control/certificare a conformităţii produselor standard a fiecărui organism privat de inspecţie şi certificare;
f) să efectueze într-un an minimum o inspecţie/un audit planificată/planificat. De asemenea, pot efectua o inspecţie/un audit neanunţată/neanunţat, din propria iniţiativă sau la sesizarea unor terţi, pentru a verifica dacă sunt respectate condiţiile care au stat la baza înregistrării indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate ale produselor agricole şi/sau alimentare pentru a fi protejate;
g) să propună Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, din motive justificate, anularea înregistrării indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate ale produselor agricole şi/sau alimentare, când respectarea condiţiilor din caietul de sarcini nu mai poate fi asigurată;
h) să permită accesul la birourile şi facilităţile sale şi tot sprijinul necesar pentru ca reprezentanţii direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să îşi exercite atribuţiile de control şi supraveghere;
i) să verifice modul de aplicare a legislaţiei privind regulile specifice de etichetare a produselor ce au dobândit protecţia I.G.P./D.O.P., folosirea pe etichetă a logoului naţional, în conformitate cu prevederile art. 3 şi 4 din anexa nr. 4 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 906/2007;
j) să verifice modul de aplicare a legislaţiei privind regulile specifice de etichetare a produselor ce au dobândit protecţia S.T.G., folosirea pe etichetă a logoului naţional, în conformitate cu prevederile art. 3 din anexa nr. 4 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 160/2008;
k) să comunice Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale eventualele modificări în statutul lor de acreditare, în termen de 5 zile de la data primirii comunicării oficiale din partea organismului de acreditare.

(2) Un operator economic încheie contract cu un singur organism privat de inspecţie şi certificare. Dacă un operator încheie contractul de inspecţie şi certificare cu un organism privat de inspecţie şi certificare şi din motive pertinente nu poate fi respectat, atunci operatorul economic poate încheia un alt contract de inspecţie şi certificare cu un alt organism privat de inspecţie şi certificare cu condiţia rezilierii contractului. Primul organism are obligaţia să transmită imediat organismului privat de inspecţie şi certificare care a preluat activitatea toate informaţiile necesare pentru continuarea activităţii de inspecţie şi certificare a acestui operator.

CAPITOLUL IV
Atribuţiile autorităţii responsabile

ART. 13

(1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia generală de industrie alimentară, are următoarele atribuţii privind controlul şi supravegherea organismelor private de inspecţie şi certificare recunoscute:

a) verifică dacă documentaţia primită în conformitate cu art. 2 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 906/2007 şi cu art. 2 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 160/2008 este justificată şi îndeplineşte condiţiile prevăzute în prezentul act normativ;
b) retrage recunoaşterea organismului privat de inspecţie şi certificare în cazul în care acesta nu respectă cerinţele prevăzute la art. 6;
c) asigură o comunicare eficientă atât cu organismele private de inspecţie şi certificare, cu organismul naţional de acreditare din România (RENAR), cât şi cu alt organism de acreditare echivalent din Uniunea Europeană, semnatar al acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene EA-MLA.

(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin direcţia de specialitate, are următoarele atribuţii privind controlul şi supravegherea organismelor private de inspecţie şi certificare recunoscute:

a) verifică şi monitorizează activitatea organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare;
b) întocmeşte raportul de evaluare a activităţii organismului privat de inspecţie şi certificare, pentru anul anterior;
c) elaborează în fiecare an tematica şi programul activităţii de control şi supraveghere a organismelor private de inspecţie şi certificare recunoscute, pe care le supune spre aprobare conducerii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. După aprobare, acestea se comunică fiecărui organism privat de inspecţie şi certificare;
d) verifică obiectivitatea controlului efectuat de organismele private de inspecţie şi certificare;
e) notifică organismelor private de inspecţie şi certificare încălcările identificate în urma controlului, în vederea remedierii acestora;
f) aduce la cunoştinţa Direcţiei generale de industrie alimentară orice nereguli şi/sau încălcări ale activităţii organismelor de inspecţie şi certificare recunoscute şi propune retragerea recunoaşterii acestora, după caz.

ART. 14

Anexele nr. 1 – 4 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 ANEXA 1
    la regulament

                                 - Model -

    MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
    DIRECŢIA GENERALĂ DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ
    Nr. ........... din .........................

                                   CERERE
pentru obţinerea Certificatului de recunoaştere de către organismul privat de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare în vederea efectuării activităţilor de inspecţie şi certificare a produselor agricole ori alimentare pentru a dobândi protecţia D.O.P., I.G.P. şi S.T.G.

    Persoana juridică ...................................................., cu sediul în localitatea ................................, str. ................. nr. ......, bl. ......, sc. ......, ap. ......, judeţul/sectorul ............, România, nr. de telefon ............., fax ................., înmatriculată la registrul comerţului cu nr. ..............................., reprezentată prin administrator ............................, solicit eliberarea "Certificatului de recunoaştere" ca organism privat de inspecţie şi certificare pentru produsele agricole sau alimentare ce au dobândit protecţia D.O.P., I.G.P. şi S.T.G., având următoarele categorii/clase de produse:
     _
    |_| denumiri de origine şi indicaţii geografice (D.O.P./I.G.P.):
        - produsele agricole destinate consumului uman;
        - produse alimentare;
        - produse agricole;
     _
    |_| specialităţi tradiţionale garantate (S.T.G.):
        - produsele destinate consumului uman;
        - produse alimentare.

    Anexez următoarele documente:
    a) copie de pe certificatul de înmatriculare la registrul comerţului (care să conţină şi codul unic de înregistrare);
    b) actul constitutiv al organismului de inspecţie şi certificare;
    c) scurtă prezentare a activităţii organismului de inspecţie şi certificare, din care să rezulte experienţa în domeniul inspecţiei şi certificării;
    d) copie de pe certificatul de acreditare eliberat de organismul naţional de acreditare conform standardului european EN 45011/2001, Regulamentului (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare şi Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare;
    e) declaraţie scrisă prin care solicitantul este de acord ca organismul care a emis certificatul de acreditare menţionat la lit. d) să pună la dispoziţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la cerere sau din oficiu, documente şi informaţii cu privire la acreditarea acestuia conform standardului european EN 45011/2001, Regulamentului (CE) nr. 509/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 510/2006;
    f) procedura standard de control care să conţină o descriere detaliată a măsurilor şi cerinţelor de control pe care organismul se angajează să le impună operatorilor;
    g) dosarul de prezentare al personalului angajat, care va cuprinde:
    - copie de pe diploma de studii superioare de specialitate;
    - curriculum vitae;
    - copie de pe cartea de muncă sau contractul de colaborare;
    h) angajamentul scris că va respecta legislaţia comunitară şi naţională din domeniu;
    i) angajamentul scris că nu va permite în activitatea operatorilor economici utilizarea organismelor modificate genetic sau a derivatelor acestora.

    Semnătura administratorului ...............................

    ANEXA 2
    la regulament

                                  - Model -

                           CERTIFICAT DE RECUNOAŞTERE

                     Nr. ....... din data de ..............

    Persoana juridică ......................................................., cu sediul în localitatea ........................., str. ..................... nr. ......, bl. ......, sc. ......, ap. ......, judeţul/sectorul ............, România, nr. de telefon ................, fax ................., înmatriculată la registrul comerţului cu nr. ............................, reprezentată prin administrator ........................, este recunoscută ca organism privat de inspecţie şi certificare în industria alimentară pentru produsele agricole sau alimentare care au dobândit protecţia D.O.P., I.G.P., S.T.G., în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare, ale Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole sau alimentare, ale Hotărârii Guvernului nr. 828/2007 privind înfiinţarea Sistemului de protecţie a indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine ale produselor agricole şi produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 8/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind recunoaşterea organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare şi de supraveghere a activităţii organismelor private de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare ce au dobândit protecţia indicaţiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) şi a specialităţilor tradiţionale garantate (S.T.G.), pentru următoarele categorii/clase de produse:
     _
    |_| denumiri de origine şi indicaţii geografice:
        - produsele agricole destinate consumului uman;
        - produse alimentare;
        - produse agricole;
     _
    |_| specialităţi tradiţionale garantate:
        - produsele destinate consumului uman;
        - produse alimentare.

                              Director general,
                         ............................

 ______________________________________________________________________________
|                   |                    |                  |                  |
|       Viză        |       Viză         |       Viză       |      Viză        |
|      ANUL I       |      ANUL II       |     ANUL III     |     ANUL IV      |
|                   |                    |                  |                  |
|___________________|____________________|__________________|__________________|

    Acest certificat nu este valabil decât vizat pe anul în curs.

    ANEXA 3
    la regulament

                                  - Model -

    MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
    DIRECŢIA GENERALĂ DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ
    Nr. ........... din .........................

                                    CERERE
             pentru vizarea anuală a Certificatului de recunoaştere

    Organismul privat de inspecţie şi certificare în industria alimentară pentru produsele agricole sau alimentare care au dobândit protecţia denumirilor de origine (D.O.P.), indicaţiilor geografice (I.G.P.) şi specialităţilor tradiţionale garantate (S.T.G) ..........................................., cu sediul în localitatea .........................., str. ....................... nr. ......, bl. ......, sc. ......, ap. ......, judeţul/sectorul ............, România, nr. de telefon ............., fax .................., înmatriculat la registrul comerţului cu nr. ................................, reprezentat prin administrator ....................................................., cu sediul în localitatea ............................., str. ........................... nr. ......, bl. ......, sc. ......, ap. ......, judeţul/sectorul ............, ţara ............., nr. de telefon ..........., fax ............, înmatriculat la registrul comerţului cu nr. ..............................................., solicit vizarea Certificatului de recunoaştere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

    Semnătura administratorului ......................

    Ştampila organismului privat de inspecţie şi certificare .................

    ANEXA 4
    la regulament

                                  - Model -

    MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
    DIRECŢIA GENERALĂ DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ
    Nr. ........... din .........................

                                    CERERE
pentru extinderea categoriilor/claselor de produse a organismelor private de inspecţie şi certificare din industria alimentară a produselor agricole sau alimentare ce au dobândit protecţia D.O.P., I.G.P., S.T.G.

    Organismul privat de inspecţie şi certificare în industria alimentară pentru produsele agricole sau alimentare care au dobândit protecţia D.O.P., I.G.P., S.T.G. ........................................................., cu sediul în localitatea......................, str. .................. nr. ...., bl. ...., sc. ....., ap. ...., judeţul/sectorul ........................, România, nr. de telefon ......................, fax ........................., înmatriculat la registrul comerţului cu nr. ................................., reprezentat prin administrator ......................................................, cu sediul în localitatea ..........................., str. ............................. nr. ....., bl. ......, sc. ....., ap. ....., judeţul/sectorul ..............., ţara ................., nr. de telefon .............., fax .................., înmatriculat la registrul comerţului cu nr. ................................., solicit extinderea categoriilor/claselor de produse cu categoriile/clasele de produse .................................................................., în conformitate cu Certificatul de acreditare nr. ............./................, eliberat de organismul naţional de acreditare din România (RENAR) conform standardului european EN 45011/2001, Regulamentului (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare şi Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare.
    Anexez la prezenta cerere o copie de pe Certificatul de acreditare nr. ........../................, eliberat de organismul naţional de acreditare din România (RENAR) sau de către alt organism de acreditare echivalent din Uniunea Europeană, semnatar al acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene EA-MLA.

    Semnătura administratorului ......................

    Ştampila organismului privat de inspecţie şi certificare .................

H.G. nr. 1904/2006

HOTĂRÂRE Nr. 1904 din 22 decembrie 2006
pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 568/2002 privind iodarea universală a sării destinate consumului uman, hranei pentru animale şi utilizării în industria alimentară

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 1038 din 28 decembrie 2006

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

ART. 1

Hotărârea Guvernului nr. 568/2002 privind iodarea universală a sării destinate consumului uman, hranei animalelor şi utilizării în industria alimentară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 12 iunie 2002, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Alineatul (2) al articolului 3 va avea următorul cuprins:

„(2) În hrana animalelor şi în industria alimentară utilizarea sării iodate este opţională, cu excepţia fabricării pâinii şi a produselor de panificaţie.”

2. Alineatul (2) al articolului 4 va avea următorul cuprins:

„(2) Sarea iodată trebuie să conţină 30 mg iod/kg de sare, respectiv 50,6 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 39,2 iodură de potasiu/kg de sare. Se admite ca limită minimă un conţinut de 25 mg iod/kg de sare, respectiv 42 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 32,5 mg iodură de potasiu/kg de sare, iar ca limită maximă un conţinut de 40 mg iod/kg sare, respectiv 67,2 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 52 mg iodură de potasiu/kg de sare.”

3. Alineatul (1) al articolului 10 va avea următorul cuprins:

„ART. 10
(1) Pe teritoriul României este interzisă comercializarea cu amănuntul a sării neiodate, atât pentru uzul personal, cât şi pentru utilizarea în alimentaţia publică şi colectivă.”

4. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

„ART. 11
Inspecţia şi controlul aplicării prevederilor prezentei hotărâri se efectuează de către reprezentanţii Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, conform competenţelor.

5. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„ART. 12
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) comercializarea sării iodate pentru consumul uman sau pentru fabricarea pâinii şi a produselor de panificaţie, cu un conţinut de iod în afara limitelor stabilite de art. 4 alin. (2);
b) comercializarea cu amănuntul a sării neiodate, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 10 alin. (2);
c) nerespectarea condiţiilor de transport, depozitare şi comercializare a sării iodate, stabilite de producător în conformitate cu prevederile legale;
d) utilizarea sării neiodate la fabricarea pâinii şi a produselor de panificaţie, precum şi la consumul în alimentaţia publică şi colectivă.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 4.000 lei, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d) se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei.

(3) Odată cu aplicarea amenzii contravenţionale, agentul constatator poate dispune următoarele sancţiuni complementare:

a) confiscarea sării neiodate folosite la comercializarea cu amănuntul, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 10 alin. (2), sau utilizate la fabricarea pâinii şi a produselor de panificaţie, precum şi la consumul în alimentaţia publică şi colectivă;
b) confiscarea sării iodate folosite la comercializarea cu amănuntul sau utilizate la fabricarea pâinii şi a produselor de panificaţie, precum şi la consumul în alimentaţia publică şi colectivă, ce prezintă data durabilităţii minimale depăşită;
c) confiscarea sării iodate folosite la comercializarea cu amănuntul sau utilizate la fabricarea pâinii şi a produselor de panificaţie, precum şi la consumul în alimentaţia publică şi colectivă, ce prezintă conţinutul de iod în afara limitelor stabilite la art. 4 alin. (2);
d) confiscarea sării iodate folosite la comercializarea cu amănuntul sau utilizate la fabricarea pâinii şi a produselor de panificaţie, precum şi la consumul în alimentaţia publică şi colectivă, ce nu prezintă elementele de identificare şi caracterizare în conformitate cu prevederile în vigoare referitoare la etichetarea alimentelor.”

6. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

„ART. 14
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit al autorităţilor competente prevăzute la art. 11, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

7. La articolul 15 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Contravenienţii pot achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzilor prevăzute la art. 12, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.”

ART. 2

(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. I pct. 1 şi 3, care intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Cantităţile de sare iodată aflate în stoc sau contractate înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri se pot comercializa cu parametrii iniţiali şi cu elementele de identificare şi caracterizare marcate iniţial, dar nu mai târziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

ART. 3

Hotărârea Guvernului nr. 568/2002 privind iodarea universală a sării destinate consumului uman, hranei pentru animale şi utilizării în industria alimentară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 12 iunie 2002, cu modificările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale,
Dan Ştefan Motreanu

Ministrul economiei şi comerţului,
Varujan Vosganian

Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

—————

O.U.G. nr. 12/2006

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 12 din 22 februarie 2006
pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale

Text în vigoare începând cu data de 3 noiembrie 2014
REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 31 octombrie 2014.

Act de bază

#B: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006

Acte modificatoare

#M1: Legea nr. 225/2006
#M2: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2009
#M3: Ordonanţa Guvernului nr. 6/2009
#M4: Legea nr. 89/2010
#M5: Legea nr. 145/2014

Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1, #M2 etc.

#CIN
NOTĂ:
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006 (#M1).

#B

Având în vedere măsurile asumate, cuprinse în anexa nr. V pct. 3 „Agricultura”, subpct. 2 din Protocolul privind condiţiile şi angajamentele referitoare la admiterea României în Uniunea Europeană, cu privire la stocurile de produse agricole admise la data aderării,

întrucât timpul rămas până la elaborarea următorului raport de monitorizare nu permite promovarea şi adoptarea reglementării sub formă de lege,

în considerarea asigurării trasabilităţii pe piaţa cerealelor şi a produselor procesate din cereale,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

ART. 1

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca scop îmbunătăţirea organizării şi funcţionării pieţei cerealelor prin instituirea unor măsuri de reglementare a filierei cerealelor şi a produselor procesate din cereale.

(2) Măsurile de reglementare privesc domeniile de activitate de producţie agricolă, depozitare, procesare şi comerţul cu cereale şi produse procesate din cereale şi sunt obligatorii pentru toţi producătorii agricoli, depozitarii, procesatorii, comercianţii, denumiţi în continuare parteneri de pe filiera cerealelor.

ART. 2

Organismele instituţionale responsabile cu aplicarea măsurilor de reglementare pe piaţa cerealelor sunt:

a) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
b) Consiliul cereale şi produse procesate;
c) Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;
d) instituţii cu atribuţii privind acţiuni de verificare şi control, conform competenţelor legale.

ART. 3

(1) Producătorii agricoli de cereale trebuie să păstreze producţia destinată comercializării numai în spaţii de depozitare autorizate în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli, pe piaţa internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate şi a facturilor fiscale, în cazul producătorilor agricoli persoane juridice, iar în cazul producătorilor agricoli persoane fizice, pe baza contractelor de vânzare-cumpărare şi a borderourilor de achiziţii cu regim special personalizate prin imprimarea datelor de identificare pentru fiecare utilizator.

#M5

(3) *** Abrogat

#B

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) vânzările de cereale prin comerţul cu amănuntul în unele zone publice, conform legii.

ART. 4

Cerealele se depozitează în spaţii autorizate, care trebuie să asigure respectarea condiţiilor de depozitare, recepţia, păstrarea şi livrarea acestora la indici de calitate conform contractelor, în vederea comercializării şi/sau procesării pentru consumul uman, hrana animalelor şi industrializare.

ART. 5

(1) Autorizaţiile de depozit se acordă de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, la cererea operatorilor economici care deţin în proprietate sau administrează spaţii de depozitare pentru produse agricole.

#M1

(2) Autorizaţiile de depozit se acordă fără percepere de taxe pentru spaţiile de depozitare pentru produse agricole, conform regulamentului pentru acordarea acestora, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale*), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

#B

(3) Regulamentul pentru acordarea autorizaţiilor de depozit cuprinde şi prevederi referitoare la condiţiile tehnice minime pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile de depozitare.

#M1

(4) Până la data de 30 iunie 2006, depozitarea şi comercializarea cerealelor se pot face şi în spaţiile de depozitare care nu au obţinut autorizaţia de depozit.

(5) Cantităţile de cereale depozitate sunt rezultatul achiziţiilor pe baza contractelor de vânzare-cumpărare, al contractelor de prestări de servicii încheiate cu partenerii de pe filieră, precum şi al producţiei proprii, în cazul în care operatorii economici care deţin în proprietate sau administrează spaţii de depozitare autorizate exploatează, în condiţiile legii, terenuri agricole şi depozitează producţia obţinută în vederea comercializării şi/sau procesării.

#CIN
*) A se vedea Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 222/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea spaţiilor de depozitare pentru produse agricole.

#B

ART. 6

(1) În vederea asigurării trasabilităţii cerealelor în piaţă, partenerii de pe filieră au obligaţia furnizării de date statistice lunare de evidenţă a mişcării stocurilor de cereale, către Sistemul informatic al pieţei pe filiera cerealelor.

(2) Sistemul informatic al pieţei pe filiera cerealelor se organizează în condiţiile legii de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în colaborare cu Consiliul cereale şi produse procesate.

(3) Partenerii de pe filieră au obligaţia de a asigura dotarea cu echipamente şi/sau servicii electronice pentru evidenţa, prelucrarea şi furnizarea datelor.

(4) Îndeplinirea prevederilor alin. (3) constituie condiţie pentru acordarea autorizaţiei de depozit.

ART. 7

(1) Procesarea cerealelor se realizează cu respectarea cerinţelor pentru asigurarea protecţiei sănătăţii publice şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele şi hrana pentru animale.

#M1

(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă toţi operatorii economici cu activitate de morărit au obligaţia de a dota morile cu cântare pe flux atât la intrarea materiilor prime, cât şi la ieşirea produselor finite.

#B

ART. 8

(1) Aprovizionarea cu materie primă a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de procesare a cerealelor se realizează din următoarele surse:

a) direct de la producătorii agricoli, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (2), dacă deţin în proprietate sau administrează spaţii de depozitare autorizate;
b) din depozite autorizate sau de la ceilalţi parteneri de pe filieră care deţin licenţe de fabricaţie în domeniul procesării cerealelor;
c) din producţia proprie;
d) din import.

(2) Cantităţile procesate vor fi rezultatul materiilor prime achiziţionate conform prevederilor alin. (1) şi/sau ale contractelor de prestări de servicii încheiate cu terţi.

ART. 9

(1) Operatorii economici de pe filiera cerealelor care desfăşoară activităţi de procesare trebuie să evidenţieze cantităţile de materie primă utilizate şi/sau de produse finite realizate, prin întocmirea zilnică şi centralizarea lunară a rapoartelor de producţie, a rapoartelor de utilităţi şi a celorlalte documente legale.

(2) Prestările de servicii din sectorul morărit se efectuează pe bază de tarif, iar cantităţile de cereale care reprezintă plata în natură a contravalorii serviciilor se evidenţiază distinct în facturile fiscale, conform bonurilor de măciniş întocmite pentru fiecare beneficiar.

ART. 10

Cerealele şi/sau produsele procesate din cereale se comercializează pe piaţa internă sau la export, cu respectarea următoarelor cerinţe minimale:

a) să fie achiziţionate de la producătorii agricoli, în sau din spaţii de depozitare autorizate, numai de către societăţile care au ca obiect de activitate comerţul cu cereale, pe baza documentelor prevăzute la art. 3 alin. (2);
b) să fie achiziţionate de la ceilalţi parteneri de pe filieră, din spaţii de depozitare autorizate, pe baza contractelor de vânzare-cumpărare şi însoţite de facturi fiscale;
c) cerealele provenite din import se comercializează pe piaţa internă încărcate în mijloacele de transport, prin spaţii de depozitare autorizate sau direct la procesatori, dacă aceştia deţin în proprietate sau administrează spaţii autorizate de depozitare pentru produse agricole.

#M1

ART. 11
(1) Pâinea şi produsele de morărit şi panificaţie se comercializează către persoane juridice, însoţite de facturi fiscale.

#B

(2) Livrarea pâinii către beneficiari se efectuează de operatorii economici, cu respectarea normelor referitoare la personalizarea produselor proprii, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) În structurile de vânzare cu amănuntul se afişează obligatoriu denumirea furnizorului de pâine, denumirea produselor livrate şi preţul de vânzare cu amănuntul al acestora, exprimat în lei/kg şi lei/bucată.

ART. 12

(1) Preţul pe piaţă al cerealelor se stabileşte în mod liber prin negociere între partenerii de pe filieră.

(2) Convenirea preţului de referinţă conform prevederilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 45/2005 privind organizarea pieţei produselor agricole şi agroalimentare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 307/2005, şi utilizarea acestuia ca preţ orientativ în negocierea dintre parteneri a preţului de vânzare-cumpărare nu pot avea ca efect restricţionarea negocierilor pe piaţă.

(3) În situaţia în care condiţiile pieţei o impun, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, aplică mecanismul de intervenţie pe piaţă pentru cereale, în condiţiile legii.

(4) Fondurile necesare aplicării mecanismului de intervenţie se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

ART. 13

Verificarea şi controlul activităţii pe filiera cerealelor se realizează de persoane împuternicite de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniu, conform competenţelor legale.

ART. 14*)

(1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) funcţionarea capacităţilor de depozitare fără autorizaţie de depozit, cu amendă de la 7.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON);
b) neîndeplinirea condiţiilor existente la data acordării autorizaţiei de depozit, cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON) şi, după caz, cu suspendarea autorizaţiei de depozit pe perioada necesară remedierii deficienţelor sau anularea acesteia;
c) achiziţionarea cerealelor de către operatorii economici, din spaţii de depozitare care nu deţin autorizaţie de depozit, cu amendă de la 4.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON);
d) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (3), cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 4.000 lei (RON);

#M4

e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienţa licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparţine contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăuşie.

#B

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se aplică şi persoanelor juridice.

#M2

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) – d) se fac de către persoane împuternicite în acest scop de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar a celor prevăzute la alin. (1) lit. e) se fac de către Garda Financiară şi personalul anume desemnat din cadrul Poliţiei Române.

#CIN
*) A se vedea şi Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 144/2009 pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale.

#B

ART. 15

(1) Dispoziţiile art. 14 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Contravenienţii pot achita, pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzilor prevăzute la art. 14, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

ART. 16

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare.

#CIN
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2009 (#M2), cu modificările ulterioare.

#M4

„ART. 3
(1) Veniturile rezultate din valorificarea bunurilor confiscate şi ca urmare a aplicării sancţiunilor potrivit art. 1 şi 2 constituie venituri la bugetul de stat.
(2) Ministrul administraţiei şi internelor şi ministrul finanţelor publice vor emite ordine în aplicarea dispoziţiilor art. 1, 2 şi art. 3 alin. (1).”

#B
—————